Tezeo 40mg x blistere x 30 comprimate

Indicatii

Hipertensiune arteriala

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti.

Preventia cardiovasculara

Scaderea morbiditatii de cauza cardiovasculara la adulti cu:

afectiune cardiovasculara aterotrombotica simptomatica (antecedente de boala ischemica coronariana, accident vascular cerebral sau boala arteriala periferica) sau

diabet zaharat de tip 2 cu afectare documentata a organelor tinta.

Dozaj

Doze

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale

Doza uzuala eficace este de 40 mg, administrata zilnic, o data pe zi. Unii pacienti pot beneficia de efect terapeutic chiar la o doza zilnica de 20 mg. Doza de 20 mg poate fi obtinuta prin divizarea comprimatului de 40 mg, care prezinta linie mediana, in doze egale. In cazurile in care nu este atinsa valoarea tinta a tensiunii arteriale, doza de telmisartan poate fi crescuta pana la maximum 80 mg, administrata zilnic, o data pe zi. Alternativ, telmisartanul poate fi utilizat in asociere cu diuretice tiazidice, cum este hidroclorotiazida, care s-a dovedit a avea un efect aditiv celui determinat de telmisartan, in ceea ce priveste efectul hipotensiv. Cand se intentioneaza cresterea dozei, trebuie avut in vedere faptul ca efectul antihipertensiv maxim este atins, in general, dupa 4 pana la 8 saptamani de la initierea tratamentului (vezi pct. 5.1).

Preventie cardiovasculara

Doza recomandata este de 80 mg o data pe zi. Nu se cunoaste daca doze de telmisartan mai mici de 80 mg sunt eficace in scaderea morbiditatii de cauza cardiovasculara.

La initierea tratamentului cu telmisartan pentru scaderea morbiditatii de cauza cardiovasculara se recomanda monitorizarea atenta a tensiunii arteriale si, daca este necesar, ajustarea dozelor medicamentelor antihipertensive.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala

Sunt disponibile date limitate privind utilizarea la pacienti cu insuficienta renala severa sau care efectueaza sedinte de hemodializa. La acesti pacienti, se recomanda o doza initiala mai mica, de 20 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata.

Utilizarea concomitenta de telmisartan si aliskiren este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.3).

Insuficienta hepatica

Tezeo este contraindicat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.3). La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, doza nu trebuie sa depaseasca 40 mg o data pe zi (vezi pct. 4.4).

Varstnici

Nu este necesara ajustarea dozei la pacienti varstnici.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea Tezeo la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile in prezent sunt descrise la pct. 5.1 si 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare

Comprimatele Tezeo se administreaza pe cale orala, o data pe zi, si trebuie administrate cu lichid, cu sau fara alimente.

Precautii care trebuie luate inainte de manipularea sau administrarea medicamentului

Telmisartan trebuie pastrat in blistere sigilate, din cauza proprietatilor higroscopice ale comprimatelor. Comprimatele trebuie scoase din blister imediat inainte de administrare (vezi pct. 6.6).

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6).

Afectiuni biliare obstructive.

Insuficienta hepatica severa.

Administrarea concomitenta a Tezeo cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.2, 4.4, 4.5 si 5.1).

Atentionari

Sarcina

Tratamentul cu antagonisti ai receptorilor angiotensinei II (ARA II) nu trebuie initiat in timpul sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu ARA II este considerata esentiala, la pacientele care intentioneaza sa ramana gravide, tratamentul cu telmisartan trebuie inlocuit cu un tratament antihipertensiv alternativ, care prezinta un profil de siguranta cunoscut pentru utilizarea in timpul sarcinii. Cand se diagnosticheaza prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie instituit un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Insuficienta hepatica

Tezeo nu trebuie administrat la pacientii cu colestaza, afectiuni biliare obstructive sau insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.3), deoarece telmisartanul este eliminat, in principal, pe cale biliara. Este de asteptat ca acesti pacienti sa prezinte un clearance hepatic redus al telmisartanului. Tezeo trebuie utilizat numai cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata.

Hipertensiune arteriala renovasculara

Exista risc crescut de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala in cazul pacientilor cu stenoza de artera renala bilaterala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic functional care sunt tratati cu medicamente care afecteaza sistemul renina angiotensina aldosteron.

