Ciumafaie: beneficii, riscuri pentru sanatate si contraindicatii
Ciumafaia este o planta erbacee cu tulpina inalta, fara spini, cu frunze ovale de verde inchis si flori albe solitare. Aceasta se gaseste atat in locurile cultivate, cat si in cele necultivate. Este o planta originara din Mexic ce se intalneste in mod frecvent pe maidane, daramaturi si molozuri, dar si in jurul caselor, la marginea drumurilor si in zona de munte. Este vorba despre o planta toxica, de la care se folosesc semintele, partea aeriala dar si radacina. Iata cum se recolteaza pentru beneficii maxime:
partea aeriana in lunile iunie, iulie, august si septembrie
semintele in lunile septembrie si octombrie
radacina in lunile mai si iunie.
Care sunt proprietatile acestei plante?
Ciumafaia se intrebuinteaza ca antiastmatic avand o actiune bronhodilatatoare, stimulanta a respiratiei si fluidifianta a secretiei bronsice dar si ca antispasmodic cat si parasimpaticolitic. Asadar, se dovedeste a fi foarte eficienta tratamentul spasmelor musculare, in combaterea acestora si reduce activitatea sistemul nervos vegetativ parasimpatic. Fiind o planta toxica, aceasta se foloseste doar la indicatia medicului.
Daca sunt inghitite semintele de ciumafaie pot provoca halucinatii dar si alte efecte adverse de nivel psihic si fizic, cum ar fi: lipsa de coordonare, depresie sau amnezie. Se mai pot intalni si alte simptome neplacute precum dureri de cap, pierderea controlului asupra sistemului locomotor, vedere incetosata, cresterea ritmului cardiac si a temperaturii corpului. Folosite in cantitati mari, adica mai mult decat semintele unui fruct, acestea pot fi letale, pentru ca pot provoca stop cardio-respirator sau atac de cord. Datorita substantelor foarte puternice din compozitia acesteia, care pot duce la pierderea completa a contactului cu realitatea, ciumafaia trebuie utilizata cu mare prudenta.
Moduri de preparate si cantitati utilizate
Ciumafaia poate fi folosita atata sub forma de decoct si pulbere, dar si sub forma de tinctura, ulei sau cataplasme astfel:
pentru decoct se pune 0,5—1 g planta in 200 ml apa calda si se consuma pe parcursul a 24 de ore.
pulbere, se consuma ca atare in cantitate de 0,05 g administrata o singura data sau 0,2—0,6 g pentru 24 de ore.
tinctura - se lasa o mana de seminte la macerat in 500 ml de tuica si se pune recipientul la loc calduros pentru 15-20 zile, dupa care se strecoara. Se pastreaza intr-un loc intunecat. Se folosesc cate 10-15 picaturi pe zi. Este eficienta si pentru tratamentul epilepsiei.
ulei de ciumafaie - se pun la fiert pentru o ora pe o baie de aburi 100g de seminte in 200-300 ml de ulei. Apoi se lasa la racit, se strecoara si se pastreaza la loc racoros.
cataplasme cu frunze proaspete care au efect relaxant, stimulant, emolient si antiiritant.
Leacurile babesti reprezinta un set de remedii traditionale pentru diverse afectiuni, transmise din generatie in generatie in cadrul comunitatilor rurale sau prin intermediul familiilor. Multe leacuri babesti folosesc ingrediente naturale, precum plante medicinale, fructe, legume sau alte produse de origine animala, care sunt considerate a avea proprietati terapeutice. Aceste leacuri pot fi folosite pentru tratarea diferitelor afectiuni, cum ar fi durerile de cap, tusea, racelile, probleme digestive sau alte afectiuni comune. Aceasta planta a fost folosita inca din trecut ca si remediu naturist pentru ameliorarea diferitelor afectiuni.
