Sferocitoza ereditara: Cum apare boala, simptome, optiuni de tratament
Sferocitoza ereditara reprezinta o afectiune genetica rara, caracterizata prin anormalitati ale proteinelor structurale ale membranei celulare a eritrocitelor, celulele rosii din sange. Aceste mutatii genetice perturba forma normal discoida a eritrocitelor, transformandu-le in forme sferice si rigide. Acest fenomen determina dificultati in circulatia prin vasele sanguine de dimensiuni reduse si provoaca o hemoliza crescuta, adica o distrugere accelerata a celulelor rosii din sange.
Frecventa sferocitozei ereditare in populatia europeana este estimata la aproximativ un caz la 5.000 de persoane, ceea ce subliniaza raritatea sa. Afectiunea este transmisa genetic in majoritatea cazurilor printr-un model autosomal dominant, ceea ce inseamna ca prezenta unei singure copii a genei mutate este suficienta pentru a dezvolta boala. Interesant este ca aproximativ 25% dintre pacienti dezvolta sferocitoza ereditara datorita unei mutatii spontane, fara un istoric familial al bolii. Intr-o proportie de 20%, boala este transmisa printr-un model recesiv autozomal, situatie in care pacientii pot fi fie heterozigoti compusi, fie homozigoti, evidentiind varietatea modurilor in care aceasta conditie poate fi mostenita.
Gene asociate cu sferocitoza ereditara
Sferocitoza ereditara, o afectiune hematologica caracterizata prin prezenta globulelor rosii anormal de sferice si fragilitate crescuta a acestora, isi gaseste radacinile intr-o etiologie genetica complexa. La baza acestei boli stau mutatiile identificate in cinci gene esentiale pentru structura si functionarea corespunzatoare a globulelor rosii.Ankirina 1 (ANK1), o gena localizata pe cromozomul 8, joaca un rol proeminent in aparitia acestei afectiuni, cu peste 40 de mutatii cunoscute, inclusiv tipurile nonsense si decalajele in cadrul de lectura. Aceste anomalii genetice sunt detectate in mai mult de jumatate din cazurile de sferocitoza ereditara, subliniind importanta sa majora. Pe de alta parte, spectrina beta (SPTB), situata pe bratul lung al cromozomului 14, prezinta peste 20 de mutatii si este implicata in aproximativ 20% din cazuri, cu o transmitere de tip dominant. Aceasta reflecta diversitatea mutatiilor si modul in care ele contribuie la patogeneza bolii.
Gena schimbatorului de anioni tip I (SLC4A1) de pe cromozomul 17, cu peste 50 de mutatii majoritar constand in substitutii de aminoacizi, afecteaza intre 15-20% dintre pacienti, avand o transmitere recesiva. Aceasta evidentiaza un alt strat de complexitate in transmiterea genetica a sferocitozei ereditare.In cazuri mai rare, mutatiile in gena proteinei 4.2 (EPB42) si in gena spectrinei alfa (SPTA1) contribuie la forme recesive, respectiv severe ale bolii, marcand spectrul larg de variatii genetice asociate cu aceasta afectiune.
Simptomele sferocitozei ereditare
Sferocitoza ereditara este o conditie medicala cu un spectru larg de manifestari, variind de la cazuri usoare, practic fara simptome, la episoade severe de anemie hemolitica. In esenta, aceasta afecteaza celulele rosii din sange, ducand la o rata accelerata de degradare a acestora. Una dintre caracteristicile definitorii ale acestei boli este splenomegalia, o marire a splinei, acest organ avand un rol important in filtrarea si eliminarea celulelor sanguine anormale, precum sferocitele. Complicatiile sferocitozei ereditare pot varia in gravitate si includ crize hemolitice acute, aplazie (o incetinire in productia de celule sanguine), colecistita si colelitiaza (inflamatia vezicii biliare si formarea de pietre biliare), precum si hemoliza neonatala, o conditie care afecteaza nou-nascutii.
Diagnostic
Abordarea diagnosticului pentru anemia hemolitica prezinta provocari unice, impunand necesitatea unei evaluari atente in cazul in care cauza ramane neidentificata. Indicii importante pentru suspiciune includ prezenta splenomegaliei si antecedente familiale de sferocitoza, o afectiune ereditara ce afecteaza membrana celulelor rosii din sange. Investigatiile paraclinice joaca un rol esential in stabilirea diagnosticului. Printre acestea, frotiul sanguin si testul de fragilitate eritrocitara ofera indicii valoroase, ultimul avand capacitatea de a evidentia o fragilitate crescuta a celulelor rosii, desi rezultatele pot varia.
Alte teste relevante includ testul autohemolizei si testul Coombs direct, acesta din urma fiind esential pentru excluderea anemiilor hemolitice autoimune. Un aspect distinctiv este si cresterea numarului de reticulocite, situandu-se intre 15-30%, alaturi de o posibila leucocitoza. In contextul familial, diagnosticul prenatal devine posibil prin identificarea mutatiilor specifice familiei. Cu toate acestea, sfaturile genetice se confrunta cu limitari datorita diversitatii genetice si posibilitatii aparitiei de noi mutatii, ceea ce subliniaza complexitatea diagnosticarii si managementului acestei conditii.
Tratament pentru sferocitoza ereditara
In cazurile severe ale bolii, tratamentul este esential si se concentreaza pe doua directii principale. In primul rand, se recurge la transfuzii de eritrocite pentru a compensa pierderile de sange. Aceasta interventie este importanta pentru a mentine functionarea optima a organismului si pentru a preveni complicatiile asociate cu anemia. In al doilea rand, in situatiile in care splina se mareste semnificativ sau cand evolutia bolii necesita un control mai riguros al hemolizei extravasculare (procesul prin care globulele rosii sunt distruse in afara vaselor sanguine), se poate recomanda splenectomia. Aceasta procedura chirurgicala, care presupune indepartarea splinei, are rolul de a imbunatati evolutia bolii prin incetinirea ritmului de distrugere a globulelor rosii.
Sferocitoza ereditara - cum se mosteneste?
Sferocitoza ereditara este o afectiune mostenita in doua moduri principale. Majoritatea cazurilor, adica aproximativ 75%, sunt rezultatul unei mutatii autozomale dominante. Acest tip de transmitere genetica presupune ca doar o singura copie a genei alterate, prezenta in fiecare celula, este necesara pentru a declansa boala, sugerand ca afectiunea poate fi mostenita de la un singur parinte care este purtator al genei mutate. Pe de alta parte, sferocitoza poate fi mostenita printr-un mecanism autosomal recesiv. In acest caz, este nevoie de mutatii in ambele copii ale genei in fiecare celula pentru manifestarea bolii, ceea ce inseamna ca ambii parinti trebuie sa fie purtatori ai genei mutante. Desi acesti parinti sunt purtatori, ei rareori manifesta simptomele bolii.
Interesant este ca o proportie semnificativa a cazurilor de sferocitoza ereditara nu urmeaza un model clar de mostenire si sunt rezultatul unor mutatii noi, care apar spontan, fara un istoric familial al afectiunii. Aceasta evidentiaza complexitatea si varietatea modurilor in care aceasta conditie genetica poate fi transmisa si manifestata in randul populatiei.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
