Bronsiectazie: Simptome, diagnostic si optiuni de tratament
Bronsiectazia este o afectiune cronica a plamanilor in care bronhiile se dilata (se largesc), permitand acumularea si stagnarea mucusului. Acest lucru genereaza infectii recurente ale plamanilor, ceea ce poate conduce la blocarea sau lezarea unor parti ale plamanilor, aparand astfel manifestari precum senzatia de lipsa de aer, oboseala si dureri in piept.
Principalele simptome ale bronsiectaziei includ tuse persistenta cu productie abundenta de mucus, expectoratie (eliminarea mucusului din plamani), sputa purulenta sau sangeroasa, dispnee (dificultate in respiratie), infectii respiratorii frecvente, dureri toracice si oboseala persistenta. Aceasta afectiune poate afecta calitatea vietii pacientilor si poate duce la complicatii grave, cum ar fi insuficienta respiratorie. Principalele simptome ale bronsiectaziei pot include:
Tuse persistenta: Pacientii cu bronsiectazie au adesea tuse cronica, care poate fi prezenta zilnic si poate fi productiva (cu productie de mucus) sau neproductiva (fara mucus).
Expectoratie: Se produce o cantitate mare de mucus care este eliminata prin tuse si expectoratie. Mucusul poate fi gros, vascos si uneori contine puroi sau sange.
Infectii respiratorii frecvente: Persoanele cu bronsiectazie sunt predispuse la infectii bacteriene si virale recurente ale tractului respirator. Aceste infectii pot cauza simptome precum febra, durere toracica si oboseala.
Dispnee: Dificultatea de respiratie sau senzatia de lipsa de aer poate aparea in cazul bronsiectaziei. Acest simptom poate fi mai pronuntat in timpul efortului fizic sau in timpul unei infectii.
Sputa in culori variate: Mucusul eliminat prin expectoratie poate fi de culoare verde, galbena, alba, maro, verde inchis.
Durere toracica: Unele persoane pot experimenta dureri in piept, care pot fi cauzate de tusea persistenta sau de inflamatia bronhiilor.
Oboseala persistenta: Bronsiectazia poate duce la oboseala cronica, care poate fi rezultatul efortului sustinut al sistemului respirator si a scaderii nivelului de oxigen in sange.
Cauze care duc la aparitia bolii
Cauzele comune ale bronsiectaziei includ infectii respiratorii severe, cum ar fi pneumonia sau tuberculoza, tulburari ale sistemului imunitar, fibroza chistica (o boala genetica care afecteaza glandele exocrine) si aspiratia frecventa a continutului gastric in plamani. Bronsiectazia poate fi cauzata de o varietate de factori. Iata cateva dintre cele mai comune cauze ale bronsiectaziei:
Infectii respiratorii severe: Bronsiectazia poate fi rezultatul infectiilor bacteriene sau virale recurente si severe ale cailor respiratorii superioare si inferioare, cum ar fi pneumonia, tuberculoza sau sinuzita. Aceste infectii pot provoca leziuni si inflamatii ale bronhiilor, ducand la dilatarea si deformarea acestora.
Tulburari ale sistemului imunitar: Persoanele cu tulburari ale sistemului imunitar, cum ar fi sindromul de imunodeficienta, sunt mai susceptibile la infectii respiratorii recurente, care pot contribui la dezvoltarea bronsiectaziei.
Boli in care sistemul imunitar atata in mod eronat propriul organism, de exemplu rectocolita ulcero-hemoragica, poliatrita reumatoida.
Astm bronsic sever, in care este prezenta o reactie alergica la ciuperca Aspergillus. Aceasta conditie este denumita aspergiloza bronhopulmonara alergica (ABPA).
Blocarea sau obstructia cailor aeriene dupa ce ati inhalat ceva.
Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC).
Diskinezia ciliara primara (DCP).
Tuberculoza (TBC).
Deficitul de alfa-1 antitripsina.
Alte cauze, de exemplu sindromul Sjogren.
