Disuria: De ce apare durerea la urinare si tipuri de tratament
Disuria este o durere sau o senzatie neplacuta care apare in timpul sau imediat dupa urinare. Aceasta poate fi asociata cu alte simptome, cum ar fi urinarea frecventa, usturimea sau senzatia de arsura. Cauzele disuriei pot varia si pot include infectii ale tractului urinar, inflamatia prostatei, afectiuni ale vezicii urinare sau a uretrei, leziuni ale tractului urinar sau o infectie a tractului genital.
Tratamentul disuriei depinde de cauza subiacenta si poate include administrarea de antibiotice pentru infectii ale tractului urinar, antiinflamatoare pentru inflamatia prostatei sau a vezicii urinare, sau interventii chirurgicale pentru anumite afectiuni ale tractului urinar. Disuria este perceputa ca un disconfort la urinare, de obicei sub forma unei senzatii de arsura. Unele tulburari provoaca dureri severe la nivelul vezicii urinare sau al perineului. Disuria este un simptom foarte frecvent la femei, dar poate aparea la barbati si poate aparea la orice varsta.
De ce apare disuria
Disuria este cauzata de iritarea tractului urinar sau a uretrei. Inflamatia sau ingustarea uretrei cauzeaza dificultati la urinare si arsuri in timpul urinarii. Disuria apare adesea dintr-o infectie a tractului urinar inferior, dar poate fi, de asemenea, cauzata de o infectie urinara ridicata. Scaderea concentratiei renale este principalul motiv pentru urinarea frecventa in infectiile tractului urinar superior.
Disuria, desi este de obicei cauzata de inflamatia uretrei sau a vezicii urinare, cu toate acestea, tulburarile perineale feminine (de exemplu, vulvovaginita sau o infectie cu virusul herpes simplex) pot cauza disconfort. Cele mai multe cazuri se datoreaza unei infectii, dar uneori vinovatul este o tulburare inflamatorie non-infectioasa. Unii pacienti au durere la urinare din cauza anumitor alimente sau bauturi. Iritantii comuni pot include alcoolul, cofeina si alimentele acide (de exemplu, fructele citrice). In general, cele mai frecvente cauze ale disuriei sunt cauzate de boli precum Cistita sau Uretrita din cauza unei infectii cu transmitere sexuala. Cum recunosti simptomele si ce complicatii poate declansa disuria?
Febra
Dureri de spate sau disconfort
Pacienti imunocompromisi
Episoade recurente (inclusiv infectii frecvente in copilarie)
Anomalii cunoscute ale tractului urinar
Calculi biliari
Cistita (inflamatia vezicii urinare)
Anumite medicamente utilizate pentru tratarea cancerului
Dupa ce ati suferit recent o interventie chirurgicala sau ati luat medicamente ce afecteaza tractul urinar
Infectie renala
Pietre la rinichi
Prostatita
Stenoza uretrala
Infectia tractului urinar (ITU)
Candidoza vaginala
Vaginita (inflamatia vaginului)
Mai multe boli cu transmitere sexuala (BTS), inclusiv chlamydia, herpes genital sau gonoree
Femeile tinere sanatoase cu simptome de disurie si iritare a vezicii urinare sunt foarte susceptibile de a dezvolta cistita. Secretiile uretrale sau cervicale vizibile indica o posibila infectie cu transmitere sexuala. Secretia groasa si purulenta este de obicei de origine gonococica; secretia usor densa si apoasa nu este de obicei gonococica. Vaginita si leziunile ulcerative de la infectia cu virusul herpes simplex sunt de obicei vizibile la inspectie.
La barbati, o prostata foarte sensibila la palpare indica prostatita, iar sensibilitatea epididimului sugereaza epididimita. Alte semne sunt, de asemenea, utile, chiar daca nu sunt diagnostice; de exemplu, femeile cu semne de vulvovaginita pot avea, de asemenea, o infectie urinara sau o alta cauza a disuriei. Diagnosticul de ITU pe baza simptomelor este mai putin precis la varstnici.
Semnele de infectie sunt mai ingrijoratoare la pacientii cu semne de avertizare. Febra si durerile de spate pot indica o pielonefrita insotitoare. Un istoric de infectii urinare frecvente ar trebui sa conduca la suspiciunea unei anomalii anatomice subiacente sau a unui statut imunitar compromis. Infectiile dupa spitalizare pot indica prezenta unui agent patogen atipic sau rezistent.