Insuficienta renala si transplant renal

In cazul in care Tezeo este utilizat la pacienti cu insuficienta renala, se recomanda monitorizarea periodica a potasemiei si creatininemiei. Nu exista experienta privind administrarea telmisartanului la pacienti cu transplant renal recent.

Hipovolemie intravasculara

La pacientii cu hipovolemie si/sau hiponatriemie aparute ca urmare a tratamentului intensiv cu diuretice, dietei hiposodate, diareei sau varsaturilor, poate sa apara hipotensiune arteriala simptomatica, in special dupa administrarea primei doze de Tezeo. Astfel de conditii patologice trebuie corectate inainte de a se administra telmisartan. Hipovolemia si/sau hiponatremia trebuie corectate inainte de a se administra telmisartan.

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron

Utilizarea de telmisartan in asociere cu aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.3).

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Alte afectiuni insotite de stimularea sistemului renina-angiotensina-aldosteron

La pacientii al caror tonus vascular si functie renala depind predominant de activitatea sistemului renina- angiotensina-aldosteron (de exemplu pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau afectiuni renale subiacente, incluzand stenoza de artera renala), tratamentul cu medicamente care influenteaza acest sistem, cum este telmisartanul, a fost asociat cu hipotensiune arteriala acuta, hiperazotemie, oligurie sau, rar, insuficienta renala acuta (vezi pct. 4.8).

Hiperaldosteronism primar

Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu vor raspunde, in general, la tratamentul cu medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. Ca urmare, utilizarea telmisartanului nu este recomandata.

Stenoza de valva aortica si de valva mitrala, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva

Similar altor vasodilatatoare, este indicata precautie speciala la pacientii cu stenoza de valva aortica sau de valva mitrala, sau cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.

Pacienti cu diabet zaharat tratati cu insulina sau cu medicamente antidiabetice

La acesti pacienti, poate aparea hipoglicemie in timpul tratamentului cu telmisartan. Prin urmare, la acesti pacienti, trebuie avuta in vedere o monitorizare corespunzatoare a glicemiei; poate fi necesara o modificare a dozei de insulina sau de antidiabetic, atunci cand este cazul.

Hiperpotasemie

Utilizarea medicamentelor care influenteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron poate determina hiperpotasemie.

La varstnici, pacienti cu insuficienta renala, pacienti cu diabet zaharat, pacienti tratati concomitent cu alte medicamente care pot creste potasemia si/sau la pacientii cu tulburari aparute in cursul tratamentului, hiperpotasemia poate fi letala.

Inainte de a lua in considerare utilizarea concomitenta a medicamentelor care influenteaza sistemul renina- angiotensina-aldosteron, trebuie evaluat raportul risc/beneficiu. Principalii factori de risc pentru hiperpotasemie care trebuie luati in considerare sunt:

Diabetul zaharat, insuficienta renala, varsta (mai mare de 70 de ani).

Asocierea cu unul sau mai multe medicamente care influenteaza sistemul renina-angiotensina- aldosteron si/sau administrarea concomitenta cu suplimente de potasiu. Medicamentele sau clasele de medicamente care pot determina hiperpotasemie sunt substituentii de sare care contin potasiu, diureticele care economisesc potasiu, inhibitorii ECA, antagonistii receptorilor de angiotensina II, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS, incluzand inhibitori selectivi ai COX-2), heparina, imunosupresoarele (ciclosporina sau tacrolimus) si trimetoprimul.

Tulburarile aparute in cursul tratamentului, in special deshidratarea, decompensarea acuta cardiaca, acidoza metabolica, deteriorarea functiei renale, agravarea brusca a afectiunii renale (de exemplu in caz de boli infectioase), citoliza (de exemplu ischemie acuta periferica, rabdomioliza, traumatisme extinse).

La pacientii cu factori de risc, se recomanda monitorizarea atenta a valorilor potasemiei (vezi pct. 4.5). Diferente etnice

Asa cum s-a observat si in cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, telmisartanul si alti

antagonisti ai receptorilor angiotensinei II sunt aparent mai putin eficace in scaderea tensiunii arteriale la

pacientii ce apartin rasei negre, comparativ cu pacientii de alta rasa, posibil din cauza prevalentei crescute a statusului hiporeninemic in cadrul populatiei cu hipertensiune arteriala ce apartine rasei negre.

