Pareza faciala: De ce apare, care sunt primele simptome, preventie si tratament
Pareza faciala este o afectiune in care muschii fetei sunt slabiti sau paralizati partial. Aceasta poate afecta o parte sau ambele parti ale fetei si poate fi rezultatul unui disfunctionarii nervului facial, care controleaza miscarea musculara a fetei. Exista mai multe tipuri, insa cele mai comune sunt paralizia Bell (paralizia faciala periferica) si paralizia faciala centrala. Paralizia Bell este o forma comuna de paralizie faciala periferica. Este caracterizata de aparitia brusca a slabiciunii sau paraliziei musculare pe o parte a fetei, de obicei fara niciun avertisment prealabil. Aceasta pareza apare ca urmare a afectarii unuia dintre cei doi nervi faciali (stang sau drept). Inainte ca paralizia sa apara, pacientul poate manifesta slabiciune sau lipsa controlului la masticatia, lipsa mimicii pe respectiva parte, gat intepenit, temperatura mai mare, durere resimtita in spatele urechii. Unele cercetari sugereaza ca o infectie virala, in special cu virusul herpes simplex, ar putea juca un rol in declansarea reactiei inflamatorii care afecteaza nervul facial. Simptomele caracteristice ale paraliziei Bell includ:
Slabiciune sau paralizie unilaterala: Musculatura fetei devine brusc slabita sau paralizata pe o parte a fetei, afectand miscarile precum inchiderea ochiului, zambetul, ridicarea sprancenelor sau suptul obrazului. Asimetrie faciala: Feta poate prezenta o asimetrie vizibila, cu partea afectata prezentand un aspect cazut sau inexprimabil. Dificultati la inchiderea ochiului: Pacientul poate avea dificultati in inchiderea completa a ochiului pe partea afectata, ceea ce poate duce la uscarea ochiului si la sensibilitate la lumina. Scaderea gustului: Unele persoane pot observa o scadere sau modificare a gustului pe partea afectata a limbii. In majoritatea cazurilor, paralizia Bell se remite in mod spontan in cateva saptamani pana la cateva luni, iar majoritatea persoanelor se recupereaza complet. Cu toate acestea, unele persoane pot prezenta o recuperare partiala sau pot avea nevoie de terapie de reabilitare faciala pentru a-si restabili functia musculara si expresivitatea fetei. Paralizia faciala centrala este cauzata de o leziune sau disfunctie a sistemului nervos central, mai precis a creierului sau a cailor nervoase corticobulbare care controleaza miscarea faciala. Acest tip de paralizie faciala este diferit de paralizia faciala periferica, care este cauzata de o leziune sau disfunctie a nervului facial in sine. Paralizia faciala centrala poate fi rezultatul unui accident vascular cerebral in care exista o leziune in zona creierului responsabila de controlul nervului facial.
Daca o persoana a suferit un accident vascular cerebral, care sunt primele semne care pot anunta o paralizie faciala
- Verificarea mimicii – persoanei i se va cere sa zambeasca si se va observa pe ce parte va ”cadea” coltul gurii.
- Verificarea vorbirii – persoanei i se va cere sa repete o fraza simpla si se va observa daca ritmul i se incetineste in momentul pronuntiei, daca spune altceva, daca nu intelege deloc ce a fost rugat ori daca schimba pronuntia. Verificarea prin ridicarea bratelor – persoanei i se va cere sa ridice bratele si se va observa daca unul dintre brate cade sau nu poate fi mentinut in pozitie orizontala.
Simptomele paraliziei faciale centrale pot varia in functie de cauza subiacenta si de localizarea exacta a leziunii cerebrale. Cu toate acestea, in general, paralizia faciala centrala poate afecta atat partea superioara, cat si partea inferioara a fetei si poate fi insotita de alte semne si simptome asociate cu leziunea cerebrala, cum ar fi dificultati de vorbire, tulburari de coordonare sau slabiciune in alte parti ale corpului. Simptomele parezei faciale pot varia de la usoare la severe si pot include:
- Slabiciune sau paralizie faciala, de obicei unilaterala (pe o parte a fetei), dar in unele cazuri poate afecta si ambele parti ale fetei.
- Dificultate in inchiderea sau deschiderea ochiului pe partea afectata.
- Imposibilitatea de a ridica sau a incrunta sprancenele, de a zambi sau de a strange buzele.
- Scaderea sau pierderea gustului in partea anterioara a limbii.
- Lacrimare sau salivare excesiva pe partea afectata.
Sensibilitate la sunete puternice pe partea afectata (hiperacuzie). Pareza faciala poate fi cauzata de mai multe conditii si factori, inclusiv:
- Accident vascular cerebral (AVC): Un AVC care afecteaza regiunile cerebrale responsabile de controlul nervului facial poate cauza paralizie faciala centrala. Acesta este rezultatul unui flux de sange intrerupt catre creier, care poate fi cauzat de un cheag de sange (AVC ischemic) sau de sangerare (AVC hemoragic).
