Eritemul polimorf: Ce trebuie sa stii despre aceasta afectiune dermatologica
Eritemul polimorf este o afectiune dermatologica acuta, caracterizata prin auto-limitare si tendinta de a recidiva. Se considera ca aceasta este o reactie de hipersensibilitate de tip IV, legata in mod obisnuit de anumite infectii, medicamente sau alti factori declansatori. Gradul de severitate al eritemului poate varia semnificativ. Forma mai usoara a acestei conditii este cunoscuta sub numele de eritem multiform minor. Aceasta se manifesta prin eruptii cutanate localizate, cu afectare minima a mucoaselor. Leziunile se dezvolta din papule in leziuni caracteristice, numite „tinte” sau „iris”, care apar in aproximativ 72 de ore si se localizeaza initial pe extremitati. Aceste leziuni raman stabile pentru cel putin o saptamana inainte de a incepe sa se vindece si pot avea un aspect arcuit. Printre factorii declansatori se numara infectiile cu virusul herpes simplex, virusul Epstein-Barr si histoplasma. Datorita posibilei persistente a unui stimul antigenic, recidivele sunt frecvente, majoritatea pacientilor experimentand una sau doua episoade pe an.
Pe de alta parte, eritemul polimorf major si sindromul Stevens-Johnson reprezinta forme mult mai severe ale bolii, care pot ameninta viata pacientului. Leziunile incep de obicei pe fata si trunchi, avand un aspect plat si atipic, descris prin macule purpurice neregulate, uneori insotite de veziculizare. La majoritatea pacientilor apare si o afectare extensiva a mucoaselor. Peste jumatate din toate cazurile sunt asociate cu reactii la anumite medicamente. Aceasta varianta a eritemului necesita interventie medicala rapida si gestionare atenta, data fiind gravitatea si riscul asociat. Eritemul polimorf se manifesta prin leziuni cutanate variate si adesea severe. Identificarea factorilor care contribuie la aparitia acestei conditii este esentiala pentru prevenirea si tratamentul acesteia. Printre cauzele principale ale eritemului polimorf se numara reactiile medicamentoase si infectiile. Surprinzator, aproximativ 50% din cazurile de eritem polimorf sunt idiopatice, adica fara o cauza identificabila clara. Medicamentele care contin grupe sulfonamidice sunt frecvent implicite, la fel si anticonvulsivantele si diverse antibiotice, cum ar fi penicilina si eritromicina. Infectiile, in special cele virale precum herpesul simplex, sunt factori declansatori comuni, impreuna cu alte agenti patogeni precum Mycoplasma.
- Cauze si factori de risc care duc la declansarea acestei afectiuni
- Simptomele eritemului polimorf. Cum le recunosti
- Cum se pune diagnosticul acestei afectiuni
Cauze si factori de risc care duc la declansarea acestei afectiuni
Factorii de risc includ si conditii specifice cum ar fi sarcina si anumite vaccinari, precum BCG sau vaccinul antitetanos. Factorii fizici sau alimentari, cum ar fi expunerea la lumina solara, frigul sau consumul de fructe de padure si margarina, pot contribui la dezvoltarea bolii. In contextul medical, conditii precum HIV, tratamentele cu corticosteroizi, transplantul de maduva osoasa, sau afectiuni autoimune precum lupusul eritematos sistemic, pot creste semnificativ riscul de eritem polimorf. Este esential pentru cei predispusi sa recunoasca simptomele timpurii si sa evite factorii declansatori cunoscuti pentru a minimiza impactul si severitatea acestei afectiuni. Acest lucru necesita o colaborare stransa cu profesionistii din domeniul sanatatii pentru gestionarea eficienta a riscurilor si pentru implementarea unui plan de tratament adecvat atunci cand este necesar.
Simptomele eritemului polimorf. Cum le recunosti
Exista trei forme principale ale acestei boli: eritemul polimorf minor, eritemul polimorf major si sindromul Stevens-Johnson, fiecare avand caracteristici si simptome specifice. Eritemul polimorf minor se manifesta prin papule edematoase localizate pe zonele acrale ale corpului, adica pe maini si pe picioare, fara semne prodromale evidente in afara unor infectii respiratorii usoare si nespecifice. Eruptia apare de obicei simetric si se extinde de la extremitati catre centrul corpului, fara prurit asociat.
Eritemul polimorf major este mai sever, afectand in proportie de 50% dintre cazuri si mucoasele, cu simptome prodromale ce includ febra moderata, disconfort general, tuse, durere in gat, si chiar diaree. Eruptiile cutanate incep, similar cu forma minora, pe zonele acrale si progreseaza catre alte regiuni ale corpului. Implicarea mucoaselor poate duce la dificultati in alimentatie, deschiderea gurii, durere la urinare sau chiar respiratie dificila, in cazul afectarii epiteliale traheobronsice. Sindromul Stevens-Johnson este o forma extrem de grava, caracterizata prin vezicule extinse pe trunchi si fata, macule pruriginoase sau eritematoase si afectare severa a mucoaselor. Aceasta conditie necesita adesea tratament medical de urgenta datorita riscului crescut de complicatii.
