Epistaxisul este termenul medical ce caracterizeaza sangerarile nazale care provin din nari. Aceasta sangerare poate fi cauzata de traume, iritatii sau uscaciune a mucoasei nasului, rinita alergica, raceli sau sinuzita, printre altele. Alte cauze pot fi obstructia nazala, in cazurile de deviatie de sept sau obiecte straine in nas. In general, epistaxisul isi are originea in sept, care este cartilajul vertical ce separa camerele nazale si care este acoperit cu vase de sange foarte fragile, care se pot rupe. Astfel de episoade de sangerare sunt, de regula, usor de oprit. In orice caz, fiecare epistaxis necesita ajutor medical daca persista dupa cincisprezece sau douazeci de minute de tratament, daca se repeta frecvent, daca sangele se scurge in gat sau daca se suspecteaza leziuni ale gatului sau capului. Cel mai bun mod de a opri sangerarea este sa stati aplecat inainte si sa va acoperiti narile cu degetele, respirand pe gura.

Tipuri de epistaxis

Exista in prezent o clasificare pentru epistaxis: anterior si posterior. Ceea ce va defini tipul de epistaxis sau sangerari nazale, dincolo de cauza, vor fi caracteristicile sangerarii. Sangerarea nazala anterioara provine dintr-un plex vascular situat in septul anteroinferior. Mai putin frecvente, dar mai grave sunt sangerarile nazale care provin din septul posterior, iar astfel de sangerari tind sa apara la pacientii care au vase de sange aterosclerotice preexistente sau tulburari de sangerare si care au avut interventii chirurgicale sinusale sau nazale. Exista o lista abundenta de motive pentru care o persoana poate sa sufere un episod de epistaxis. Cu toate acestea, atunci cand toate tipurile de traume sunt excluse, este dificil sa se obtina un raspuns concret.

Iata cateva dintre cele mai frecvente cauze:

Traumatisme ale capului.
Deviatiile si malformatiile septului nazal.
Expunerea la substante chimice si vapori care irita mucoasa.
Leziuni cauzate de ridicarea nasului cu forta excesiva.
Uscarea mucoasei prin ramanerea in medii slab ventilate.
Hipertensiune arteriala severa
Rinita severa, cauzata in principal de infectii virulente sau alergii severe.
Utilizarea medicamentelor anticoagulante, care impiedica sangele sa aiba o grosime adecvata (aspirina, ibuprofen).
Schimbari bruste de altitudine, de exemplu, in cazul scafandrilor si a echipajului aeronavelor. Exista, de asemenea, o serie de alte cauze externe, iar unele dintre acestea sunt:

Leucemie.
Hemofilie.
Boala Rendu-Osler sau o boala similara, care afecteaza vasele de sange.
Tumori in cavitatea nazala.
Anemie.
Intoxicatie severa din cauza consumului de alcool.
Probleme hormonale.

Simptome epistaxis

Principalul semn sau simptom al epistaxisului este reprezentat de sangerari nazale. La inceput, epistaxisul este, de obicei, scurt si de durata limitata. In cazuri mai severe, sangele poate curge prin una dintre nari si / sau bilateral, pe masura ce sangele curge prin nari. Alte simptome ale epistaxisului sunt:

Transpiratie.
Ameteli.
Greata si varsaturi daca se inchide sangele.
Tahicardie.
Hipotensiune.

Se poate preveni?

Cel mai bun mod de a preveni sangerarile nazale este prin evitarea factorilor de risc, care includ:

Mediul excesiv de uscat.
Aer uscat in medii incalzite.
Angioame in vasele de sange.
Nasul are o neregularitate sau deformare.
Pacientul are o raceala.
Sinuzita.
Tensiune arteriala ridicata.
Medicamentele anticoagulante.
Consumul de cocaina
Diagnosticare
Istoricul bolii curente

Medicul ar trebui sa incerce sa determine din ce parte a inceput sangerarea (poate fi din ambele nari sau doar dintr-una). De asemenea, trebuie stabilita durata sangerarii, precum si orice factori declansatori (de exemplu, stranut, suflare sau ridicarea nasului) si modalitatile prin care pacientul a incercat oprirea sangerarii si care au esuat sau au dat roade. Coama poate aparea si sangele inghitit este un iritant gastric, astfel incat pacientii pot raporta, de asemenea, varsaturi de sange. Simptomele asociate importante inainte de debut includ cele ale unei infectii a tractului respirator superior, un sentiment de obstructie nazala si dureri nazale sau faciale. Trebuie identificate frecventa si numarul sangerarilor nazale anterioare si rezolutia acestora. Medicul va intreba si de alte simptome care pot insoti epistaxisul, precum ar fi vanatai usoare, scaune sangeroase, sangerare excesiva atunci cand va spalati pe dinti, flebotomie sau traume minore.

