Stenoza pilorica: Cum recunosti boala, simptome si tipuri de tratament
Stenoza pilorica este o afectiune in care deschiderea (pilorul) dintre stomac si intestinul subtire (duodenul) devine ingustata sau blocata. Aceasta poate cauza dificultati in trecerea alimentelor si lichidelor din stomac in intestinul subtire. Stenoza pilorica este mai frecventa la sugari si poate fi congenitala sau dobandita. Stenoza pilorica este de obicei o afectiune congenitala, ceea ce inseamna ca se dezvolta in timpul perioadei de gestatie si este prezenta la nastere. Cauza exacta a stenozei pilorice congenitale nu este cunoscuta, dar se crede ca factorii genetici pot juca un rol important in aparitia acesteia.
Stenoza pilorica congenitala se dezvolta in urma unei anomalii in dezvoltarea muschilor pilorului, care duce la ingustarea sau blocarea deschiderii dintre stomac si intestinul subtire (duodenul). Aceasta determina dificultati in trecerea alimentelor si lichidelor din stomac in intestinul subtire, ceea ce duce la simptomele caracteristice ale stenozei pilorice. Cu toate acestea, intr-o mica proportie de cazuri, stenoza pilorica poate fi dobandita dupa nastere, fiind rezultatul inflamatiei, leziunilor sau cicatrizarii pilorului. Aceasta este numita stenoza pilorica dobandita. In cazul stenozei pilorice congenitale, exista unele factori de risc care pot creste probabilitatea aparitiei acesteia:
Antecedente familiale de stenoza pilorica.
Sex masculin (baietii au un risc mai mare decat fetele).
Alimentatia cu lapte matern in primele saptamani de viata (exista unele studii care sugereaza o legatura intre hranirea exclusiva cu lapte matern si dezvoltarea stenozei pilorice).
Stenoza pilorica congenitala nu poate fi prevenita sau evitata. Cu toate acestea, in cazul stenozei pilorice dobandite, prevenirea leziunilor sau inflamatiei pilorului poate ajuta la reducerea riscului de aparitie a acestei afectiuni.
Cum se manifesta stenoza pilorica
Manifestarile stenozei pilorice pot varia in functie de severitatea afectiunii, insa simptome comune includ:
Varsaturi: Este unul dintre principalele simptome ale stenozei pilorice. Varsaturile sunt de obicei fortate si pot aparea imediat dupa alimentare. Initial, varsaturile pot fi rare, dar pe masura ce stenoza pilorica se agraveaza, varsaturile pot deveni mai frecvente si pot aparea imediat dupa alimentare. Refuzul hranei: Copilul poate manifesta o aversiune fata de alimente si poate refuza sa manance sau sa bea cantitati adecvate de lichide. Aceasta poate duce la o stagnare in crestere sau la scaderea in greutate.
Irritabilitate si plans: Copilul poate prezenta iritabilitate crescuta, plans frecvent si nemultumire generala din cauza disconfortului asociat cu stenoza pilorica.
Balonare abdominala: Stenoza pilorica poate duce la acumularea de aer in stomac si la balonarea abdominala. Abdomenul poate deveni vizibil umflat si tensionat.
Scaderea cantitatii de urina: Odata cu scaderea alimentatiei si a aportului de lichide, copilul poate produce mai putina urina, ceea ce poate indica deshidratare.
Simptomele stenozei pilorice pot aparea progresiv si pot deveni mai severe pe masura ce afectiunea avanseaza. Daca observati aceste simptome la copilul dumneavoastra, este important sa consultati medicul pentru evaluare si diagnostic adecvat. Stenoza pilorica este o afectiune care necesita interventie medicala, iar tratamentul precoce poate preveni complicatiile si poate asigura cresterea si dezvoltarea normala a copilului.
Diagnostic si tratament
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical al pacientului, examinarea fizica si unele teste de diagnostic suplimentare. Metode utilizate in diagnosticul stenozei pilorice includ:
Examinarea fizica: Medicul va efectua o examinare fizica detaliata, in care va evalua abdomenul copilului. In cazul stenozei pilorice, medicul poate observa o masa sau o umflatura in abdomenul superior si poate simti o pilora (deschiderea dintre stomac si intestinul subtire) marita. Evaluarea simptomelor si istoricului medical: Medicul va discuta cu parintii sau cu pacientul (in cazul pacientilor mai mari) pentru a obtine informatii despre simptomele prezentate, cum ar fi varsaturile fortate si pierderea in greutate.