Fibroza chistica.
Boala inflamatorie intestinala, de exemplu colita ulcerativa si boala Crohn.
Diagnosticul de bronsiectazie implica de obicei o combinatie de istoric medical detaliat, examen fizic, teste imagistice (cum ar fi radiografia toracica, tomografia computerizata sau imagistica prin rezonanta magnetica) si teste de functie pulmonara. Printre cele mai comune investigatii se regasesc si urmatoareleꓽ
Spirometria – test respirator prin care se observa daca plamanii sunt lezati. Metoda nu stabileste diagnosticul de bronsiectazie, insa evidentiaza capacitatea pulmonara.
Radiografia toracica – nici aceasta metoda nu stabileste diagnosticul, insa prin intermediul acesteia, se exlud alte afectiuni.
Probe de sputa – testarea sputei permite identificarea bacteriilor prezente in plamani, avand ca scop gasirea celui mai potrivit tip de antibiotic, daca exista o infectie pulmonara.
Analize de sange – permit evaluarea starii generale de sanatate.
Bronhoscopie – verificarea cailor respiratorii cu ajutorul unui dispozitiv numit bronhoscop.
Se pot face si urmatoarele investigatii de specialitateꓽ
Teste respiratorii – pe langa spirometrie, se pot face si alte teste pentru a se vedea functia pulmonara.
Teste ale sistemului imunitar – se pot face analize de sange care sa denote functionarea sistemului imunitar si absenta unor anticorpi responsabili de combaterea infectiilor sau a alergiilor.
Tomografie computerizata (CT) – este un examen util in diagnosticarea bronsiectaziei.
Tratament pentru bronsiectazie
Tratamentul bronsiectaziei implica de obicei o abordare multidisciplinara si se concentreaza pe controlul infectiilor, eliminarea excesului de mucus, prevenirea complicatiilor si imbunatatirea simptomelor si calitatii vietii pacientului. Aceasta poate include administrarea de antibiotice, terapie fizica, exercitii de respiratie, medicamente pentru diluarea mucusului, interventii chirurgicale sau proceduri minim invazive pentru indepartarea mucusului si gestionarea altor complicatii.
Astfel, optiunile terapeutice implica abordarea urmatorelor obiectiveꓽ
Tratamentul simptomelor
Prevenirea infectiilor pulmonare (atunci cand apar infectii pulmonare, simptomele se pot inrauti)
Imbunatatirea calitatii vietii
Prevenirea agravarii afectiunii
Tratamentul inflamatiei poate includeꓽ
Medicamente sub forma de comprimate, inclusiv antibioticele macrolide, care reduc inflamatia si trateaza infectia.
Inhalatoare care usureaza respiratia prin dilatarea cailor respiratorii, reducand, de asemenea, inflamatia din plamani.
Tratamentul infectiei poate includeꓽ
Antibiotice in scop preventiv, in unele cazuri
Antibiotice pentru combaterea infectiei
Vaccinuri – antigripal si antipneumococic
Eradicarea bacteriilor precum Pseudomonas
Tratamentul leziunilor pulmonare poate includeꓽ
Evitarea fumatului
Tratamentul cauzei ce a produs bronsiectazia
Inhalatoare cu efect bronhodilatator (relaxeaza muschii cailor respiratorii)
Medicamente mucoactive (favorizeaza eliminarea mucusului)
Exercitii de eliminare a secretiilor si kinetoterapie
Mucoactivele se combina, in general, cu kinetoterapia si exercitii de eliminare a mucusului, pentru un rezultat favorabil. Exercitii regulate ce ajuta la eliminarea mucusului, stimuland buna functionare. Kinetoterapia si exercitiile de respiratie pot ajuta la mobilizarea si eliminarea eficienta a mucusului din plamani. Tehnici precum drenajul postural, percutia toracica si exercitiile de respiratie controlata pot fi incluse intr-un program personalizat de fizioterapie respiratorie.
