Prurigo nodularis: cauze, factori de risc si cum poti gestiona aceasta problema medicala
Prurigo nodular, cunoscut si sub numele de prurigo nodularis Hyde, este o afectiune dermatologica marcanta, manifestandu-se prin aparitia de noduli pruriginosi, adesea pe brate si picioare. Acesti noduli, care pot fi hiperpigmentati sau purpurici si masoara peste 0,5 cm in latime si profunzime, tind sa fie fermi si simetrici. Frecvent, nodulii se localizeaza la baza firelor de par si provoaca mancarime intensa, care se calmeaza temporar cu ajutorul steroizilor.
Cauza specifica a prurigo nodularis ramane necunoscuta, dar a fost asociata cu diverse afectiuni, incluzand boli autoimune, afectiuni hepatice cronice, si diverse alte stari care afecteaza sistemul imunitar, precum HIV sau boala Hodgkin. De asemenea, a fost observata o legatura intre prurigo nodularis si anumite afectiuni sistemice ce induc pruritul, inclusiv disfunctii hepatice sau renale.
Diagnosticarea acestei dermatoze se realizeaza prin examinarea clinica a leziunilor si confirmarea pruritului, cu biopsii cutanate frecvent efectuate pentru a elimina alte posibile cauze ale simptomelor. Tratamentul prurigo nodularis este complex si adesea dificil, implicand utilizarea steroizilor, a terapiilor cu vitamine, criochirurgia, thalidomida si expunerea la lumina UVB. In cazurile in care se constata o infectie suprapusa cu stafilococ, antibioticele pot fi eficiente. Desi steroizii pot oferi o ameliorare rapida a simptomelor, intreruperea acestora poate duce la recidiva rapida a conditiei.
Cauze si factori de risc care duc la aparitia bolii
Prurigo nodularis este o afectiune dermatologica caracterizata prin prezenta unor noduli pruriginosi, frecvent pigmentati sau purpurici. Aceasta conditie complicata si adesea greu de gestionat stem dintr-o varietate de cauze, dintre care multe raman inca neclare. Unul dintre principalii factori implicati in dezvoltarea prurigo nodularis este trauma mecanica repetata asupra pielii. Frecarea constanta, scarpinatul insistent sau alte forme de atingere mecanica pot induce o ingrosare a pielii, un proces cunoscut sub numele de lichenificare.
Aceasta poate evolua in placi sau formatiuni nodulare, insotite de hiperkeratoza, o ingrosare a stratului exterior al pielii. Trauma repetata poate sa conduca la modificari ale pigmentarii pielii. Pruritul intens este o caracteristica definitorie a prurigo nodularis, adesea atat de sever incat cei afectati nu pot controla nevoia de a se scarpina. Aceasta activitate continua poate duce la formarea de noduli discreti, care sunt acoperiti de cruste si pot prezenta excoriatii.
Studiile au aratat ca prurigo nodularis poate fi asociat cu o activitate crescuta a unor celule imunitare precum mastocitele si neutrofilele, chiar daca acestea nu prezinta o degranulare semnificativa. Se observa niveluri ridicate ale produselor eliberate de eozinofile, cum ar fi proteina cationica si neurotoxina eozinofilica. Este important de mentionat ca nervii papilari dermici si celulele Merkel, care sunt receptori neurali senzoriali, sunt gasiti in numar crescut in zonele afectate, jucand un rol in perceptia senzatiilor de mancarime si durere. Exista si un spectru de factori infectiosi care au fost identificati in asociere cu prurigo nodularis, inclusiv virusuri si bacterii precum Hepatita C, Helicobacter pylori, si HIV, printre altele.
Simptome asociate cu prurigo nodularis
Prurigo nodularis este intalnita mai ales la adultii de varsta mijlocie si varstnici, caracterizata printr-o senzatie persistenta de mancarime, care nu cedeaza la tratamentele conventionale. Pacientii descriu adesea o istorie indelungata de prurit, care se manifesta prin zone pruriginoase, evoluand in noduli de culoare inchisa, cu dimensiuni stabile pe parcursul timpului. Acesti noduli, care apar frecvent in mod simetric si bilateral, sunt de obicei persistenti sau chiar in crestere numerica.Analiza istoricului medical poate releva diverse conditii asociate, precum disfunctii hepatice sau renale, trauma locala, infectii, deficiente imunologice incluzand HIV, sau tulburari psihiatrice, cum ar fi anxietatea.
In ciuda unor cazuri fara un istoric medical sau psihiatric semnificativ, multi pacienti au raportat utilizarea extensiva a diferitelor tratamente, de la medicatie topica la cea orala, fara un succes notabil. De remarcat este faptul ca pana la 80% dintre pacienti prezinta un istoric personal sau familial de boli alergice, cum ar fi dermatita atopica, astmul sau rinitele alergice. La examenul fizic, nodulii sau papulele variaza intre 3-20 mm in diametru, sunt discreti, cu o suprafata solzoasa, simetrici, cu pigmentare crescuta sau culoare purpurie si consistenta ferma. Aceste leziuni sunt predominante pe suprafetele extensoare ale bratelor si picioarelor si, uneori, pe trunchi, prezentand frecvent semne de excoriatii si cruste.