Istoricul personal
Specialistul in otorinolaringologie (ORL) ar trebui sa inregistreze prezenta tulburarilor cunoscute de sangerare (cum ar fi un istoric familial) si a bolilor asociate cu deficiente in trombocite sau coagulare, in special cancer, ciroza, HIV si sarcina. Trebuie efectuate cercetari specifice privind utilizarea medicamentelor care pot favoriza sangerarea, cum ar fi aspirina si alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum si alte categorii de medicamente.

Examenul fizic
Trebuie evaluate semnele vitale care indica scaderea volumului intravascular (tahicardie, hipotensiune arteriala) si hipertensiunea marcata. In cazul sangerarii active, tratamentul trebuie sa inceapa simultan cu evaluarea.

Urmatoarele constatari au o importanta deosebita:

Semne de hipovolemie sau soc hemoragic
Utilizarea anticoagulantelor
Semne ale unei tulburari de sangerare
Sangerare care nu se opreste prin compresie directa sau cu tampoane de bumbac incorporate intr-un vasoconstrictor
Recurente multiple, mai ales fara o cauza clara

CT poate fi efectuat daca se suspecteaza un corp strain, o tumoare sau o sinuzita. Scopul testelor medicale va fi de a identifica si localiza sangerarea, iar pentru aceasta este comun sa se efectueze alte examinari ce se fac cu ajutorul dispozitivelor medicale specifice.  Majoritatea sangerarilor nazale ajung sa se opreasca singure, fara a avea nevoie de ajutor din afara, in aproximativ 10-15 minute. Cu toate acestea, sangerarile nazale din partea din spate a nasului pot fi mai severe si necesita asistenta medicala, precum si cele in care se elimina o cantitate considerabila de sange (aproximativ 250 ml). Metodele de tratament pot includeꓽ

Tamponament nazal – in cavitatea nazala se vor introduce benzi de tifon, cu scopul de a se crea o presiune in locul sangerarii. De asemenea, se pot utiliza si alte materiale ce ajuta la coagularea sangelui.
Stoparea sau reducerea administrarii anumitor medicamente anticoagulante.
Repararea fracturii nazale
Corectarea deviatiei de sept
Indepartarea corpului strain
Cauterizare – prin intermediul acesteia se ”sudeaza” vasul de sange ce sangereaza
Daca sangerarea este foarte grava, aceasta poate fi tratata cu o cauterizare, desi inainte de aceasta va fi necesar sa se localizeze si sa se identifice originea si punctul in care apare sangerarea. Tamponamentul nazal este, de asemenea, o optiune eficienta de stopare a sangerarii. In cele din urma, tratamentul chirurgical este uneori necesar pentru a controla definitiv sangerarea.

Ce riscuri pentru sanatate implica hemofilia daca suferi de episoade de epistaxis

Hemofilia este o tulburare ereditara de sangerare in care sangele nu se coaguleaza in mod corespunzator. Acest lucru poate provoca sangerari atat spontan, cat si dupa o interventie chirurgicala sau ranire. Cei care sufera aceasta afectiune au tendinta de a prezenta sangerari care nu se pot opri repede. Aceasta patologie implica lipsa sau deficienta factorilor de coagulare, elemente care, impreuna cu trombocitele, sunt responsabile pentru blocarea leziunilor vaselor de sange si reducerea sangerarii.

Factorii de coagulare sunt proteine ale sangelui, acestia fiind responsabili de oprirea sangerarii. Cei care au hemofilie prezinta valori scazute ale factorilor de coagulare VIII sau IX. Severitatea hemofiliei unei persoane este determinata de cantitatea factorilor din sange. Cu cat este mai mica cantitatea factorului, cu atat este mai mare probabilitatea sangerarii, ceea ce poate duce la probleme grave de sanatate.

In momentul in care o parte a corpului sangereaza, apar anumite reactii care ajuta la formarea cheagurilor si, in acest fel, acestea pot opri sangerarea. Acest proces implica proteine numite factori de coagulare, elemente care apar cu o cantitate deficitara in corpul persoanelor cu hemofilie. In general, hemofilia este mostenita, ceea ce inseamna ca aceasta afectiune poate fi transmisa de la parinte la copil prin gene. Rareori, hemofilia se prezinta ca o tulburare dobandita si acest lucru se intampla atunci cand organismul genereaza anticorpi care ataca factorii de coagulare a sangelui si ii impiedica sa isi indeplineasca functia.

Hemofilia este cauzata de o mutatie sau o modificare a uneia dintre genele care ofera instructiuni pentru a produce proteinele factorului de coagulare necesare pentru a forma un cheag de sange. Modificarea sau mutatia poate determina ca proteinele de coagulare sa nu functioneze corect sau sa nu fie prezente deloc. Aceste gene sunt localizate pe cromozomul X, iar despre cromozomi se stie faptul ca femeile prezinta doi cromozomi X, iar barbatii un cromozom X si unul Y. Cele dintai mostenesc un cromozm X de la mame si inca unul (tot X) de la tati. Cei din urma (barbatii) mostenesc cromozomul Y de la de la tati, iar de la mame mostenesc cromozomul X.