Eczema palmoplantara: cauze, simptome si optiuni de tratament
Eczema palmoplantara reprezinta o categorie complexa de afectiuni cutanate, cu o prezentare clinica variata, care afecteaza predominant mainile si talpile. Clasificarea acestei boli prezinta anumite dificultati din cauza diversitatii simptomelor, insa in general, eczema palmoplantara poate fi impartita in patru categorii principale: pomfolix, eczema palmoplantara veziculoscuamoasa, eczema cronica veziculohiperkeratozica si reactii ide. Pomfolixul se caracterizeaza prin aparitia de bule mari (flictene) pe palme si, mai rar, pe talpi. Aceasta poate fi subdivizata in doua forme: buloasa si veziculara, cu vezicule severe ce apar brusc. Eczema veziculoscuamoasa, cunoscuta si sub denumirea de eczema dishidrotica — termen ce sugereaza o asociere cu glandele sudoripare, desi aceasta legatura a fost infirmata — este caracterizata prin prezenta veziculelor mici pe pielea necoinflamata, adesea localizate intre degete sau pe palme si talpi.
Veziculele, care provoaca mancarime, persista timp de una-doua saptamani, urmate de descuamare si reapar la intervale neregulate. Varietatea hiperkeratozica a eczemei se manifesta prin ingrosarea pielii in zona centrala a palmelor, conducand la fisurare. Aceasta forma este notoriu dificil de tratat. Reactiile ide sunt raspunsuri cutanate la infectii distale, mai frecvent fungice, manifestate prin eruptii veziculare pe palme. Din punct de vedere histologic, indiferent de tipologia clinica, eczema palmoplantara se distinge prin modificari precum spongioza si exocitoza in straturile dermei. Aceasta varietate de manifestari subliniaza complexitatea si provocarile in diagnosticarea si tratamentul eczemei palmoplantare. Eczema palmoplantara este o afectiune dermatologica cu o incidenta dificil de estimat, care reprezinta intre 5 si 20% din cazurile de eczema a mainilor, afectand egal barbatii si femeile. Aceasta forma de eczema afecteaza persoanele adulte tinere, intre 20 si 40 de ani, desi poate sa apara la orice varsta, fiind mai putin comuna la copiii sub 10 ani.
- Simptomele eczemei palmoplantare. Cum sa le identifici corect
- Diagnosticul eczemei palmoplantare. Ce trebuie sa stii
- Tipuri de tratament pentru eczema palmoplantara
Simptomele eczemei palmoplantare. Cum sa le identifici corect
Simptomele eczemei palmoplantare variaza in functie de stadiul bolii. In faza acuta, pacientii experimenteaza veziculatie si prurit intens. Pe masura ce starea evolueaza spre faza subacuta, apar roseata si descuamarea, care pot conduce la lichenificare si craparea pielii, complicand boala spre o forma cronica. Desigur, este foarte important sa se ia in considerare distributia si morfologia leziunilor, chiar daca nu exista un tipar clasic pentru un anumit tip de eczema. Leziunile apar pe maini, implicate in aproximativ 35% din cazuri de eczema, iar evaluarea pacientului pentru alte posibile dermatoze sistemice, precum psoriazisul, este esentiala. Testarile alergologice, evaluarea cu hidroxid de potasiu pentru identificarea hifelor, precum si culturile bacteriene si fungice pot fi necesare pentru a stabiliza un diagnostic corect.
Severitatea acestei afectiuni variaza de la un disconfort usor la episoade acute severe, desi internarile sunt rare. Tipic, pacientii resimt senzatii de arsura si mancarime inaintea aparitiei veziculelor pe palme si talpi. Acestea pot evolua la bule mai mari care uneori necesita aspirare si sunt urmate de o descuamare. Formele cronice pot reaparea, mai ales in perioadele calde, primavara si vara, in timp ce toamna si iarna simptomele tind sa se atenueze. Forma cronica hiperkeratozica este deosebit de dificila, cu prurit intens si ingrosarea pielii palmelor, afectand mobilitatea mainii.
Diagnosticul eczemei palmoplantare. Ce trebuie sa stii
Diagnosticul si managementul eczemei palmoplantare reprezinta provocari complexe in dermatologie, avand in vedere diversitatea manifestarilor clinice si a factorilor declansatori. Un diagnostic precis necesita o evaluare atenta a istoricului medical al pacientului, care ar trebui sa includa detaliile profesiei, antecedentele de dermatita atopica si expunerea la iritanti prin activitati cum ar fi spalarea frecventa a mainilor.
Desi diagnosticul acestei afectiuni este predominant clinic, efectuarea unor teste de laborator poate fi utila pentru a exclude alte conditii patologice similare. De exemplu, un nivel crescut al imunoglobulinei E poate indica o predispozitie atopica, iar testele specifice pot ajuta la eliminarea unei infectii fungice sau bacteriene. In plus, biopsia cutanata este adesea recomandata pentru a distinge intre psoriazis si diverse forme de keratodermie.
Testele alergologice sunt esentiale pentru identificarea potentialilor alergeni si excluderea dermatitei de contact. La nivel histologic, eczema palmoplantara prezinta caracteristici variabile, in functie de stadiul de evolutie al bolii. In fazele acute, se observa adesea edem intercelular sau spongioza si infiltrate limfocitare in epiderm, impreuna cu vezicule sau bule intraepidermice. Pe de alta parte, in eczema cronica, spongioza este frecvent asociata cu proliferare epiteliala si hiperkeratoza, caracteristici care pot imita hiperplazia epidermica psoriazica. Inflamatia dermica in aceste cazuri este de obicei mixta, cu un infiltrat celular inflamator.
Tipuri de tratament pentru eczema palmoplantara
Controlul acestei afectiuni se bazeaza pe mai multe piloni principali, incluzand mentinerea hidratarii pielii, evitarea factorilor iritanti si utilizarea emolientilor pentru a restaura bariera epidermica. Emolientele, inclusiv cele pe baza de petrolatum si cele care imita lipidele naturale ale pielii, sunt esentiale in prevenirea uscaciunii si iritatiilor. Tratamentul eczemei poate varia considerabil, implicand de la steroizi topici pentru a reduce inflamatia pana la agenti imunomodulatori ca tacrolimus si pimecrolimus, care sunt eficienti in gestionarea simptomelor fara a cauza efecte secundare grave cum ar fi atrofia dermica.
Steroizii, desi eficace, trebuie utilizati cu prudenta pentru a evita efectele adverse pe termen lung, inclusiv atrofia pielii si teleangiectaziile. In cazurile de inflamatie cronica sau severa, steroizii puternici pot fi necesari sub forma de tratamente ocluzive de scurta durata. Identificarea si evitarea alergenilor sau iritantilor specifici printr-o testare alergologica adecvata este importanta pentru a minimiza recurentele. In situatii in care eczema se complica cu infectii, antibioticele specifice sau tratamentele antifungice, bazate pe sensibilitatea identificata prin teste, sunt esentiale.
In cazurile severe sau recurente, steroizii orali pot fi considerati, dar utilizarea lor pe termen lung este limitata de posibilele efecte secundare grave, cum ar fi cataracta sau osteoporoza. Alternativele, precum antihistaminicele orale, pot ajuta la ameliorarea pruritului asociat cu reactiile alergice. Fototerapia reprezinta o alta optiune de tratament, in special pentru eczemele rezistente la tratamentele conventionale. Utilizarea radiatiilor UV, fie A fie B, poate reduce inflamatia prin imunosupresie locala, desi eficacitatea poate varia.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2021;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
