Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00
Spring va ureaza Paste fericit!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Ameloblastom: De ce apare boala, cum o recunosti, optiuni de tratament

Ameloblastom: De ce apare boala, cum o recunosti, optiuni de tratament

Postat in: Sanatatea ta
Irina Ghiniţă
de , Farmacist
Data publicării: 14 octombrie 2024 Ultima actualizare: 14 octombrie 2024

Ameloblastomul este o tumora benigna si rara, cu origine odontogena, care se formeaza in tesuturile din jurul maxilarului si mandibulei. Reprezentand aproximativ 14% din totalul tumorilor mandibulare, ameloblastomul are o prevalenta notabila in tarile dezvoltate, comparativ cu alte tumori odontogene. Incidenta acestei afectiuni este de 0,5 cazuri la un milion de persoane, ceea ce o clasifica drept o conditie rara, desi ramane cea mai comuna tumoare odontogena. Geografic, ameloblastomul este mai frecvent in Africa, China si India decat in tarile vestice.

Grupul de varsta cel mai afectat de ameloblastom este intre 30 si 60 de ani, cu o varsta medie de diagnostic de 36 de ani. Totusi, exista subtipuri care sunt mai prevalente la copii si adolescenti. In randul adultilor, barbatii sunt afectati usor mai frecvent decat femeile, cu un raport de 1,2:1. Majoritatea ameloblastoamelor sunt localizate in mandibula, in special in partea posterioara, in timp ce aparitia lor in maxilar este mai rara. Desi sunt tumori benigne, ele au un comportament agresiv. Aproximativ 70% dintre cazuri pot prezenta transformari maligne, iar 2% pot metastaza la distanta.

Tipuri de ameloblastom

Ameloblastomul, clasificat ca o tumora benigna de natura histopatologica, se distinge prin potentialul sau de a deveni agresiv local si de a evolua intr-o forma maligna.  Acest risc crescut de malignizare, adesea identificat doar post-transformare, subliniaza importanta unei clasificari atente a acestei afectiuni. In general, ameloblastoamele pot fi grupate in doua categorii principale: benigne si maligne, fiecare cu variantele sale specifice. Printre ameloblastoamele benigne se numara:

  • Ameloblastom unicistic - caracterizat printr-o singura cavitate chistica.
  • Ameloblastom solid/multicistic - aceasta este o forma mai complexa, cu multiple chisturi.
  • Ameloblastom periferic/extraosos - localizat la periferia oaselor, fara a afecta structura osoasa direct.
  • Ameloblastom desmoplazic - distinct prin structura sa desmoplastica, care implica un strom fibros dens.

Formele maligne ale ameloblastomului includ:

  • Ameloblastom metastazant - capabil sa metastazeze in alte regiuni ale corpului.
  • Carcinom ameloblastic primar - o forma maligna primara a ameloblastomului.
  • Carcinom ameloblastic secundar extraosos - acesta evolueaza dintr-un ameloblastom periferic si invadeaza tesuturile din afara oaselor.
  • Carcinom ameloblastic secundar periferic - apare atunci cand un carcinom secundar se formeaza la nivelul tesuturilor periferice.

Cauzele ameloblastomului

Ameloblastomul ramane o enigma in ceea ce priveste originile exacte ale aparitiei sale. Aceasta afectiune se dezvolta din celule ameloblastice, responsabile de formarea smaltului dentar, clasificandu-se astfel ca o tumora odontogena.  Chiar daca factorii specifici care declanseaza cresterea anormala a acestor celule sunt inca neclarificati, se presupune ca o combinatie de influente genetice, ereditare si de mediu contribuie la formarea ameloblastomului.

Studiile indica faptul ca anumite mutatii genetice si anomalii cromozomiale pot avea un rol in evolutia acestei tumori. Factorii de mediu, precum expunerea la substante chimice nocive sau radiatii, sunt considerati a avea un impact in aparitia acestei conditii. Chiar daca ameloblastomul este in mare parte benign, acesta poate avea un comportament invaziv in tesuturile locale si tinde sa recidiveze, adesea din cauza celulelor ameloblastice care raman in zona afectata dupa interventia chirurgicala. Aceasta recurenta complica managementul pe termen lung al afectiunii, punand accent pe importanta monitorizarii post-tratament.