Alte precautii si atentionari

Similar altor medicamente antihipertensive, scaderea excesiva a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemica sau boala cardiovasculara ischemica poate cauza infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Sorbitol

Acest medicament contine sorbitol (E420). Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni

Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3)

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Asocierea dintre telmisartan si aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) si nu este recomandata la alti pacienti (vezi pct. 4.3, 4.4). Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina- aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Similar altor medicamente care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina-aldosteron, telmisartan poate provoca hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Riscul poate creste in cazul administrarii concomitente cu alte medicamente care pot produce la randul lor hiperkaliemie (substituenti de sare care contin potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS, inclusiv inhibitori selectivi COX-2), heparina imunosupresoare (ciclosporina sau tacrolimus) si trimetoprim.

Aparitia hiperpotasemiei depinde de factorii de risc asociati. Riscul este crescut in cazul administrarii in asociere a medicamentelor mentionate mai sus. Riscul este crescut in special in cazul asocierii cu diuretice care economisesc potasiul si cand se utilizeaza concomitent substituenti de sare care contin potasiu. De exemplu, o asociere cu inhibitori ai ECA sau AINS prezinta un risc mai mic daca sunt strict respectate precautiile pentru utilizare.

Digoxina

Atunci cand telmisartanul a fost administrat concomitent cu digoxina, au fost observate cresteri ale valorii mediane a concentratiei plasmatice maxime (49%) si a concentratiei plasmatice minime (20%) ale digoxinei. La initierea, ajustarea si intreruperea tratamentului cu telmisartan, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice de digoxina, pentru a mentine concentratiile in intervalul terapeutic.

Asocieri nerecomandate

Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu

Antagonistii receptorilor angiotensinei II, cum este telmisartanul, atenueaza pierderea de potasiu indusa de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu, de exemplu spironolactona, eplerenona, triamteren sau amilorid, suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu pot determina cresterea semnificativa a potasemiei. In cazul in care administrarea concomitenta este indicata ca urmare a hipopotasemiei diagnosticate, aceste medicamente trebuie utilizate cu precautie, iar valorile potasemiei trebuie monitorizate frecvent.

Litiu

In timpul administrarii concomitente de litiu si inhibitori ai ECA sau antagonisti ai receptorilor angiotensinei II incluzand telmisartan, s-au raportat cresteri reversibile ale litemiei si toxicitatii litiului. Se recomanda monitorizarea atenta a valorilor litemiei, daca tratamentul concomitent este necesar.

Asocieri care necesita precautie

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

AINS (de exemplu acidul acetilsalicilic in doze antiinflamatoare, inhibitorii COX-2 si AINS neselective) pot sa scada efectul antihipertensiv al antagonistilor receptorilor angiotensinei II.

La unii pacienti cu functie renala afectata (de exemplu pacienti deshidratati sau pacienti varstnici cu functie renala afectata), administrarea concomitenta a antagonistilor receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhiba ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentara a functiei renale, inclusiv o posibila insuficienta renala acuta, care este, de regula, reversibila. Ca urmare, administrarea in asociere trebuie efectuata cu precautie, in special la varstnici. Dupa initierea tratamentului asociat si, ulterior periodic, pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale.

In cadrul unui studiu, administrarea concomitenta de telmisartan si ramipril a determinat cresterea de pana la 2,5 ori a ASC0-24 si a Cmax a ramiprilului si a ramiprilatului. Relevanta clinica a acestei observatii nu este cunoscuta.

Diuretice (tiazide sau diuretice de ansa)

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice, cum sunt furosemidul (diuretic de ansa) si hidroclorotiazida (diuretic tiazidic) poate determina depletie volemica si risc de hipotensiune arteriala cand se initiaza tratamentul cu telmisartan.

Asocieri care trebuie luate in considerare in cazul administrarii concomitente

Alte medicamente antihipertensive

Efectul de scadere a tensiunii arteriale a telmisartanului poate fi crescut prin administrarea concomitenta a altor medicamente antihipertensive.

Pe baza proprietatilor lor farmacologice, se anticipeaza ca urmatoarele medicamente sa poata potenta efectele hipotensive ale tuturor antihipertensivelor, incluzand telmisartanul: baclofen, amifostina. In plus, hipotensiunea arteriala ortostatica poate fi agravata de alcool etilic, barbiturice, opioide sau antidepresive.

Corticosteroizi (administrare sistemica)

Reducerea efectului antihipertensiv.