- Traumatism cranian: Loviturile puternice la cap sau alte traumatisme craniofaciale pot duce la leziuni ale nervului facial si pot provoca paralizie faciala.
- Tumori: Prezenta unor tumori, fie in creier, fie in apropierea nervului facial, poate comprima sau afecta nervul facial si poate provoca paralizie faciala.
- Infectii: Unele infectii, cum ar fi infectiile virale (de exemplu, virusul herpes simplex, virusul zona zoster), infectiile bacteriene (cum ar fi otita medie) sau infectiile sistemice (cum ar fi boala Lyme), pot afecta nervul facial si pot cauza paralizie faciala.
- Boli autoimune: Unele boli autoimune, cum ar fi sindromul Guillain-Barré sau scleroza multipla, pot afecta nervul facial si pot duce la paralizie faciala.
- Factori genetici: In unele cazuri, poate exista o predispozitie genetica pentru dezvoltarea paraliziei faciale.
Optiuni terapeutice pentru pareza faciala
Tratamentul parezei faciale poate varia in functie de cauza subiacenta si de severitatea afectiunii. Optiunile de tratament pot include administrarea de medicamente antivirale (in cazul paraliziei Bell), terapie fizica, exercitii de reabilitare faciala, utilizarea de protectie oculara si in unele cazuri, interventii chirurgicale. Este important sa solicitati sfatul unui medic pentru a primi un diagnostic adecvat si un plan de tratament specific pentru pareza faciala. In cazul parezei faciale periferice cauzate de infectii virale, cum ar fi virusul herpes simplex, medicamente antivirale pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul infectiei si la reducerea inflamatiei nervului facial.
Terapia fizica si exercitiile de reabilitare faciala pot ajuta la mentinerea tonusului muscular si la stimularea recuperarii nervului facial. Acestea pot include tehnici de exercitii faciale, masaj, stimulare electrica si alte terapii care pot ajuta la restabilirea controlului si mobilitatii fetei. Administrarea de corticosteroizi, cum ar fi prednisonul, poate fi recomandata pentru a reduce inflamatia nervului facial si a promova recuperarea.
In cazul parezei faciale periferice, in care afectarea nervului facial poate duce la dificultati in inchiderea ochiului, este important sa se protejeze ochiul afectat pentru a preveni uscarea si infectiile oculare. Acest lucru poate include utilizarea de picaturi lubrifiante pentru ochi, purtarea ochelarilor de protectie sau utilizarea unui bandaj sau a unei plasturi pentru a mentine umiditatea ochiului si a preveni expunerea la factori iritanti externi. In cele din urma, in cazul parezei faciale periferice, se va evita contactul cu frigul si curenti de aer.
![[2025] [IAN] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Naturalis] ImunoSuport Ultra](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
Fractura de stres: Cum apare, simptome si cum poate declansa o pareza faciala
Fractura de stres este o leziune a osului (fisuri mici in os) care apare in urma repetarii excesive a unor activitati fizice sau ca urmare a aplicarii unui stres repetat asupra osului intr-un mod nefiziologic. Aceasta este diferita de fracturile acute, care rezulta dintr-un traumatism brusc sau o forta excesiva aplicata asupra osului. Fracturile de stres afecteaza, in general, degetele de la picioare, metatarsienele si antepiciorul.
De cele mai multe ori, fracturile de stres se produc in situatiile cand apare o schimbare in rutina cotidiana, din punct de vedere al miscarii. Fracturile de stres apar de obicei in urma repetarii excesive a unor activitati fizice sau a suprasolicitarii mecanice a osului, fara suficient timp de recuperare. Acestea pot aparea in urma activitatilor precum alergarea, sariturile, mersul pe jos prelungit, dansul sau activitatile sportive care implica miscari repetitive si stres asupra oaselor. Nu doar persoanele sportive pot suferi de astfel de fracturi, ci si persoanele care, de exemplu, merg rar pe jos si decid sa schimbe frecventa, mergand excesiv de mult. Un alt factor care poate produce aceste leziuni este schimbarea incaltarilor, intrucat se diminueaza capacitatea piciorului de absorbire a fortelor repetitive.
Cu toate acestea, cauzele fracturilor de stres nu se rezuma doar la cele mentionate anterior. Afectiuni precum osteoporza conduc la scaderea rezistentei osoase si implicit la un risc mai mare de a suferi fracturi. Potrivit literaturii de specialitate, in timpul iernii apar mai multe cazuri de fracturi de stres, intrucat in acest sezon nivelul de vitamina D din organism este unul mai redus. De asemenea, orice aspect ce afecteaza modul in care impactul cu solul este absorbit de picior poate creste riscul de a avea o fractura de stres. Un exemplu in acest sens este reprezentat de basici sau monturi, conditii ce perturba modul in care greutatea se pune pe picior atunci cand persoana in cauza merge sau alearga.
Bibliografie:
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2019;
Hand and foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis. Accessed March 22;