Ecografia abdominala: Aceasta este o metoda imagistica non-invaziva si sigura, care poate oferi imagini clare ale pilorului si a regiunii din jurul sau. Ecografia poate arata ingustarea sau blocarea pilorului si poate ajuta la confirmarea diagnosticului de stenoza pilorica. Radiografia cu bariu: Aceasta procedura implica administrarea unui agent de contrast (bariu) oral, urmata de realizarea de radiografii abdominale. Bariaul ajuta la vizualizarea mai clara a stomacului si a pilorului si poate evidentia ingustarea sau blocarea acestuia. Uneori, in cazurile neclare sau complexe, pot fi necesare alte teste sau evaluari suplimentare, cum ar fi endoscopia sau tomografia computerizata (CT).
Cum se poate trata stenoza pilorica
Tratamentul principal pentru stenoza pilorica este interventia chirurgicala numita piloromiotomie. Aceasta este o procedura eficienta si sigura care implica efectuarea unei incizii mici in muschii pilorului pentru a elibera fluxul alimentar restrictionat si a imbunatati trecerea alimentelor din stomac in intestinul subtire. Piloromiotomia poate fi efectuata in mod minim invaziv prin laparoscopie sau prin incizie deschisa, in functie de preferintele chirurgului si de particularitatile fiecarui caz.
In timpul piloromiotomiei, chirurgul face o incizie in muschii pilorului, largind deschiderea si reducand tensiunea exercitata asupra acesteia. Astfel, se restabileste fluxul normal de alimente din stomac in intestinul subtire. In general, piloromiotomia este o procedura sigura si eficienta, cu rate de succes ridicate in tratarea stenozei pilorice. Dupa piloromiotomie, copilul va avea nevoie de o perioada de recuperare in spital si va fi monitorizat atent pentru a se asigura ca se alimenteaza si se hidrateaza corespunzator. In general, majoritatea copiilor se recupereaza rapid si revin la alimentatia normala in cateva zile dupa interventie.
Recomandari
Este important ca parintii sau tutorii sa urmeze indrumarile medicului referitoare la alimentatia si ingrijirea copilului dupa interventia chirurgicala. In general, recomandarile includ:
Alimentatie treptata: Copilul va incepe cu lichide clare si apoi va trece treptat la alimente mai consistente. Medicul va oferi instructiuni specifice referitoare la tipurile de alimente si la ritmul de progresie in alimentatie.
Evitarea supraalimentarii: Este important sa hraniti copilul in portii mici si sa permiteti timp adecvat de digerare intre mese.
Monitorizarea simptomelor: Fiti atenti la orice simptom de varsaturi persistente sau alte semne de disconfort si informati medicul daca apar probleme.
Prognosticul dupa piloromiotomie este, in general, bun, iar majoritatea copiilor se recupereaza complet si experimenteaza o crestere si o dezvoltare normale. Este necesar sa se urmeze recomandarile medicului si sa se efectueze controale periodice pentru a evalua progresul copilului si pentru a identifica orice complicatii sau recidive posibile.
Este important ca stenoza pilorica sa fie diagnosticata si tratata cat mai curand posibil pentru a evita complicatiile, cum ar fi deshidratarea si malnutritia. Daca aveti suspiciuni cu privire la stenoza pilorica, consultati medicul pentru evaluare si diagnostic adecvat.
Scleroza amiotrofica laterala: Cum apare boala, simptome, tipuri de tratament
Scleroza amiotrofica laterala, cunoscuta si sub denumirea de boala Lou Gehrig, este o afectiune neurodegenerativa progresiva care afecteaza celulele nervoase responsabile de controlul voluntar al muschilor. Aceasta afecteaza in mod specific neuroni motori in creier si maduva spinarii, care transmit semnalele necesare pentru contractia musculara. Principalele simptome ale sclerozei laterale amiotrofice includ slabiciune musculara, pierderea controlului muscular si atrofia musculara. Aceasta poate afecta muschii membrelor, muschii implicati in vorbire, inghitire si respiratie.
Pe masura ce boala progreseaza, pacientii pot avea dificultati in realizarea activitatilor zilnice, cum ar fi mersul, vorbitul, mestecatul sau respiratia. Slabiciunea musculara este unul dintre primele semne ale SAL. Poate incepe de obicei intr-o anumita regiune, cum ar fi mainile, picioarele sau muschii bulbari responsabili de vorbire si inghitire. Ulterior, slabiciunea musculara se poate raspandi in alte parti ale corpului. Unele persoane cu SAL pot prezenta si spasticitate, care consta in rigiditatea si strangerea excesiva a muschilor. Acest lucru poate duce la dificultati in miscarea si controlul normal al membrelor. Odata ce boala progreseaza, muschii afectati de SAL pot incepe sa se atrofieze. Aceasta inseamna ca muschii se subtiaza si se reduc in volum, ducand la pierderea masei musculare.
Bibliografie:
Wolff K, et al. Eczema/Dermatitis. In: Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology. 8th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2017; https://www.accessmedicine.mhmedical.com. Accessed March 22, 2019;
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2019;
Hand and foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis. Accessed March 22;