Dincolo de natura sa benigna, prurigo nodularis nu creste rata mortalitatii, dar poate conduce la o morbiditate semnificativa daca nu este tratata corespunzator. Pruritul intens si deteriorarea extensiva a pielii pot limita semnificativ capacitatea pacientilor de a munci sau de a participa la activitati cotidiene. Exista cazuri in care prurigo nodularis este asociat cu afectiuni grave, cum ar fi imunosupresia, infectia cu HIV, neoplaziile interne si insuficienta renala, care pot contribui la o rata crescuta de mortalitate in randul pacientilor afectati. Prurigo nodularis necesita o abordare multidisciplinara pentru managementul sau, implicand evaluari dermatologice, tratamente locale si sistemice, precum si suport psihiatric atunci cand este necesar, pentru a imbunatati calitatea vietii pacientilor si a reduce impactul afectiunii asupra functionarii zilnice.
Diagnostic
In evaluarea dermatologica a pacientilor cu prurigo, abordarea investigativa este esentiala pentru a exclude afectiuni subiacente serioase si pentru a stabili un diagnostic corect. In primul rand, este indicata efectuarea unei hemoleucograme complete si a analizelor electrolitice, inclusiv teste ale functiei hepatice. Aceste teste sunt foarte importante pentru depistarea posibilelor neoplazii hematologice, a insuficientei renale sau a bolilor hepatice, care pot avea manifestari cutanate. Pentru a investiga leziunile specifice de prurigo, se recomanda realizarea unei biopsii cutanate. Aceasta implica prelevarea unui esantion de tesut din zona afectata pentru examinare histologica si culturi microbiene.
Procesul este esential pentru excluderea carcinomului scuamos celular, a infectiilor fungice profunde si a celor micobacteriene. Testele cutanate pot fi efectuate pentru a identifica o posibila sensibilitate de contact, contribuind astfel la un diagnostic precis. Examenul histopatologic al leziunilor ofera detalii suplimentare despre starea pielii. De obicei, se observa un epiderm hiperkeratozic cu acantoza si parakeratoza, caracteristici ce indica o crestere excesiva si o maturare defectuoasa a celulelor pielii.
Dermul papilar poate fi alungit si neregulat, avand infiltrate dense de neutrofile, eozinofile, histiocite si monocite. Mai mult, in derm se pot identifica fibrele nervoase ingrosate si semne de fibroza in fascicolele de colagen, detalii ce contribuie la intelegerea complexitatii si severitatii starii inflamatorii. Astfel de analize sunt fundamentale in stabilirea unui plan terapeutic adecvat si in monitorizarea evolutiei bolii. Fiecare pas al evaluarii medicale este esential pentru a asigura ca tratamentul prescris este cel mai eficace pentru conditia specifica a fiecarui pacient.
Tratament pentru prurigo nodularis
Prurigo nodularis este o afectiune caracterizata prin noduli pruriginosi care provoaca mancarimi intense. Tratamentul acestei conditii este complex si adesea necesita o abordare multifactoriala pentru a gestiona simptomele. Una dintre strategiile primare consta in utilizarea corticosteroizilor, fie topici, orali, fie intralezionali. Acesti agenti sunt eficienti in reducerea inflamatiei si ameliorarea pruritului, dar raspunsul la tratament variaza semnificativ intre pacienti. In cazurile mai rezistente sau cu leziuni localizate, se poate apela la triamcinolon acetonid administrat intralezional.
Pentru a complementa efectele corticosteroizilor, se pot utiliza si alte substante topice cum ar fi mentolul, fenolul, pramoxina, crema cu capsaicina si uleiurile cu vitamina D3, precum si anestezicele topice pentru a controla mancarimea. Expunerea la radiatii UVB, UVA si psoralen poate oferi beneficii pentru pacientii cu prurit sever, desi este necesara prudenta datorita efectelor adverse ale expunerii prelungite la ultraviolete. Antihistaminicele si anxioliticele, impreuna cu antagonistii receptorilor opiacei si thalidomida sunt folosite pentru gestionarea prurigo nodularis. Thalidomida este eficienta in cazurile severe, dar prezinta riscuri semnificative, inclusiv teratogene si de neuropatie periferica, ceea ce necesita precautii stricte in administrare.
In cazurile in care corticosteroizii nu sunt eficienti, optiuni precum imunomodulatoarele topice tacrolimus si pimecrolimus pot fi evaluate pentru eficacitatea lor in reducerea inflamatiei si a pruritului. Pe langa terapiile farmacologice, metodele fizice cum ar fi crioterapia si terapia cu laser pulsat sunt utilizate pentru a reduce simptomele. Crioterapia este deosebit de utila pentru leziunile membrelor si trunchiului, ajutand la diminuarea pruritului si la aplatizarea leziunilor, cu necesitatea de a fi constient de riscul de pigmentare si cicatrizare inadecvata. Gestionarea prurigo nodularis necesita rabdare si o ingrijire medicala atenta, deoarece conditia raspunde lent la tratament si rareori remisia este completa. Tratamentele pot incetini sau opri ciclul prurit/scarpinat, dar mentinerea unei calitati a vietii acceptabile este un proces pe termen lung si deseori provocator pentru pacienti.
![[2025] [IUNIE] [SPRING] [DEO VOLENTE] 10% reducere in cos](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/_/e/_eticheta-rotunda-10-reducere-in-cos.png)
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
