Bila lenesa: cauze, clasificare, diagnostic si optiuni de tratament
Dischinezia biliara, adesea numita „bila lenesa”, este o afectiune functionala a vezicii biliare caracterizata printr-o serie de simptome complexe similare celor ale colicii biliare. Cauza exacta a acestei tulburari ramane inca neclara, insa se crede ca ar putea fi legata de probleme metabolice care influenteaza motilitatea intregului tract gastrointestinal, inclusiv a vezicii biliare. Ar putea exista o problema specifica legata de motilitatea vezicii biliare insasi. Aceasta inseamna ca vezica nu reuseste sa se contracte eficient pentru a facilita digestia adecvata, provocand simptome dureroase si disconfort.
Dischinezia biliara, adesea denumita popular "bila lenesa," este o afectiune ce implica disfunctia tonusului si motilitatii vezicii biliare. Aceasta problema poate aparea din cauza unui raspuns inadecvat la stimularea hormonala prin colecistokinina, hiporeactivitatea nervilor care controleaza colecistul sau o contractie musculara ineficienta la nivelul sfincterului Oddi.Manifestarile dischineziei biliare includ eliberarea inadecvata a bilei din colecist, ceea ce favorizeaza formarea calculilor biliari prin sedimentarea sarurilor biliare. Acest proces creste riscul de obstructii ale caii biliare principale. In timp, aceste mecanisme patologice pot determina dilatarea vezicii biliare, creand un mediu propice pentru infectii bacteriene, ceea ce poate duce la colecistite bacteriene.
Cauze si factori de risc pentru dischinezia biliara
Bila lenesa poate fi cauzata de o varietate de factori, iar intelegerea acestora este esentiala pentru prevenirea si gestionarea afectiunii.
1. Malformatii ale colecistului: Defectele congenitale ale vezicii biliare pot compromite functionarea acesteia, ducand la dischinezie.
2. Rezistenta sfincterului Oddi: Cresterea rezistentei acestui sfincter poate impiedica fluxul normal al bilei, contribuind la simptomele dischineziei.
3. Hepatitele virale: Infectiile cu virusurile hepatitei A sau B pot deteriora ficatul si vezica biliara, declansand dischinezia.
4. Steatoza hepatica: Acumularea de grasimi in ficat afecteaza functia biliara si poate duce la dischinezie.
5. Colangita sclerozanta: Inflamatia si cicatrizarea canalelor biliare pot obstructiona fluxul bilei.
6. Tumori ale canalelor hepatice: Prezenta tumorilor poate bloca canalele biliare, perturband functionarea normala a bilei.
7. Obezitatea: Persoanele supraponderale au un risc crescut din cauza inflamatiei cronice asociate cu excesul de greutate.
8. Diabetul zaharat: Diabetul poate afecta functia vezicii biliare prin modificarea raspunsurilor hormonale si nervoase.
9. Alimentatia bogata in grasimi: Dietele cu continut ridicat de grasimi pot stimula in exces vezica biliara, provocand dischinezie.
10. Defecte neurohormonale: Raspunsurile inadecvate la colecistokinina, un hormon digestiv, pot cauza dischinezie.
11. Tulburari hormonale: Mai ales la femei, fluctuatiile hormonale pot influenta functia biliara.
12. Disfunctii ale receptorilor de dopamina: Acestea pot impiedica transmiterea semnalelor nervoase necesare pentru contractia vezicii biliare.
13. Boli infectioase si inflamatorii: Febra tifoida, vasculita crioglobulinemica si salmoneloza intestinala pot afecta vezica biliara.
14. Traumatisme abdominale si ischemia mezenterica: Leziunile si reducerea fluxului sanguin catre organele digestive pot cauza dischinezie.
15. Iradierea in terapia oncologica: Radioterapia abdominala poate deteriora structurile biliare, afectand functia acestora.
Dischinezia biliara se poate manifesta si in contextul unor afectiuni preexistente, precum hipotiroidismul, pancreatita, boala celiaca, gastrita, ulcerul duodenal, anemia hemolitica, leucemia, SIDA, mononucleoza infectioasa, lupusul eritematos sistemic si fibromialgia.
Clasificarea dischineziei biliare. Cum se pune diagnostic
Dischinezia biliara poate fi clasificata in doua tipuri principale:
1. Dischinezia hipertona: Caracterizata prin hiperactivitatea vezicii biliare la stimulii colecistochinetici, ceea ce duce la contractii excesive si dureri.
