Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:30 - 17:00
Sarbatori fericite!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Tripofobia: Cum reunosti afectiunea, de ce apare, tipuri de tratament

Tripofobia: Cum reunosti afectiunea, de ce apare, tipuri de tratament

Alexandra Nelepcu
de , Farmacist Diriginte
Data publicării: 19 decembrie 2024 Ultima actualizare: 19 decembrie 2024

Tripofobia descrie o reactie de teama sau aversiune profunda fata de vizualizarea anumitor modele naturale sau artificiale, caracterizate prin succesiuni de orificii mici. Exemple tipice care pot declansa aceasta reactie includ structurile asemanatoare fagurelui, textura poroasa a unor tipuri de piatra sau aglomerarile dense de cuiburi ale unor insecte.  Desi aceasta conditie nu este incadrata oficial in categoriile de tulburari medicale sau psihologice, multi specialisti o trateaza ca pe o forma specifica de anxietate sau fobie, evidentiind modul in care afecteaza persoanele care experimenteaza o repulsie puternica fata de aceste pattern-uri.

Ce este tripofobia? De ce apare boala

Tripofobia, desi nu este oficial recunoscuta in cercurile medicale ca o fobie distincta, reprezinta o reactie intens negativa la vederea unor modele neregulate de gauri sau umflaturi. Termenul isi are radacinile in limba greaca, combinand "trypo", ce semnifica actiunea de a gauri sau perfora, cu "phobia", tradus prin frica. Aceasta aversiune nu figureaza in actualul Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, cunoscut sub acronimul DSM-5, dar este o experienta palpabila pentru multi. Persoanele afectate de tripofobie manifesta disconfort sau anxietate in fata obiectelor sau imaginilor ce prezinta grupari de gauri mici, precum sunt fagurii, corali, buretii, bulele de sapun, rodia, capsunile sau anumite ciuperci. Desi aceasta conditie nu este inca recunoscuta pe deplin in domeniul psihologiei clinice, simptomele si efectele sale sunt intens resimtite de cei care se confrunta cu ea.

Cauze si factori de risc care pot acutiza boala

Tripofobia continua sa fie un subiect intrigant si provocator pentru cercetatorii din domeniul psihologiei. Desi originea exacta a acestei fobii ramane neclara, exista mai multe teorii si descoperiri care incearca sa explice raspunsul visceral pe care unii oameni il experimenteaza in prezenta anumitor modele. Un fir conductor in cercetarile actuale sugereaza ca tripofobia ar putea fi inradacinata intr-o frica biologica instinctuala de animale veninoase sau de creaturi considerate periculoase, cum ar fi anumite specii de serpi, scorpioni sau chiar caracatite mortale. Aceasta teorie este intarita de observatia ca anumite imagini care stimuleaza o reactie anxioasa la persoanele cu tripofobie prezinta un contrast cromatic si un aranjament geometric specific, care ar putea imita aspectul natural al acestor animale periculoase. Pe langa conexiunea cu perceptia de pericol, se crede ca tripofobia ar putea fi legata si de un raspuns evolutiv care ne indeamna sa evitam potentialele surse de boala sau infectie, cum ar fi eruptiile cutanate sau alte manifestari ale bolilor de piele.

In ceea ce priveste factorii de risc si declansatorii specifici ai tripofobiei, cercetarile sunt inca in faze incipiente. Se sugereaza ca experientele neplacute sau stresante legate de intalniri cu animale veninoase sau boli de piele contagioase pot juca un rol in dezvoltarea acestei fobii. Interesant, au fost identificate si posibile legaturi intre tripofobie si alte conditii psihologice, cum ar fi anxietatea generalizata sau depresia majora, precum si o asociere cu anxietatea sociala, unde teama de gauri este interpretata ca o frica de priviri sau ochi umani.

Declansatorii tripofobiei variaza larg si pot include o gama de obiecte naturale sau artificiale, de la faguri de miere si capsuni, la coralii marini, painea cu seminte, branza cu gauri, si pana la obiecte mai neobisnuite precum folia de aluminiu sau bulele. Este important de mentionat ca nu toate modelele de gauri determina aceeasi reactie, unele persoane fiind afectate doar de modelele cu gauri de forme neregulate, in timp ce altele pot fi indiferente fata de modelele mai regulate sau simetrice.

Simptomele tripofobiei. Cum recunosti afectiunea neurologica

Tripofobia provoaca o serie de simptome variate si intensitati diferite in randul celor care o experimenteaza. La vederea acestor tipare, individul poate traversa o gama larga de stari, incepand cu un disconfort vizual usor, cand obiectele sau imaginile par deranjant de anormale, pana la reactii fizice si emotionale intense.  Acestea din urma pot include senzatii tactile precum frisoane sau mancarimi, reactii fiziologice precum transpiratie abundenta sau greata, si chiar manifestari psihologice precum anxietatea, panica, sau o repulsie profunda ce conduce la evitarea stimulului declansator.  In cele mai severe cazuri, persoana afectata poate experimenta simptome acute cum ar fi cefaleea, vertijul, si chiar simptome de panica precum tahicardia sau dificultati de respiratie, evidentiind astfel impactul profund pe care tripofobia il poate avea asupra vietii cotidiene si a starii de bine.

