Ghebele: ciuperci comestibile cu efecte nutritive, antioxidante si prebiotice
Ciuperca medicinala cunoscuta sub numele popular de ghebe de miere sau ghebe cu inel este o specie saprofita care creste in regiunile din Romania, Basarabia si Bucovina de Nord. Aceasta ciuperca se dezvolta in numar mare, formand tufe cu multiple exemplare, pe trunchiurile de copaci in stare de putrefactie sau chiar pe copaci vii. Habitatul sau principal cuprinde padurile de foioase si in special cele de conifere, precum padurile de molizi. Aceasta ciuperca are o perioada de dezvoltare cuprinsa intre septembrie si decembrie si este responsabila de deteriorarea semnificativa a lemnului, provocand fenomenul cunoscut ca putregaiul alb.
Ce trebuie sa stii despre ghebe
Ciuperca are o palarie cu diametrul de 4-10 cm, initial emisferica apoi convexa, cu marginea initial rasucita in jos, devenind plata odata cu inaintarea in varsta. Are un mic gurgui central si poate varia in culoare de la gri-albicios la brun inchis, fiind neteda si mata in uscaciune si lucioasa in umiditate. Lamelele sunt inegale, inguste, acoperite in tinerete de o cortina ca de paianjen, devenind galbuie, rosiatice sau maronii la maturitate. Piciorul este relativ lung (5-12 cm, pana la 20 cm), cu latimea de 1-1,5 cm, cu suprafata canelata, elastic, uneori curbat, si poate prezenta o zona bulboasa la baza, protejata de un val similar bumbacului.
Inelul ciupercii este carnos si este prezent chiar si la exemplarele mature. In stadiile tinere, se uneste cu palaria. Partea superioara a inelului este alba si usor texturata, iar partea inferioara are o nuanta galbuie si o textura lanosoasa. Pe masura ce ciuperca imbatraneste, inelul devine subtire si capata o nuanta galbena, adesea la margine. Carnea ciupercii este albicioasa si prezinta doua tipuri de textura: palaria are o textura frageda, in timp ce piciorul are o textura fibros-lemnoasa. Aceasta emite un miros de fructe si are un gust usor amarui.
Ciuperca contine o varietate de substante nutritive, incluzand carbohidrati, grasimi si proteine. Manitolul reprezinta principala forma de polizaharid liber, in timp ce acidul malic este cel mai raspandit acid organic. Compozitia lipidica este dominata de acizii grasi polinesaturati, urmati de cei saturati si mononesaturati.
Utilizare
Gheba de miere sau Halimas (Armillaria mellea) este o ciuperca comestibila, dar necesita gatire adecvata pentru a fi sigura. Consumata cruda sau insuficient fiarta, poate provoca un puternic efect diuretic si devine otravitoare. Pentru a o face comestibila, este esential sa fie fiarta cel putin 20 de minute. Datorita faptului ca creste in grupuri mari, poate fi culeasa in cantitati semnificative si este potrivita pentru conservare. Metodele de conservare eficiente includ folosirea uleiului sau a otetului, iar ciuperca astfel preparata poate fi consumata ca aperitiv sau garnitura.
Palaria ghebei de miere este singura parte a ciupercii care se utilizeaza, deoarece piciorul este fibros si necomestibil. In timpul fierberii, elibereaza un miros asemanator cu cel al lesiei. Apa in care ciuperca este fiarta devine neagra si trebuie eliminata. Apa in care a fost fiarta si in care urmeaza sa fie conservata are tendinta de a se gelatiniza, ceea ce poate deranja persoanele care nu apreciaza textura gelatinoasa. Daca ciupercile sunt culese dupa primul inghet sau sunt congelate in stare cruda, toxinele din ele pot deveni mai concentrate si mai toxice.
Proprietati ale ghebelor
Ciuperca contine o compozitie valoroasa si aduce numeroase beneficii pentru sanatate. Printre acestea se numara:
Continutul de fier si cupru, care sustin productia de sange
Vitamina A (retinol) care imbunatateste sanatatea pielii, parului si ochilor
Fibrele care detoxifica organismul, aminoacizii care sunt esentiali pentru hormoni si metabolism
Vitaminele B pentru echilibrul sistemului nervos, vitaminele C si E pentru imunitate si protectie antioxidanta, precum si microelementele esentiale pentru functionarea organelor interne
Dizaharidele si monozaharidele furnizeaza energie utila pentru organism
Printre efectele benefice ale compusilor sai, ghebele de miere se remarca prin actiunea sa antioxidanta, antimicrobiana, neuroprotectoare, antihiperglicemica si imunomodulatoare. Cercetarile au demonstrat ca polizaharidele regasite in aceasta specie detin proprietati imunomodulatoare, aducand beneficii organismului in perioadele de protectie post-chimioterapie sau in momentele cu risc crescut de infectii cauzate de agenti patogeni precum virusuri sau bacterii. Aceste polizaharide stimuleaza eficient sistemul imunitar si sprijina mecanismele de aparare ale corpului. Acest efect benefic provine din activarea macrofagelor si celulelor NK (natural killer).