Sarcina

Utilizarea ARA II nu este recomandata in primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4). Utilizarea ARA II este contraindicata in al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Nu exista date adecvate privind utilizarea telmisartanului la gravide. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate dupa expunerea la inhibitori ai ECA in primul trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o crestere usoara a riscului. Cu toate ca nu exista date epidemiologice provenite din studii controlate privind riscul tratamentului cu ARA II, pot exista riscuri similare in cazul acestei clase de medicamente. Cu exceptia cazului in care continuarea tratamentului cu ARA II este considerata esentiala, la pacientele care

intentioneaza sa ramana gravide tratamentul cu telmisartan trebuie inlocuit cu un tratament antihipertensiv alternativ, care prezinta un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. Atunci cand este constatata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat si, daca este cazul, trebuie instituit un tratament alternativ.

La om, este cunoscut faptul ca expunerea la tratamentul cu ARA II in al doilea si al treilea trimestru de sarcina induce fetotoxicitate (scaderea functiei renale, oligohidramnios, intarzierea osificarii craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). In cazul in care expunerea la ARA II a avut loc incepand cu cel de-al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului.

Copii ai caror mame au utilizat ARA II trebuie monitorizati cu atentie pentru aparitia hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Alaptarea

Deoarece nu sunt disponibile informatii referitoare la utilizarea Tezeo in timpul alaptarii, nu este recomandata administrarea Tezeo in aceasta perioada, fiind de preferat tratamente alternative, cu profile de siguranta mai bine stabilite in ceea ce priveste utilizarea in timpul alaptarii, in special in cazul alaptarii unui nou-nascut sau a unui sugar nascut prematur.

Fertilitatea

In studiile preclinice, nu s-au observat efecte ale telmisartanului asupra fertilitatii masculine si feminine.

Condus auto

Atunci cand se conduc vehicule sau se folosesc utilaje trebuie avut in vedere faptul ca in timpul administrarii unui antihipertensiv cum este Tezeo pot sa apara, ocazional, ameteli sau somnolenta.

Reactii adverse

Rezumatul profilului de siguranta

Reactiile grave la medicament includ reactie anafilactica si angioedem, care pot aparea rar (≥ 1/10000 si mai mic de 1/1000), si insuficienta renala acuta.

In cadrul studiilor clinice care au inclus pacienti tratati pentru hipertensiune arteriala, incidenta globala a reactiilor adverse raportate in cazul telmisartanului a fost, in general, comparabila cu cea observata in cazul placebo (41,4% fata de 43,9%). Incidenta reactiilor adverse nu a fost dependenta de doza si a fost independenta de sexul, varsta sau rasa pacientilor. Profilul de siguranta al telmisartanului la pacientii tratati pentru scaderea morbiditatii de cauza cardiovasculara a fost similar cu cel observat la pacientii cu hipertensiune arteriala.

Reactiile adverse enumerate mai jos au fost raportate in studii clinice controlate efectuate la pacienti tratati pentru hipertensiune arteriala si din raportarile de dupa punerea pe piata a medicamentului. Tabelul de mai jos include, de asemenea, reactiile adverse severe si reactiile care au determinat intreruperea administrarii, raportate in cadrul a trei studii clinice de lunga durata care au inclus 21642 de pacienti tratati cu telmisartan pentru scaderea morbiditatii de cauza cardiovasculara pana la 6 ani.

Reactiile adverse sub forma de tabel

Reactiile adverse au fost clasificate in functie de frecventa, utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si mai mic de 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si mai mic de 1/100); rare (≥ 1/10000 si mai mic de 1/1000); foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Infectii si infestari

Mai putin frecvente: Infectie de tract urinar, incluzand cistita, infectie a cailor respiratorii

superioare, incluzand faringita si sinuzita.

Rare: Sepsis, incluzand deces1

Tulburari hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: Anemie

Rare: Eozinofilie, trombocitopenie

Tulburari ale sistemuluiimunitar

Rare: Reactie anafilactica, hipersensibilitate

Tulburari metabolice si de nutritie

Mai putin frecvente: Hiperpotasemie

Rare: Hipoglicemie (la pacientii cu diabet zaharat)

Tulburari psihice

Mai putin frecvente: Insomnie, depresie

Rare: Anxietate

Tulburari ale sistemului nervos

Mai putin frecvente: Sincopa

Rare: Somnolenta

Tulburari oculare

Rare: Tulburari de vedere

Tulburari acustice si vestibulare

Mai putin frecvente: Vertij

Tulburari cardiace

Mai putin frecvente: Bradicardie

Rare: Tahicardie

Tulburari vasculare

Mai putin frecvente: Hipotensiune arteriala2, hipotensiune arteriala ortostatica

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Mai putin frecvente: Dispnee, tuse

