Hipertricoza: De ce apare boala, cum se poate gestiona, tipuri de tratament
Hipertricoza este o afectiune caracterizata prin cresterea excesiva a parului pe diferite parti ale corpului, in zone in care parul nu este in mod normal prezent sau in cantitati mai mari decat cele obisnuite. Aceasta este o diferenta distincta fata de hirsutism, care este cresterea excesiva a parului in zonele in care parul este prezent in mod normal, cum ar fi fata, pieptul si abdomenul la femei. Hipertricoza poate afecta atat barbatii, cat si femeile si poate aparea in orice etapa a vietii. Hipertricoza poate fi ereditara sau poate fi cauzata de factori exogeni, cum ar fi anumite medicamente, boli endocrine sau tulburari metabolice. In unele cazuri, cauza exacta a hipertricozei poate sa nu fie identificata. Desi hipertricoza in sine nu este o boala periculoasa sau grava, aceasta poate afecta semnificativ calitatea vietii si poate fi o sursa de disconfort sau stres pentru persoanele afectate.
Hipertricoza poate afecta aspectul fizic al unei persoane intr-o maniera vizibila, deoarece este caracterizata prin cresterea excesiva a parului pe diferite zone ale corpului. Cresterea excesiva a parului poate fi mai pronuntata pe fata, pe spate, pe piept, pe abdomen, pe brate si pe picioare. Daca hipertricoza afecteaza si fata, aceasta poate fi perceputa in mod special de catre persoana in cauza, deoarece este o zona mai vizibila si poate afecta increderea in sine si stima de sine. Aspectul fizic poate fi influentat si de intensitatea si densitatea parului. In cazurile mai severe de hipertricoza, cresterea excesiva a parului poate fi mai evidenta, iar parul poate fi mai gros si mai intunecat. Aceasta poate atrage atentia si poate provoca disconfort sau ingrijorare pentru persoanele afectate.
Hipertricoza poate afecta in mod diferit fiecare persoana, si reactiile la afectiune pot varia. Unele persoane pot simti stigmatizate sau pot avea dificultati in acceptarea aspectului lor fizic, in special daca hipertricoza este in zone vizibile ale corpului. In cazurile in care hipertricoza afecteaza increderea in sine sau calitatea vietii, sprijinul psihologic si terapia pot fi utile pentru a face fata emotiilor si stresului asociat cu afectiunea.
Cum afecteaza hipetricoza viata sociala si cum putem gestiona boala
Hipertricoza poate afecta semnificativ stima de sine a persoanelor afectate. Aspectul fizic joaca un rol important in perceptia de sine si in modul in care o persoana se simte in legatura cu propria sa imagine. Cresterea excesiva a parului in zone neobisnuite sau vizibile ale corpului poate provoca o serie de reactii emotionale si psihologice care pot afecta stima de sine in mod negativ.
- Rusine si stigmatizare: Persoanele cu hipertricoza pot simti rusine fata de aspectul lor fizic si pot fi preocupate ca vor fi stigmatizate sau judecate de catre altii din cauza parului in exces. Aceasta poate duce la evitarea anumitor situatii sociale sau activitati in care parul ar putea fi mai vizibil.
- Anxietate sociala: Hipertricoza poate provoca anxietate sociala si poate face ca persoanele afectate sa se simta nesigure in interactiunile cu altii. Ingrijorarea cu privire la felul in care sunt percepute de catre ceilalti din cauza aspectului lor fizic poate afecta capacitatea de a se implica in mod liber in viata sociala.
- Impactul asupra relatiilor interpersonale: Hipertricoza poate afecta relatiile interpersonale, in special daca persoana afectata se simte nesigura in legatura cu propria sa imagine. Aceasta poate duce la retragerea sociala sau la evitarea interactiunilor cu ceilalti.
- Scaderea increderii in sine: Persoanele cu hipertricoza pot dezvolta o scadere a increderii in sine si a respectului de sine. Imaginea negativa a propriei persoane poate afecta perceptia de sine si modul in care se percep ca indivizi.
- Depresie si anxietate: Pentru unele persoane, hipertricoza poate contribui la dezvoltarea depresiei sau a tulburarilor anxioase, deoarece simptomele fizice pot avea un impact semnificativ asupra starii emotionale si psihologice.