Pe planul diagnosticului, examinarea fizica evidentiaza leziuni cutanate care incep ca o macula purpurica sau urticariana si pot avansa pana la formarea de vezicule sau bule. Aceste leziuni evolueaza cu un aspect tipic concentric, cu modificari de culoare de la centru catre periferie. Distributia simetrica si prezenta fenomenului Koebner, unde leziunile apar pe zone traumatizate, sunt si ele caracteristice. Tratamentul depinde de severitatea si forma eritemului polimorf si poate varia de la administrarea de antihistaminice si corticosteroizi la terapii mai agresive in cazurile severe.
Cum se pune diagnosticul acestei afectiuni
Diagnosticul de eritem polimorf este o procedura in mare parte clinica, neexistand teste de laborator specifice pentru confirmarea acestuia. In cazurile mai severe, testele de laborator pot fi directionate pe baza simptomelor prezentate de pacient. Culturile microbiologice din sange, sputa si de la leziunile mucoasei pot fi necesare in aceste situatii pentru a identifica eventuale infectii.
In contextul investigatiilor, radiografia toracica poate fi utila daca exista simptome respiratorii care sugereaza o posibila infectie pulmonara. Analizele de sange arata adesea o leucocitoza moderata cu prezenta limfocitelor atipice si limfopenie, aceasta din urma putand indica o scadere a limfocitelor CD4. Uneori se poate observa eozinofilia si rareori neutropenia, care sugereaza un prognostic mai putin favorabil. Anemia usoara si trombocitopenia pot fi prezente in cazurile de eritem polimorf. Metode mai sofisticate, cum ar fi imunofluorescenta si reactia in lant a polimerazei (PCR), sunt utilizate pentru identificarea specifica a antigenelor virusului herpes simplex in tesuturi, acest virus fiind frecvent asociat cu eritemul polimorf. Confirmarea diagnosticului se realizeaza si histopatologic, printr-o biopsie a leziunilor cutanate, care ajuta la excluderea altor afectiuni cu simptome similare. Caracteristicile histopatologice ale eritemului polimorf includ dermatita vacuolara de interfaza cu infiltrat limfocitar la jonctiunea dermoepidermica, prezenta modificarilor hidropice si a diskeratozei. Aceste modificari sugereaza distrugerea celulelor epidermale, progresand pana la necroza epidermului si formarea de vezicule intradermice.
Tratament pentru eritemul polimorf
Primul pas in gestionarea acestei conditii este tratamentul simptomatic, esential pentru ameliorarea disconfortului pacientului. Acesta include utilizarea antihistaminicelor orale pentru a controla reactiile alergice si ingrijirea meticuloasa a pielii. Solutiile orale cu apa sarata calda sau xilocaina pot fi de un real folos pentru gestionarea durerii si disconfortului, in timp ce aplicarea locala a steroizilor poate ajuta in cazurile usoare pana la moderate. Pentru leziunile mai severe, este necesara o atentie sporita. Utilizarea solutiilor de curatare cum ar fi cele Burrow sau Domeboro poate fi esentiala pentru ingrijirea eficienta a plagilor. In plus, identificarea cauzei eritemului este esentiala. Daca un medicament este suspectat ca declansator, acesta trebuie intrerupt imediat. Tratamentul infectiilor presupune realizarea culturilor si a testelor serologice adecvate, iar utilizarea lichidelor antiseptice in timpul bailor poate preveni suprainfectiile.
Ingrijirea speciala trebuie extinsa si la alte zone afectate, cum ar fi regiunea genitala, unde pansamentele sau gelurile hidrocoloide pot oferi protectie si alinare. Ingrijirea adecvata a ochilor este foarte importanta in cazul afectarii oculare, utilizandu-se lubrifianti topici pentru a combate uscaciunea si pentru a facilita indepartarea adeziunilor. In contextul unui eritem polimorf asociat cu virusul herpes simplex, suprimarea virala poate fi benefica in prevenirea recidivelor, desi tratamentul antiviral initiat post-eruptie nu modifica cursul bolii. Pentru cazurile severe, care includ complicatii respiratorii sau dezechilibre electrolitice, internarea si monitorizarea intr-un mediu spitalicesc devin imperative pentru gestionarea eficienta a complicatiilor. Un plan de tratament bine structurat si adaptat fiecarui pacient este esential pentru managementul eficient al eritemului polimorf, asigurand atat alinarea simptomelor cat si prevenirea complicatiilor potentiale.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2021;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