2. Dischinezia hipotona ("Bila Lenesa"): Se manifesta prin contractarea ineficienta a vezicii biliare, rezultand in stagnarea bilei si disconfort abdominal.
Dischinezia biliara, adesea cunoscuta sub numele de "bila lenesa", este o afectiune care perturba functionarea normala a vezicii biliare, manifestandu-se prin doua forme principale: hipotonie si hipertonie. In cazul dischineziei biliare cu hipotonie, vezica biliara nu se contracta eficient, ceea ce duce la disconfort in hipocondrul drept, gust amar, greata si, uneori, migrena. Forma hipertonie implica contractii excesive ale vezicii biliare, provocand dureri acute in aceeasi regiune dupa consumul de alimente ce stimuleaza functia biliara, precum si greata, varsaturi, balonare si arsuri epigastrice. Simptomele caracteristice ale dischineziei includ dureri de intensitate variabila, de la moderata la severa, care pot interfera cu activitatile cotidiene si care pot persista pentru mai mult de 30 de minute. Durerea se iradiaza spre omoplatul drept si se intensifica noaptea, fara a se ameliora prin schimbarea pozitiei sau prin medicamente antiacide.
Diagnosticul acestei afectiuni se stabileste printr-o combinatie de anamneza detaliata, examen clinic si investigatii paraclinice. Printre acestea se numara analize de laborator pentru evaluarea functiei hepatice si a markerilor biliari, dar si metode imagistice avansate. Colangiopancreatografia Retrograda Endoscopica (ERCP), colangiografia transhepatica si colescintigrafia sunt cateva dintre procedurile imagistice utilizate pentru a evalua starea vezicii biliare si a cailor biliare. De asemenea, ecografia abdominala si tomografia computerizata (CT) sunt recomandate pentru identificarea eventualelor calculi biliari. Un alt test important este testul colecistokininei, care evalueaza capacitatea de contractare a vezicii biliare. O fractie de ejectie sub 40% in timpul acestui test indica prezenta dischineziei biliare. Pentru a stabili un diagnostic corect, este esential sa se excluda alte cauze ale simptomelor, cum ar fi ulcerele, refluxul gastroesofagian sau afectiuni tumorale. Absenta modificarilor imagistice specifice obstructiilor biliare si a altor conditii similare este cruciala in diagnosticarea acestei afectiuni.
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Tratamentul bilei lenese
Dischinezia biliara reprezinta o disfunctie a vezicii biliare ce poate fi ameliorata prin ajustarea dietei. Pentru a gestiona aceasta afectiune, este esential sa se evite anumite alimente colecistokinetice care pot agrava simptomele. Printre acestea se numara:
● Grasimi si condimente puternice
● Carne de vanat
● Ciocolata si inghetata
● Anumite fructe si legume proaspete precum kiwi, smochine, ridichi negre, rosii crude, ceapa, castraveti, fasole uscata, varza, ciuperci, si vinete
● Nuci, migdale, alune
● Alcool
Pe de alta parte, exista alimente recomandate pentru persoanele care sufera de "bila lenesa". Acestea includ:
● Mezeluri fara grasime, cum ar fi sunca Praga fara grasime si prosciutto crudo
● Piureuri de legume
● Paste fainoase sau orez fara sosuri grase
● Carne alba
● Produse lactate cu continut scazut de grasime, precum branza de vaci, iaurtul si mozzarella
● Paine prajita, biscuiti, grisine
● Sfecla, cartofi, morcovi si ceapa fiarta
● Sucuri proaspete de fructe
● Miere si gemuri
● Dulciuri fara grasimi
In cazul in care simptomele dischineziei biliare persista in ciuda modificarilor alimentare, se poate recurge la medicamente analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene, care trebuie administrate conform prescriptiilor medicului. Dischinezia biliara cauzata de disfunctia sfincterului Oddi poate necesita tratament medicamentos cu blocante de calciu sau interventii endoscopice, precum sfincterotomia. Daca simptomele continua sa fie prezente mai mult de trei luni, se poate recomanda colecistectomia, adica indepartarea chirurgicala a vezicii biliare. Aceasta este indicata in special pentru pacientii cu o fractie de ejectie biliara sub 40%, determinata prin scintigrafie HIDA, sau in cazurile de colecistita acuta bacteriana.
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;