Gestionarea hipertricozei poate varia in functie de cauza subiacenta si de severitatea simptomelor. In majoritatea cazurilor, hipertricoza nu este o afectiune grava din punct de vedere medical, dar poate fi o sursa de disconfort sau stres pentru persoanele afectate. Iata cateva metode comune pentru gestionarea hipertricozei:
- Epilarea si depilarea: Pentru indepartarea parului in exces, se pot folosi metode de epilare sau depilare, cum ar fi rasul, depilarea cu ceara, epilarea cu laser sau cu lumina intens pulsata (IPL). Aceste metode pot oferi o ameliorare temporara si pot reduce aspectul parului excesiv. Cu toate acestea, ele nu rezolva cauza hipertricozei.
- Medicamente topice: In unele cazuri, medicul poate prescrie creme sau lotiuni cu inhibitori de crestere a parului, care pot incetini cresterea parului si pot reduce aspectul acestuia. Aceste medicamente functioneaza prin afectarea radacinilor parului.
- Tratamente medicale: In cazurile mai severe sau rezistente la tratament, medicul poate recomanda tratamente medicale, cum ar fi terapie cu laser, electrocoagulare sau terapie cu radiofrecventa. Aceste proceduri pot fi efectuate intr-un cabinet medical si pot oferi rezultate mai durabile decat metodele de epilare sau depilare. Gestionarea cauzei subiacente: In cazurile in care hipertricoza este cauzata de anumite medicamente sau de afectiuni medicale subiacente, gestionarea acestora poate ajuta la ameliorarea simptomelor. Este important sa discutati cu medicul dumneavoastra pentru a identifica cauza si a primi tratamentul adecvat.
- Sprijin psihologic: Pentru unele persoane, hipertricoza poate afecta stima de sine si imaginea corpului. In astfel de cazuri, sprijinul psihologic si terapia pot fi utile pentru a face fata emotiilor si stresului asociat cu afectiunea. Acoperirea parului: In unele cazuri, persoanele afectate pot alege sa acopere parul in exces cu haine sau machiaj, daca simt ca acest lucru ii face sa se simta mai confortabil.
Consultati un medic sau un dermatolog pentru a discuta optiunile de gestionare a hipertricozei si pentru a determina cel mai potrivit plan de tratament pentru situatia dumneavoastra specifica. In plus, sanatatea fizica si mentala a pacientilor poate beneficia de sprijinul psihologic, mai ales in cazurile in care hipertricoza afecteaza semnificativ stima de sine si calitatea vietii. Hipertricoza este o afectiune medicala si nu o problema estetica. Intelegerea faptului ca suntem unici si valorosi in mod natural este esentiala pentru dezvoltarea unei stime de sine sanatoase. Sprijinul psihologic si terapia pot fi benefice pentru a ajuta persoanele afectate sa faca fata emotiilor si stresului asociat cu hipertricoza, precum si pentru a invata sa accepte si sa-si aprecieze propria imagine corporala.
Anatomie: Ce este mediastinul si care este importanta lui pentru organism
Mediastinul este o regiune anatomica situata in mijlocul cutiei toracice, intre cei doi plamani. Este delimitat de la fata anterioara a sternului pana la fata posterioara a vertebrelor toracice. Contine o serie de structuri, cum ar fi inima, vasele mari de sange, traheea, esofagul, timusul, ganglionii limfatici, nervii si alte structuri importante. Mediastinul este o zona din linia mediana a cavitatii toracice, inconjurata de pleura stanga si dreapta. Este impartit in mediastinul superior si inferior, unde acesta din urma este mai mare. Mediastinul inferior este impartit in anterior, mijlociu si posterior. Fiecare compartiment al mediastinului contine mai multe organe vitale, structuri vasculare si nervoase care sunt strans legate intre ele. Continutul foarte valoros al mediastinului indica importanta sa din punct de vedere al anatomiei.
Bibliografie:
Necrotizing Enterocolitis in Pulmonary Atresia with Intact Ventricular Septum; J. Hassoulas et al., 1985;
Neonatal Intussusception Misdiagnosed as Necrotizing Enterocolitis; American Journal of Perinatology, 1995;
Are Scores Reliable in Predicting the Need for Surgery and Mortality in Necrotizing Enterocolitis, Delphine, 2016;
Wernicke's Encephalopathy Complicating Pregnancy in a Woman with Neonatal Necrotizing Enterocolitis and Resultant Chronic Malabsorption; Ned L Williams et al., American Journal of Perinatology, 2009;