Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:30 - 17:00
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Sistemul digestiv: Ce este ileonul si cum poate fi protejat

Sistemul digestiv: Ce este ileonul si cum poate fi protejat

Postat in: Dieta si sport
Alexandra Nelepcu
de , Farmacist Diriginte
Data publicării: 24 martie 2023

Ileonul este partea terminala a intestinului subtire, situata intre jejun si inceputul intestinului subtire. Intestinul subtire este un organ intraperitoneal format din trei portiuni: duodenul, jejunul si ileonul. Jejuno – ileonul are o lungime de 4 – 7 cm si contine 15 – 16 bucle numite anse intestinale in forma de ‚‚U''. Raporturile jejun – ileonului se realizeaza intre ansele intestinale astfel: fiecare ansa intestinala are doua fete in raport cu ansa vecina. Aceasta este prevazuta cu o margine aderenta concava pe care apare mezenterul si o margine libera in raport cu cavitatea peritoneala. In ceea ce privesc raporturile jejun – ileonului cu viscerele acestea sunt:

raport anterior cu amentul mare
raport posterior cu coloana vertebrala, vasele mari, uretere, plexuri nervoase, pancreas, splina si rinichi stang
raport in sus cu colonul si mezocolonul transvers
raport in jos cu viscerele pelviene formate din vezica, rect si uter
raport la dreapta cu cecul si colonul ascendent
raport la stanga cu colonul descendent si sigmoid
Ileonul este continuarea jejunului si ocupa partea dreapta inferioara a cavitatii abdominale.

Structura intestinului subtire in raport cu ileonul

Intestinul subtire are o forma tubulara si prezinta o margine libera, indreptata spre peretele anterior al abdomenului si o margine aderenta la mezenter. Datorita lungimii mari jejunul si ileonul formeaza o serie de anse intestinale pentru a putea fi cuprins in cavitatea abdominala. Ansele jejunale sunt situate orizontal, iar cele ileale sunt situate vertical, doar ultima ansa ileala are o directie oblica in sus si spre dreapta si formeaza un unghi ascutit, unghiul ileocecal. Fiecare ansa este formata din doua ramuri egale si paralele intre ele, incadrand o portiune de mezenter. Segmentul ansei aferent este orientat spre flexura duodenojejunala iar cel eferent este orientat spre valva ileocecala. Proiectia intestinului mezenterial corespunde regiunilor ombilicale, hipogastrului si foselor iliace. Deci jejunul si ileonul ocupa cea mai mare parte a abdomenului, leziunile acestor organe constituie cea mai mare parte a plagilor abdominale.

In portiunea terminala a ileonului poate sa apara un apendice, o prelungire, numita iverticulul Meckel, una din cele mai des intalnite malformatii ale tractului digestiv. Aceasta are forma unui deget, lungimea de 5 - 7 cm si o grosime de 2 cm. De obicei varful este mobil dar poate fi si legat de intestin printr-o punte fibroasa. Inflamatia acestuia simuleaza apendicita.

Jejunul si ileonul anterior se afla in raport cu peretele abdominal anterior si posterior cu peretele abdominal posterior si cu organele ce adera la acest perete si-anume duodenul, rinichii, ureterele, vasele mari - aorta, vena cava inferioara; superior – colonul si mezocolonul transvers; lateral dreapta si stanga cu portiunile ascendente si descendente ale colonului; iar inferior - coboara pana in fosele iliace si in bazin, unde vin in contact cu vezica urinara, rectul si uterul.

Prezenţa anselor intestinale in fosele iliace explica posibilitatea fortarii peretelui posterior al canalului inghinal ceea ce duce la aparitia unei hernii inghinale, sau a inelului femural cu inducerea unei hernii femurale. Structura pereţilor jejunului si ileonului este adaptata functiilor lor: motorie, secretoare si de absorbtie iar in structura peretelui intestinal apar patru tunici - mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa. Patologia ileonului cuprinde:

ileitele - inflamatii ale ileonului,
tumorile primitive - tumorile care se dezvolta pe seama celulelor mucoasei ileonului
limfoamele.

Ileitele sunt des intalnite si pot afecta o mare parte din populatie. Boala Crohn a fost denumita dupa numele medicului care a descoperit aceasta afectiune si reprezinta o inflamatie cronica a portiunii terminale a intestinului, adica a ileonului si mai este cunoscuta sub numele de „ileita terminala”. Aceasta boala poate afecta oricare segment al tubului digestiv, de la cavitatea bucala si pana la anus. In functie de segmentul afectat, poate sa apara afectiunea de ileita, ileo-colita, colita si asa mai departe. Tumorile care se dezvolta pe seama celulelor mucoasei ileonului poarta denumirea de cancer. Cancerul intestinului subtire este o boala rara in care se dezvolta celulele maligne in tesuturile intestinului subtire.