Frunzele crude de ciumafaia se aplica pe rani sau taieturi pentru a reduce inflamatia, dar si pe bube pentru a extrage puroiul. Apa de pe frunze se pot folosi impotriva durerilor de ochi. Decoctul frunzelor ajuta la retragerea umflaturile. Ciumafaia poate fi utilizata pentru durerile de gat, durerile de picioare si pentru reumatism.
Folosita de medicina populara pentru tratarea radacinilor, dar si in tratamentul pentru: astm bronsic (pulbere de seminte), dizenterie (decoct), epilepsie (picaturi de tinctura) si insomnie (ulei de ciumafaie). Are rol sedativ si calmant, indepartand durerile si inflamatiile. Planta are si un efect calmant care actioneaza asupra sistemului nervos central. Acest lucru se datoreaza continutului ridicat de scopolamina a plantei. In compozitia acestei plante se gasesc flavonoide, aminoacizi, enzime, acizi organici. Este recunoscuta pentru actiunile sale narcotice, halucinogene, antispastice, sedative si analgezice. Ciumafaia mai poate fi folosita si pentru:
nevralgii faciale, schizofrenie, Parkinson, agitatii, convulsii;
agripa, tuse spastica convulsiva, transpiratie intensiva;
hipertiroidism, vome, rau de mare si de inaltime;
luxatii.
Ce contraindicatii exista legate de consumul acestei plante?
Nu se foloseste ciumafaia in cazurile de glaucom, spasme esofagiene, adenom de prostata, boli vasculare grave, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, insuficiente renale si hepatice grave, sarcina si perioada de lactatie. Aceasta planta se administreaza doar la sfatul medicului deoarece trebuie evitata asocierea cu alte medicamente. De asemenea, nu se recomanda utilizarea in doze mari deoarece planta contine o otrava puternica.
Desi nu este inclusa in categoria drogurilor si nu se afla pe lista substantelor interzise, exista riscuri majore in ceea ce priveste consumul recreational, adica folosit ca drog pentru inducerea unei stari intense de bine. Aceasta planta poate duce cu usurinta la deces. Substantele active se obtin prin uscarea frunzelor recoltate la inceputul infloririi sau prin maturarea semintelor.
Oricare parte a plantei este extrem de toxica. Aproximativ 20 de seminte pot determina moartea unui copil iar la adulti 10 seminte de planta administrate oral sau un ceai facut dintr-o frunza fiarta, pot induce reale shimbari de perceptie. In jur 30-40 de seminte reprezinta doza de risc extrem. 4-5 g de frunze uscate pot fi o doza letala in timp ce florile si semintele au o toxicitate mai mare.
In primul rand apar halucinatiile extrem de intense, in special cele vizuale care sunt insotite si de alte simptome precum: greata, uscaciunea mucoaselor, sete intensa, tulburari de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei, agitatie extrema, febra mare. In cazurile grave apar starile de delir, sedare, coma si in cele din urma, deces. Planta este folosita in Europa si ca afrodisiac.
Excesul consumului de ciumafaie cauzeaza halucinatii. Ce sunt halucinatiile
O halucinatie este o senzatie vie, asemanatoare unui vis, pe care un individ o aude, vede, simte sau chiar miroase si care are loc aproape de inceputul somnului. Pe masura ce individul adoarme, de exemplu, experimenteaza halucinatii hipnagogice intense si isi imagineaza ca in camera lui sunt alti oameni, alte fiinte sau experimenteaza diferite amintiri care l-au traumatizat - un incendiu, un accident, un caz de inec. Aceste episoade sunt de obicei scurte si pot aparea si pe masura ce cineva trece de la somn la stare de veghe (o varianta numita hipnopompie).
Poate fi destul de infricosator sa ai halucinatii in timp ce incerci sa adormi. Aceste senzatii asemanatoare viselor pot aparea mai frecvent in anumite scenarii. Tinand cont de toate aceste informatii de baza este indicat sa evitati consumul in exces sub orice forma al acestei plante si sa urmati cu precizie sfatul medicului.