Foarte rare: Boala pulmonara interstitiala4

Tulburari gastro-intestinale

Mai putin frecvente: Durere abdominala, diaree, dispepsie, flatulenta, varsaturi Rare: Xerostomie, disconfort gastric, disgeuzie

Tulburari hepatobiliare

Rare: Afectarea functiei hepatice/tulburari hepatice3

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai putin frecvente: Prurit, hiperhidroza, eruptie cutanata tranzitorie

Rare: Angioedem (asociat, de asemenea, cu deces), eczema, eritem, urticarie, eruptii determinate de medicament, eruptii cutanate toxice

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Mai putin frecvente: Dorsalgie (de exemplu sciatica), spasme musculare, mialgie

Rare: Artralgie, dureri la nivelul extremitatilor, dureri la nivelul tendoanelor (simptome asemanatoare tendinitei)

Tulburari renale si ale cailor urinare

Mai putin frecvente: Insuficienta renala, incluzand insuficienta renala acuta

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Mai putin frecvente: Durere la nivelul toracelui, astenie (slabiciune) Rare: Simptome asemanatoare gripei

Investigatii diagnostice

Mai putin frecvente: Cresterea creatininemiei

Rare: Scaderea concentratiei de hemoglobina, cresterea concentratiilor plasmatice ale acidului uric, cresterea concentratiilor plasmatice ale enzimelor hepatice, cresterea concentratiei plasmatice a creatinfosfokinazei.

1,2,3,4 Pentru informatii suplimentare, a se vedea subpunctul „Descrierea reactiilor adverse selectate”.

Descrierea reactiilor adverse selectate

Sepsis

In cadrul studiului PRoFESS, s-a observat o incidenta crescuta a septicemiei in cazul administrarii telmisartanului, comparativ cu placebo. Acest eveniment ar putea fi numai intamplator sau ar putea fi legat de un mecanism necunoscut pana in prezent (vezi si pct. 5.1).

Hipotensiune arteriala

Aceasta reactie adversa la medicament a fost raportata ca fiind frecventa la pacienti cu tensiune arteriala controlata la care s-a administrat telmisartan pentru scaderea morbiditatii de cauza cardiovasculara in plus fata de tratamentul standard.

Afectarea functiei hepatice/tulburari hepatice

Majoritatea cazurilor de afectare a functiei hepatice/tulburari hepatice raportate in cadrul experientei dupa punerea pe piata au aparut la pacienti japonezi. Pacientii japonezi sunt mai predispusi sa prezinte aceste reactii adverse.

Boala pulmonara interstitiala

Din experienta de dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri de boala pulmonara interstitiala in asociere temporala cu administrarea de telmisartan. Cu toate acestea, nu a fost stabilita o relatie de cauzalitate.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata, la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj

Sunt disponibile informatii limitate privind supradozajul la om. Simptome

Cele mai importante manifestari ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiunea arteriala si

tahicardia; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameteli, cresterea creatininemiei si insuficienta renala acuta.

Tratament

Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializa. Pacientii trebuie monitorizati cu atentie, iar tratamentul trebuie sa fie simptomatic si suportiv. Abordarea terapeutica depinde de perioada de timp care a trecut de la ingestie si de severitatea simptomelor. Masurile recomandate includ inducerea emezei si/sau lavajul gastric. Administrarea carbunelui activat poate fi utila in tratamentul supradozajului. Trebuie monitorizate frecvent valorile concentratiilor serice ale electrolitilor si creatininei. In cazul aparitiei hipotensiunii arteriale, pacientii trebuie asezati in decubit dorsal si trebuie sa li se administreze rapid solutii pentru substitutia volemica si a electrolitilor.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente active pe sistemul renina-angiotensina, antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, codul ATC: C09CA07.

Mecanism de actiune

Telmisartanul este un antagonist activ si specific al receptorilor angiotensinei II (de tip AT1) cu administrare pe cale orala. Telmisartanul deplaseaza angiotensina II de pe situs-ul sau de legare de la nivelul subtipului de receptori AT1 pentru care prezinta o afinitate foarte crescuta, actiune responsabila de efectele cunoscute ale angiotensinei II. Telmisartanul nu prezinta activitate agonista partiala asupra receptorului AT1. Telmisartanul se leaga selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lunga durata.