Intestinul subtire face parte din sistemul digestiv iar sistemul digestiv este responsabil cu procesarea substantelor nutritive din alimente - vitamine, minerale, carbohidrați, grasimi, proteine si apa. Prin intermediul intestinului subtire, care se continua cu cel gros are loc eliminarea reziduurilor din organism. Majoritatea acestor tipuri de cancer se formeraza la nivelul duodenului si pot tncepe ca un polip, ca si in cazul cancerului intestinului gros.

Ileonul este implicat in procesul de absorbtie a nutrientilor si in eliminarea resturilor alimentare din corp. Are o structura anatomica specifica, caracterizata de pliurile circulare ale mucoasei, prezenta vilozitatilor si a criptelor intestinale, care ii permit sa aiba o suprafata mare de absorbtie. Ileonul este conectat la cecumul intestinului gros printr-o supapa musculara numita valva ileocecala. Aceasta valva controleaza trecerea continutului ileonului in cecum si previne refluxul din intestinul gros in intestinul subtire. Simptomele comune ale cancerului intestinului subtire sunt:

durere abdominala;
pierdere inexplicabila in greutate;
greata si varsaturi;
slabiciune sau oboseala;
diaree;
scaun cu sange;
cresterea nivelului abdomenului.
Acest segment al tubului digestiv se intinde de la pilor si pana la valvula ileo – cecala.

Limfoamele sunt afectiuni tumorale ale tesutului limfoid. Exista doua forme de limfom: Limfomul Hodgkin si Limfomul nonHodgkin. Limfoamele nonHodgkin apar in mod mai frecvent si pot afecta orice tesut. Modul de manifestare este reprezentat de adenopatiile periferice sau profunde nedureroase - umflarea ganglionilor limfatici. In cazul limfomului nonHodgkin, mai multe tesuturi ganglionare pot fi afectate la debut, dar apare o implicare frecventa a tesuturilor extraganglionare. Acestea reprezinta deseori singurul semn de manifestare a bolii.

Tratamentul acestor boli consta in interventii chirurgicale care trebuie realizate cu maxima rigurozitate de catre medicii specialisti. Inca de la aparitia primelor simptome, este necesar sa va adresati medicului si sa faceti un consult amanuntit. In acest fel, se poate descoperi rapid cauza afectiunii si se pot lua masurile cele mai potrivite de tratament.

Care este legatura dintre ileon si enterocolita. Cate tipuri de enterocolita exista

- Enterocolita bacteriana poate fi cauzata de o bacterie vie care distruge mucoasa (shigelloze, salmonelloze, yersinioze cu Campylobacter jejuni) sau de o bacterie care produce o toxina responsabila de o hipersecretie hidroelectrolitica (holera, intoxicatii alimentare). Tratamentul consta, in principal, in rehidratare si in administrarea de antibiotice in caz de afectare severa sau prelungita.

- Enterocolita cauzata de o tuherculoza intestinala, sau tuberculoza digestiva, este inca si azi o cauza relativ frecventa a enterocolitei infectioase; ea priveste mai frecvent pacientii imunodeprimati (SIDA). Tratamentul este cel al diareei (rehidratare, antibiotice) si al tuberculozei.

- Enterocolita virala, cauzata, in particular, de retrovirusuri, afecteaza, in principal, copiii si evolueaza de la sine catre vindecare. Citomegalovirusul, care afecteaza subiectii imunodeprimati si bolnavii de SIDA, poate provoca o atingere uneori grava a colonului si a rectului, cu leziuni de tip ischemic (intreruperea circulatiei sangvine).

- Enterocolita parazitara poate fi de origine variata. Parazitozele cele mai frecvente sunt amibiaza (afectarea duodenojejunaIa); evolutia este favorabila sub tratament antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imunodeprimate pot fi subiectii unor infestari intestinale grave (criptosporidioza sau anguililoza).

Enterocolita inflamatorie - Este o inflamatie de origine neinfectioasa a mucoaselor intestinului subtire si a colonului. Boala lui Crohn reprezinta forma principala a acestui tip de enterocolita. In acesta boala cronica a carei origine este inca necunoscuta, orice segment al tubului digestiv poate fi afectat si, indeosebi, ileonul si colonul.

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.

Top 10 produse recomandate

Articolele 1 la 4 din 9 total

Pagina