Simptomele ameloblastomului

Ameloblastomul poate ramane nedetectat in etapele sale incipiente, deoarece adesea nu prezinta simptome. Descoperirea acestei afectiuni se face frecvent in mod accidental, printr-un control de rutina dentar sau prin intermediul examenelor imagistice. Pe masura ce tumoarea creste, simptomele devin mai evidente si pot include:

  • Umflaturi vizibile la nivelul maxilarului sau mandibulei, care pot creste treptat in dimensiune.
  • Durere sau disconfort localizat, ce poate influenta calitatea vietii pacientului.
  • Mobilitatea dintilor sau chiar pierderea acestora in zona afectata de cresterea tumorii.
  •  Dificultati in alinierea corecta a dintilor si potentiale probleme in deschiderea sau inchiderea gurii.
  • Ulceratii sau leziuni persistente in cavitatea orala care nu se vindeca in mod normal.
  • Sangerare gingivala sau la nivelul zonei tumoral, care poate fi un semnal de alarma suplimentar.

Identificarea timpurie si monitorizarea atenta sunt esentiale pentru managementul eficient al ameloblastomului si pentru prevenirea complicatiilor asociate.

Diagnosticul ameloblastomului

Pentru a diagnostica ameloblastomul, sunt necesare investigatii imagistice si confirmarea prin examinare microscopica a unei probe prelevate prin biopsie sau excizie chirurgicala a tumorii. Radiografia dentara joaca un rol important in identificarea ameloblastomului, deoarece fiecare subtip prezinta caracteristici radiologice distincte, permitand medicilor sa diferentieze intre ele. Tomografia computerizata (CT) este considerata metoda de referinta pentru diagnosticul ameloblastomului, atat in cazurile primare, cat si in cele recurente. Aceasta ofera detalii esentiale despre dimensiunea tumorii si relatiile acesteia cu structurile adiacente, evaluand riscul de malignitate.

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) este utila pentru a evalua relatia tumorii cu tesuturile moi si pentru a detecta eventualele invazii in maduva osoasa, furnizand informatii suplimentare esentiale pentru planificarea tratamentului. Biopsia este esentiala inainte de initierea oricarui tratament, asigurand confirmarea diagnosticului si evitand interventiile chirurgicale radicale inutile in cazurile care pot fi monitorizate sau care necesita un tratament mai simplu. Aceasta procedura ajuta la stabilirea unui plan de tratament adecvat si la minimizarea riscurilor pentru pacient.

Tratament pentru ameloblastom

Ameloblastomul necesita o abordare meticuloasa in tratament pentru a optimiza rezultatele clinice si pentru a minimiza recurenta. Exista doua strategii principale in tratamentul acestei afectiuni: tratamentul conservator si tratamentul radical. Tratamentul conservator este preferat pentru cazurile mai putin severe sau cand se doreste prezervarea maxima a structurii si functionalitatii maxilarului. Acesta se axeaza pe eliminarea tumorii cu o perturbare minima a tesuturilor sanatoase inconjuratoare. 

Tehnicile obisnuite includ excizia chirurgicala a tumorii, chiuretajul zonei afectate, aplicarea de crioterapie pentru a distruge celulele tumorale prin inghet, si marupializarea, un procedeu prin care se reduce presiunea in cavitatea tumorala si se faciliteaza vindecarea. Pe de alta parte, tratamentul radical este indicat in cazurile in care tumora este extensiva sau exista un risc inalt de recidiva. Aceasta metoda include rezectia extensiva a tumorii impreuna cu tesutul osos afectat, urmata de proceduri de reconstructie osoasa pentru a restaura integritatea structurala a maxilarului. Desi este mai invaziv, tratamentul radical reduce semnificativ probabilitatea reaparitiei bolii. Alegerea intre aceste doua optiuni de tratament depinde de mai multi factori, inclusiv dimensiunea si localizarea tumorii, varsta si starea generala de sanatate a pacientului, precum si preferintele acestuia. Discutiile detaliate intre pacient si echipa medicala sunt esentiale pentru a determina cea mai adecvata strategie terapeutica.

Adjuvanti

In tratamentul ameloblastomului, terapiile adjuvante pot juca un rol foarte important, in special in situatiile unde marginea de excizie prezinta tesut tumoral sau cand interventia chirurgicala nu este posibila. Radioterapia poate fi utilizata ca terapie adjuvanta, insa eficacitatea sa in tratarea ameloblastomului este controversata si prezinta riscul de dezvoltare a unor tumori secundare. Chimioterapia devine o optiune viabila atunci cand interventia chirurgicala este impracticabila. Aceasta implica utilizarea unor combinatii diverse de agenti chimioterapeutici, dar eficienta lor necesita evaluari suplimentare prin studii clinice. Un plan de tratament individualizat este esential, luand in considerare tipul si localizarea tumorii, gradul de agresivitate, extensia si preferintele pacientului. Monitorizarea post-tratament este esentiala pentru gestionarea recurentelor potentiale si asigurarea unei ingrijiri continue adecvate.