Afectiuni cardiovasculare
Ciupercile ofera beneficii semnificative prin consumul lor regulat, contribuind la normalizarea activitatii sistemului cardiovascular si restabilirea echilibrului hormonal.
Tuberculoza si leziuni
Acestea sunt folosite si in tratarea tuberculozei si a ranilor infectioase extinse. In general, ghebele sunt considerate antiseptice naturale, fiecare soi avand propriile sale caracteristici.
Protejarea creierului
Ghebele de miere prezinta potentialul de a imbunatati functia cerebrala si de a proteja impotriva afectiunilor neurodegenerative, reprezentand o utilizare promitatoare.
Stabilizarea nivelului de zahar in sange
O concentratie crescuta de zahar in sange poate cauza efecte serioase, de la dureri de cap si sete, pana la afectarea vederii. Ghebele de miere sunt o sursa bogata de antioxidanti, compusi ce au rolul de a neutraliza radicalii liberi.
Tratarea varicelor
Gbele de miere sunt utilizate in tratarea aterosclerozei, varicelor si a gutei.
Efect antiaging
De asemenea, in ghebele de miere au fost descoperite substantele Flammulin si Proflamin, cu proprietati anti-imbatranire ce aduc beneficii organismului in procesul de imbatranire. In afara de beneficiile pentru sanatate, ghebele de miere sunt apreciate pentru gustul lor delicios, versatilitatea si usurinta cu care pot fi utilizate in diverse retete. Aceste ciuperci au o aroma subtil dulce si terestra, insotita de o textura distinctiva.
Contraindicatii de consum
Chiar daca ciupercile au multiple proprietati benefice, ele sunt considerate comestibile intr-o anumita masura, din cauza asimilarii reduse a aminoacizilor. Ciupercile slab gatite pot afecta ficatul si rinichii. In ceea ce priveste conservarea, respectarea standardelor sanitare este cruciala, deoarece chiar si cele mai mici particule de murdarie pot declansa dezvoltarea botulismului. Aceasta nu reprezinta doar o amenintare pentru sanatate, ci poate avea consecinte fatale. Anumite persoane pot prezenta intoleranta individuala la ghebe sau la unul dintre compusii lor. Aceasta se manifesta prin simptome precum urticarie, dificultati de respiratie, lesin sau greata. In cazul aparitiei acestor semne, este recomandat sa se evite consumul de ciuperci.
Ciupercile sarate pot cauza retentie de lichide in corp, ceea ce poate fi daunator pentru persoanele cu hipertensiune arteriala si pentru cele care sufera de afectiuni renale. In cazul bolilor cronice ale tractului gastro-intestinal, consumul de ciuperci poate agrava simptomele si nu aduce beneficii in acest context. Consumul de ciuperci de catre copiii prescolari poate cauza daune ireparabile organismului.
Ce sunt ciupercile enoki si ce proprietati au in comun cu ghebele
Ciupercile Enoki, cunoscute si sub denumirea de Flammulina velutipes sau enokitake, sunt ciuperci comestibile cu o utilizare culinara versatila. Sunt cultivate in diferite regiuni, inclusiv Asia, Europa si America de Nord. Aceste ciuperci au mai multe nume si sunt apreciate pentru gustul delicios si beneficiile nutritionale. In habitatul lor natural, ciupercile enoki cresc de obicei pe ulmi decedati. Ciupercile enoki salbatice au o palarie stralucitoare si prezinta nuante de portocaliu sau maro datorita expunerii la soare.
Cu toate acestea, atunci cand sunt cultivate in interior fara lumina soarelui, ele apar in nuante de alb, cu tulpini catifelate si palarii albe mici. Sunt cultivate pe substraturi care contin rumegus, porumb, tarate de orez si alte materiale organice. Ciupercile Enoki au o aroma usoara, savuroasa si o textura crocanta. Gustul lor este adesea descris ca unul usor dulceag si chiar fructat. Aroma este imbunatatita de aminoacizi precum acidul aspartic si acidul glutamic. Alti aminoacizi, cum ar fi alanina, glicina, treonina si serina ofera un aspect dulce acestui tip de ciuperci.
Hipolipemiantele sau normolipemiantele sunt un grup de substante active care sunt utilizate in tratamentul dislipidemiilor, mai exact in cazul cresterii nivelelor plasmatice de lipide (de exemplu, in cazul colesterolului crescut, fluctuatii ale nivelului de LDL din sange sau HDL). Aceste substante au o pondere ridicata in structura moleculara a ciupercilor.
Bibliografie:
Natural Medicines Comprehensive Database: "Reishi Mushroom."
Sanodiya, B. Current Pharmaceutical Biotechnology, December 2009.
National Cancer Institute: Medicinal Mushrooms (PDQ®): Health Professional Version.
Memorial Sloan Kettering Cancer Center, Reishi Mushroom, "Purported Uses."