Optiuni de tratament pentru tripofobie

Abordarile terapeutice ofera solutii adaptate nevoilor individuale, printre care se numara terapia prin expunere, care incurajeaza pacientii sa se confrunte cu stimuli declansatori intr-un cadru controlat, facilitand astfel diminuarea reactiilor de frica. Alternativ, terapia cognitiv-comportamentala se axeaza pe recunoasterea si gestionarea gandurilor si emotiilor negative, contribuind la ameliorarea anxietatii.

Pentru cazurile severe, unde emotiile de panica si anxietate domina, medicatia prescrisa de specialisti poate fi o cale de ameliorare a simptomelor, restabilind echilibrul emotional. Tehnici de relaxare cum ar fi exercitiile de respiratie, yoga, sau chiar petrecerea timpului in natura, sunt recomandate pentru gestionarea anxietatii. Implicarea in hobby-uri sau activitati de grup poate oferi o distragere binevenita, diminuand sentimentele de neliniste. Chiar daca exista un consens variabil in randul specialistilor cu privire la recunoasterea tripofobiei ca fobie oficiala, experientele persoanelor afectate sunt profund reale si necesita atentie profesionala. Consultarea unui specialist in sanatate mintala reprezinta pasul fundamental pentru cei carora tripofobia le perturba existenta cotidiana.  Aceste abordari diversificate subliniaza ca, desi provocatoare, tripofobia poate fi gestionata eficient, redandu-le persoanelor afectate un sentiment de control si imbunatatind semnificativ calitatea vietii.

Sfaturi utile pentru persoanele cu tripofobie

In fata tripofobiei exista strategii eficiente care pot atenua simptomele si imbunatati calitatea vietii celor afectati. Aici sunt cateva abordari esentiale:

  •  Strategii de evitare moderata: Desi evitarea completa a factorilor declansatori poate parea o solutie de moment, aceasta poate de fapt perpetua anxietatea asociata pe termen lung. Prin urmare, este recomandat sa abordam aceasta strategie cu precautie.
  • Distragerea atentiei: Redirectionarea atentiei catre activitati placute si angajante, cum ar fi cititul, ascultatul muzicii, vizionarea de programe interesante sau dedicarea timpului hobby-urilor preferate, poate oferi o scapare temporara de disconfort.
  • Reglementarea prezentei pe social media: Daca anumite platforme de social media contribuie la expunerea la stimuli declansatori, este prudent sa ne limitam timpul petrecut pe acestea sau sa aplicam filtre pentru a exclude continutul perturbator.
  •  Jurnalizarea experientelor: Notarea episoadelor tripofobice si a circumstantelor inconjuratoare poate dezvalui modele sau declansatori specifici, oferind astfel directii clare pentru interventii terapeutice sau strategii personale de ameliorare.
  • Utilizarea ochelarilor cu lentile modificate: O interventie neconventionala poate include purtarea de ochelari cu lentile usor colorate sau ajustate, care pot modifica perceptia vizuala si reduce impactul stimulilor declansatori.
  •  Sustinerea sociala: Mentinerea unor conexiuni solide cu prietenii si familia, sau participarea la grupuri de suport (indiferent daca sunt specifice tripofobiei sau nu), poate oferi o retea de sprijin emotional importanta.
  • Educatie si preventie: Inainte de a viziona un film, un spectacol sau de a vizita un loc nou, este util sa cercetam in prealabil sau sa solicitam informatii de la persoane de incredere pentru a evalua prezenta potentialilor declansatori si a decide daca experienta respectiva este potrivita pentru noi.

Prin implementarea acestor strategii, persoanele cu tripofobie pot gasi un echilibru intre evitarea suparatoare a stimulilor si gestionarea eficienta a reactiilor lor, imbunatatind astfel calitatea vietii si capacitatea de a se bucura de activitatile zilnice.

Bibliografie:

Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013; 

Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;

Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;

Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;

Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;

Articole similare
Sindromul Laron: Cauze si optiuni de tratament pentru aceasta boala rara Sindromul Laron: Cauze si optiuni de tratament pentru aceasta boala rara

Sindromul Laron, numit si nanismul Laron sau hipopituitarismul ereditar de tip Laron, este o boala genetica rara care afecteaza in principal cresterea si dezvoltarea fizica. Aceasta afectiune este cauzata de mutatii in gena care codifica receptorul hormonului de crestere (GH). Simptomele sindromului Laron includ statura mica, proportii corporale neobisnuite, probleme dentare, dezvoltare sexuala intarziata si un risc crescut de diabet si alte probleme metabolice.

26 august 2024
Edited 26 august 2024
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.