Bibliografie:

Mämmelä, P.; Savolainen, H.; Lindroos, L.; Kangas, J.; Vartiainen, T. (2000). "Analysis of oak tannins by liquid chromatography-electrospray ionisation mass spectrometry". Journal of Chromatography A;

Nakai, S. (2000). "Myriophyllum spicatum-released allelopathic polyphenols inhibiting growth of blue-green algae Microcystis aeruginosa". Water Research;

Lee, Y.-S.; Kang, Y.-H.; Jung, J.-Y.; Lee, S.; Ohuchi, K.; Shin, K.-H.; Kang, I.-J.; Park, J.-H.; Shin, H.-K.; Lim, S.-S. (2008). "Protein glycation inhibitors from the fruiting body of Phellinus linteus". Biological and Pharmaceutical Bulletin;

Infante, R.; Contador, L.; Rubio, P.; Aros, D.; Peña Neira, Á. (2011). "Postharvest sensory and phenolic characterization of 'Elegant Lady' and 'Carson' peaches" (PDF). Chilean Journal of Agricultural Research;

Usta, C.; Özdemir, S.; Schiariti, M.; Puddu, P. E. (November 2013). "The pharmacological use of ellagic acid-rich pomegranate fruit". International Journal of Food Sciences and Nutrition;

Landete, J.M. (2011). "Ellagitannins, ellagic acid and their derived metabolites: A review about source, metabolism, functions and health". Food Research International;

Articole similare
Cum sa gestionam fibrilatia ventriculara: Cum recunoastem boala, preventie si tipuri de tratament Cum sa gestionam fibrilatia ventriculara: Cum recunoastem boala, preventie si tipuri de tratament

Fibrilatia ventriculara este cea mai comuna cauza de moarte subita si, prin urmare, necesita acordarea unei atentii cuvenite. Este o tulburare anormala de ritm, fiind caracterizata de o contractare anormala si haotica a ventriculilor, bataile pe minut ajungand chiar si la 350 de batai pe minut.  Astfel, inima nu va mai avea puterea de pompare a intregii cantitati de sange necesare pentru functionarea optima a organismului, iar activitatea de pompare a sangelui se va diminua considerabil. De aceea este important sa se intervina in cel mai scurt timp, intrucat cordul nu va fi capabil sa furnizeze intreaga cantitate de oxigen de care organismul are nevoie.

19 decembrie 2024
Edited 19 decembrie 2024
citește articolul
Osteomalacia sau decalcifierea oaselor: De ce apare boala, cum se poate preveni Osteomalacia sau decalcifierea oaselor: De ce apare boala, cum se poate preveni

Osteomalacia este o afectiune a oaselor, caracterizata prin slabirea si inmuierea acestora ca urmare a unei deficiente de vitamina D sau a unei perturbari a metabolismului fosforului si calciului in organism. Aceasta afectiune este diferita de osteoporoza, care este o alta boala a oaselor, desi ambele pot avea legatura cu pierderea densitatii osoase. Osteomalacia apare din cauza unei deficiente de vitamina D sau a unei perturbari a metabolismului fosforului si calciului in organism. Principala cauza a osteomalaciei este deficienta de vitamina D, care este esentiala pentru absorbtia calciului si fosforului din intestin si pentru mentinerea sanatatii oaselor.

14 octombrie 2024
Edited 14 octombrie 2024
citește articolul
Gerontoxonul sau modificarea corneei: De ce apare, cum se poate preveni aceasta boala Gerontoxonul sau modificarea corneei: De ce apare, cum se poate preveni aceasta boala

Cauza exacta a aparitiei gerontoxonului nu este pe deplin inteleasa, dar se considera ca este asociat cu procesele normale de imbatranire si cu acumularea de depozite de grasime si lipide in cornee. Factori precum expunerea indelungata la soare, fumatul si nivelurile ridicate de colesterol pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea acestei afectiuni. Gerontoxonul, cunoscut si sub denumirea de arcus senilis, apare in principal din cauza procesului natural de imbatranire a ochilor. Pe masura ce imbatranim, corneea ochiului poate acumula depozite de lipide, inclusiv grasimi si colesterol, in jurul marginii sale, ceea ce duce la aparitia acestui inel alb sau cenusiu.

11 septembrie 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.