Meningele: Ce este si ce afectiuni pot aparea la nivelul acestui invelis
Meningele reprezinta invelisurile sistemului nervos central. Acestea sunt in numar de trei, si anume duramater, piamater si arahnoida, fiecare dintre aceste membrane conjunctive invelesc encefalul si maduva spinarii. Dura mater - este stratul exterior si cel mai gros al meningelor, care se ataseaza de peretele interior al cutiei craniene si canalului vertebral.
Arahnoida - este stratul intermediar al meningelor, care este situat intre dura mater si pia mater. Arahnoida formeaza o bariera protectoare intre dura mater si pia mater, unde circula lichidul cefalorahidian. Pia mater - este stratul interior si cel mai subtire al meningelor, care se afla in contact direct cu creierul si maduva spinarii. Pia mater este bogata in vase de sange si furnizeaza nutrienti si oxigen catre tesuturile cerebrale. Meningele au rolul de a proteja sistemul nervos central si de a mentine un mediu stabil in jurul creierului si maduvei spinarii, de exemplu, prin mentinerea unei presiuni constante a lichidului cefalorahidian.
Structura membranelor meningelui
Duramater este un tesut conjunctiv dens, slab vascularizat si adera la formatiunile osoase ce protejeaza organele nervoase, cum sunt craniul si coloana vertebrala. Arahnoida este un tesut conjunctiv, avascularizat, aderent la duramater iar piamater este un tesut conjunctiv ce contine vase arteriale si adera la organele nervoase. Aceasta membrana se remarca prin vascularizatie nutritiva.Duramater este atasata de oase si imparte cavitatea craniana in diferite parti si are capacitatea de a mentine aceste parti ale creierului la locul lor. Aceasta membrana mai contine sinusurile venoase.
Arahnoida este situata la mijloc si se aseamana cu o panza de paianjen, aspectul acesteia fiind si motivul pentru care se numeste asa. Acesta reprezinta cel mai delicat si mai fragil strat. Piamater este membrana care intra in contact cu creierul si maduva spinarii. Este ca o foaie subtire care acopera efectiv creierul si prezinta anumite canale si circumvolutiuni.
Rolul meningelui
Meningele indeplinesc un rol de protectie impotriva expunerii rapide la agentii externi. Acestea actioneaza ca un filtru fizic, ce amortizeaza in mod eficient socurile. Asadar, meningele constituie o parte fundamentala a sistemului nervos central iar functia lor principala este de a proteja organele nervoase de anumite atacuri. Sistemul nervos central reprezinta una din partile corpului care necesita cea mai mare protectie, pentru ca acesta este responsabil in totalitate de realizarea functiilor corpului, cum ar fi respiratia.
Prin urmare, sistemul nervos central necesita diverse mecanisme pentru a fi protejat. Acesta este protejat de structuri osoase, cum este craniul si coloana vertebrala care la randul lor sunt protejate de membranele conjunctive. Acestea reprezinta o bariera de protectie impotriva atacurilor chimice sau infectiilor.
Spatiile dintre straturile meningelui
Intre arahnoida si piamater se afla lichidul cefalorahidian care are rol de hranire, de protectie a tesutului nervos impotriva traumatismelor si de transport al unor hormoni. Acest lichid reprezinta o bariera ce impiedica patrunderea in tesutul nervos a unor substante daunatoare din sange. Intre duramater si arahnoida, se afla spatiul subdural iar pe duramater, se afla spatiul epidural. Acesta este foarte cunoscut datorita faptului ca anumite medicamente anestezice sunt injectate in acest strat, in special, in timpul sarcinii. Spatiul epidural se afla doar in maduva spinarii, nu si in creier.
Functiile meningelui. Afectiuni ale meningelui
Pe langa functia principala a meningelui de a proteja sistemul nervos de leziuni, straturile meningelui sunt responsabile de amortizarea loviturilor care pot surveni asupra cutiei craniene. Acestea acționeaza si ca un filtru cu privire la posibilele atacuri chimice.
Mai mult decat atat, meningele indeplineste functia de conductor al lichidului cefalorahidian, permitandu-i sa circule fluent. Pe langa protectia fizica, acest lichid faciliteaza eliminarea deseurilor produse în creier si echilibreaza presiunea intracraniana. Asadar, meningele formeaza un sistem de sustinere si de protectie. Acesta duce informatiile la creier cu privire la modificarile care au loc la nivelul presiunii, tensiunii sau durerii provocate de o leziune. Exista diverse boli care pot aparea la nivelul meningelui, iar cele mai frecvent intalnite sunt: meningita, encefalita si meningiomul.