Telmisartanul nu prezinta afinitate pentru alti receptori, incluzand receptorii AT2 sau alti receptori AT mai putin cunoscuti. Rolul functional al acestor receptori nu este cunoscut, nici efectul posibilei suprastimulari a lor de catre angiotensina II, a carei concentratie este crescuta de catre telmisartan. Concentratiile plasmatice ale aldosteronului sunt scazute de catre telmisartan. La om, telmisartanul nu inhiba renina plasmatica si nu blocheaza canalele ionice. Telmisartanul nu inhiba ECA (kininaza II), enzima care degradeaza, de asemenea, bradikinina. De aceea, nu se anticipeaza ca telmisartanul sa potenteze reactiile adverse mediate de bradikinina.

La om, administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhiba aproape complet cresterea tensiunii arteriale determinata de angiotensina II. Efectul inhibitor se mentine timp de mai mult de 24 de ore si este inca masurabil timp de pana la 48 de ore.

Eficacitate si siguranta clinica

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale

Efectul antihipertensiv al telmisartanului apare treptat in decurs de 3 ore de la administrarea primei doze. Scaderea maxima a tensiunii arteriale este atinsa, in general, dupa 4 pana la 8 saptamani de la initierea tratamentului si se mentine pe parcursul tratamentului de lunga durata.

Efectul antihipertensiv se mentine constant timp de mai mult de 24 de ore de la administrare si include

cele 4 ore dinaintea administrarii dozei urmatoare, fapt demonstrat de masuratorile tensiunii arteriale efectuate in ambulator. Aceasta este confirmata si de valorile raportului dintre concentratia plasmatica anterior administrarii urmatoarei doze si concentratia plasmatica maxima (trough to peak ratio), care se mentine in mod constant peste 80%, observate dupa administrarea dozelor de 40 si 80 mg telmisartan in cadrul studiilor clinice controlate cu placebo.

Exista o tendinta aparenta de dependenta de doza a timpului de revenire a tensiunii arteriale sistolice (TAS) la valorile de la momentul initial. In aceasta privinta, datele referitoare la tensiunea arteriala diastolica (TAD) sunt neconcludente.

La pacientii cu hipertensiune arteriala, telmisartanul scade atat tensiunea arteriala sistolica, cat si cea diastolica, fara a influenta frecventa cardiaca. Contributia efectelor diuretic si natriuretic ale medicamentului la activitatea sa de scadere a tensiunii arteriale ramane sa fie stabilita. Eficacitatea telmisartanului in scaderea tensiunii arteriale este comparabila cu cea a altor medicamente reprezentative apartinand altor clase de antihipertensive (asa cum demonstreaza studiile clinice care compara telmisartanul cu amlodipina, atenololul, enalaprilul, hidroclorotiazida si lisinoprilul).

Dupa intreruperea brusca a tratamentului cu telmisartan, tensiunea arteriala revine treptat, in decurs de cateva zile, la valorile initiale, fara evidentierea unei hipertensiuni de rebound.

Frecventa tusei seci a fost semnificativ mai mica la pacientii tratati cu telmisartan, comparativ cu cei tratati cu inhibitori ai ECA in cadrul studiilor clinice care compara direct cele doua tratamente antihipertensive.

Preventia cardiovasculara

Studiul ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in Combination with Ramipril Global Endpoint Trial) a comparat efectele telmisartanului, ramiprilului si al asocierii telmisartanului cu ramipril asupra deceselor de cauza cardiovasculara la 25620 de pacienti cu varsta de 55 de ani sau peste cu antecedente de boala coronariana, accident vascular cerebral, AIT, boala arteriala periferica sau diabet zaharat tip 2 insotit de leziuni documentate ale organelor tinta (de exemplu retinopatie, hipertrofie ventriculara stanga, macro- sau microalbuminurie), care reprezinta o populatie cu risc de evenimente cardiovasculare.

Pacientii au fost repartizati randomizat in una dintre urmatoarele grupe de tratament: telmisartan 80 mg (n=8542), ramipril 10 mg (n=8576) sau asocierea telmisartan 80 mg cu ramipril 10 mg (n=8502) si au fost urmariti pentru o perioada medie de 4,5 ani.

Telmisartanul a demonstrat un efect simila