In unele situatii, oxigenoterapia poate fi necesara. In cazurile severe si rezistente la tratament, poate fi necesara interventia chirurgicala. Chirurgia poate implica indepartarea portiunilor deteriorate ale plamanilor sau realizarea unei interventii de reconstructie a bronhiilor. Tratamentul bronsiectaziei implica si gestionarea complicatiilor asociate, infectiile severe si insuficienta respiratorie. Aceste complicatii pot necesita abordari specifice si tratament adecvat. Este important sa lucrati indeaproape cu medicul dumneavoastra pentru a dezvolta un plan de tratament individualizat si pentru a monitoriza evolutia afectiunii. Un program de gestionare a bronsiectaziei poate include si strategii de prevenire a infectiilor, cum ar fi evitarea fumatului, igiena pulmonara riguroasa si evitarea expunerii la factori de risc cunoscuti.
Originile mioblastomului granular sau Tumora lui Abrikosov
Originea acestei boli este incerta. Ce se stie pana astazi este ca medicul rus Abrikossoff, in 1926 a descris un tip de tumoare care provine din muschi. Mai tarziu, studiile imunohistochimice au aratat pozitivitate pentru CD68 (Kp1), ceea ce a permis clasificarea acestuia ca tip de tumora Schwannian-Originanet. In aceasta serie de cazuri, tumorile sunt unice, iar majoritatea leziunilor sunt noduli solitari care apar sub tesutul conjunctiv. Ulcerul nu este de obicei prezent, insa in situatia descoperita atunci de medicul rus a fost semnul clinic care a condus la suspiciunea de carcinom spinocelular.
Carcinomul cu celule scuamoase de pe gura apare mai des in portiunea laterala posterioara a limbii si poate prezenta caracteristici clinice similare. Ocazional, CGT poate imita carcinomul scuamos, in principal atunci cand suprafata leziunii este ulcerata din cauza traumatismelor locale. Aspectul clinic al fibromului traumatic este similar cu GCT si este cea mai frecventa leziune a cavitatii bucale. Pe langa fibromul traumatic, atunci cand se evalueaza un diagnostic diferential trebuie luate in considerare alte cateva posibilitati, cum ar fi neurofibromul, schwannomul, tumorile minore ale glandelor salivare, limfoamele si epulisul congenital la nou-nascuti.
Exista putine informatii despre rezultatele fie ale radiatiilor, fie ale chimioterapiei pentru a determina daca aceste modalitati sunt eficiente. Poate fi dificil sa distingem formele maligne de cele benigne de GCT prin microscopie cu lumina; chiar si mitozele rare, pleomorfismul nuclear usor si spindling-ul celulelor neoplazice ar trebui raportate ca caracteristici atipice care cresc posibilitatea dezvoltarii agresive. Dovezile histologice ale infiltratiei tumorale aparente in tesutul din jurul tumorii este o constatare obisnuita in leziunile maligne.
Bibliografie:
1. A. Abrikossoff, Uber Myome ausgehend von der quergestreiften Willkürlichen muskulatur Virchows Arch Pathol Anat, 260 (1) (1926);
2. L. Zahid, K.M. Capiappa Granular cell tumour of buccal mucosa—a case report Int J Oral Maxillofac Surg, 25 (2) (1996);
3. Wright: Chapter in book: Weiss SW, Goldblum JR. Granular cell tumour In: Enzinger and Weiss’s (2001) soft tissue tumors. 4th ed. St Louis;
4. R.H. Rifkin, S.H. Blocker, J.O. Palmer, J.l. Ternberg Multiple granular cell tumours. A familial occurrence in children Arch Surg, 121 (8) (1986);
5. D.E. Kyrmizakis, A.A. Nikolidakis, J.G. Panayiotides, P. Christodoulu, E. Helidonis, Lingual granular cell tumor otolaryngol, Head Neck Surg;
6. N.G. Ordóñez, B. Mackay Granular cell tumour: a review of the pathology and histogenesis Ultrastruct Pathol, 23 (4) (1999);