Meningita
Meningita reprezinta o inflamatie acuta a meningelui. In majoritatea situatiilor aceasta este provocata de infectiile virale, insa sunt cazuri in care apare datorita bacteriilor sau ciupercilor. De asemenea, la baza declansarii acestei boli pot sta celulele cancerigene sau de alti factori. Aceasta inflamatie poate provoca leziuni ale creierului si duce la efecte permanente, cum ar fi surditatea sau modificările altor simturi, iar in unele situatii se poate solda chiar si cu decesul.
Encefalita
Encefalita este o inflamatie a parenchimului cerebral ce se datoreaza invaziei virale directe sau hipersensibilitatii declansate de un virus sau alta proteina straina. Aceasta afectiune prezinta disfunctie neuropsihologica difuza sau focala, implica in primul rand creierul dar afecteaza deseori si meningele (meningoencefalita).
Encefalita este o inflamatie meningeala care afecteaza in special copiii, adultii in varsta si persoanele care au imunitatea slabita. Simptomele se asociaza cu febra sau cefaleea, iar in cazurile grave poate sa apara gandirea confuza, convulsii sau probleme cu simturile sau miscarea. Daca nu se urmeaza un tratament cu medicamente antivirale, encefalita poate pune viata in pericol. Complicatiile acestei afectiuni duc la aparitia epilepsiei si la pierderea memoriei.
Meningiomul
Meningionul este o tumora care se dezvolta din meningele cerebral, membrana care inconjoara creierul si maduva spinarii. Cele mai multe meningiome sunt tumori necanceroase, insa apar uneori si tumori canceroase. Meningiomul este o a doua tumora ca frecventa la adulti si afecteaza de regula femeile de peste 50 de ani. Totusi, aceasta afectiune poate aparea la orice varsta atat la femei, cat si la barbati.
Desi simptomele meningioamelor sunt de cele mai multe ori subtile, in functie de localizarea lor in raport cu creierul sau cu maduva spinarii, pot sa apara si urmatoarele simptome: cefalee, scaderea acuitatii vizuale si a auzului, vedere dubla, tulburari de memorie, pierderea mirosului, sau chiar crize epileptice care apar brusc si provoaca decesul.
Desi nu se cunosc exact cauzele aparitiei meningioamelor, se stie ca unele celule de la nivelul meningelui sufera anumite modificari care impiedica multiplicarea acestora si duc la aparitia tumorilor meningeale (meningioame). Factorii de risc sunt reprezentati de genetica, mediul si hormonii. Prin urmare, este important meningele sa fie sanatos, pentru a oferi protectie sistemului nervos, deoarece orice prejudiciu poate afecta integritatea acestui sistem.
Legatura dintre meninge si rinoree
Cand auzi de rinoree vorbim practic de scurgeri masive din nas. In urma tratamentului medicamentos, fosele nazale se curat, dar daca nu se intervine cu tratament apare fenomenul de congestie nazala. Acest lucru poate duce la dureri de cap. Cand fosele nazale sunt obstructionate, exista doua forme prin care se poate manifesta rinoreea în funcție de poziționarea ei de-a lungul sinusurilor: putem vorbi de rinoreea anterioară sau de rinoreea posterioara.
Printr-o vizita la un medic specialist se poate stabili daca curgerea nasului si inflamarea polipilor nazali duce la rinoree sau nu. Ce trebuie retinut este faptul ca rinoreea este un simptom comun, prezent in multe afectiuni, insa destul de rar are semnificatie grava. Atunci cand scurgerea provine din sinusuri infectate sau congestionate este mai vascoasa si adesea incolora. In unele cazuri, mucusul in exces se poate scurge prin nazofaringe si poate determina aparitia unei tuse (accentuata noaptea de pozitia decliva), adesea sacaitoare si de obicei productiva. Scurgerea nazofaringiana a acestor secretii poate determina aparitia unor dureri de gat si iritatii.
Daca secretiile sunt in cantitati mai mari si sunt si infectate, pot astupa tuba lui Eustachio (sau conductul auditiv, ce face legatura intre faringe si urechea interna), ducand la aparitia durerii locale si otitei. Scurgerile pot bloca si sinusurile, determinand, de asemenea, dureri si infectarea zonei respective (procesul infectios numindu-se sinuzita).