Nicio abordare speciala nu este acceptata in mod uniform. Multi medici administreaza antibiotice empirice pentru cistita, fara teste complementare (uneori chiar fara analiza de urina) la femeile tinere si sanatoase cu disurie clasica, fara semne de avertizare. Alti profesionisti evalueaza toti pacientii cu o proba de urina colectata in mijlocul urinarii si in conditii de igiena, pe care efectueaza o analiza completa si o cultura.
Urocultura este recomandata la pacientii cu factori de risc pentru infectii multi-rezistente. Unii medici evita culturile, cu exceptia cazului in care testele cu benzi reactive arata leucocite. La femeile de varsta reproductiva, se efectueaza un test de sarcina (infectia urinara in timpul sarcinii este o preocupare, deoarece poate creste riscul de nastere prematura sau ruptura prematura a membranelor). Multi medici obtin in mod obisnuit probe de exudat cervical sau uretral (la femei si, respectiv, barbati) pentru screening-ul bolilor cu transmitere sexuala (culturi sau PCR - reactia in lant a polimerazei - pentru gonoree sau chlamydia), deoarece multi pacienti infectati nu au o prezentare tipica.
Leucocitele detectate in testele de urina la cei cu culturi negative sunt nespecifice si pot aparea in cazuri de infectii cu transmitere sexuala, vulvovaginita, prostatita, tuberculoza, tumoare, nefrita interstitiala sau alte cauze. Eritrocitele detectate in analiza urinei la pacientii fara leucocite si cu culturi negative pot fi cauzate de cancer, pietre, corpuri straine, anomalii glomerulare sau instrumente recente ale tractului urinar.
Tratamentul disuriei
Tratamentul este destinat cauzei. Multi medici nu trateaza disuria la femei fara semne de avertizare, daca nu este detectata nicio cauza aparenta in examenul fizic sau in rezultatele testului de urina. Daca se decide tratamentul, se recomanda un curs de 3 zile de trimetoprim/sulfametoxazol, nitrofurantoina sau fosfomicina. Deoarece acestea pot provoca tendinopatie, fluorochinolonele nu trebuie utilizate pentru infectii urinare necomplicate ori de cate ori este posibil; pentru a evita rezistenta, fluorochinolonele trebuie utilizate numai daca alte medicamente sau pentru o infectie grava nu pot fi indicate.
Unii profesionisti prescriu un tratament empiric pentru bolile cu transmitere sexuala la barbati cu rezultate similare nu prea remarcabile. Asa cum s-a mentionat anterior, urocultura este importanta pentru a se stabili un plan de tratament eficient, prin care sa se combata posibilele infectii.
Medicul urolog este specialistul care diagnosticheaza, trateaza si monitorizeaza starea pacientilor ce prezinta disurie. Bineinteles, si medici din alte specialitati, de exemplu, medicul de familie, generalist sau internist pot prescrie tratament pentru disurie, insa urologul este cel mai in masura sa o faca, iar astfel se asigura o imbunatatire a starii pacientului.
Tratamentele pot include medicamente, cum ar fi un antibiotic, pentru a trata cauza preexistenta a disuriei, precum si modificari ale stilului de viata. Daca medicul suspecteaza ca sapunurile cu parfum, detergenti sau parfumuri pot provoca disurie, va poate indica sa le evitati, folosind alternative hipoalergenice si fara parfum.
Ce este hiperazotemia si cum poate declansa disurie si probleme ale rinichilor
Hiperazotemia sau hiperkaliemia consta in niveluri ridicate ale potasiului in sange. Aceasta conditie are multe cauze, inclusiv tulburari renale, medicamente care afecteaza functia renala si consumul excesiv de suplimente de potasiu. Tratamentul consta in reducerea aportului de potasiu, oprirea medicamentelor care provoaca hiperkaliemie si administrarea de medicamente care cresc eliminarea potasiului. Potasiul este unul dintre electrolitii organismului, adica mineralele care poarta o sarcina electrica atunci cand sunt dizolvate in fluide corporale, cum ar fi sangele. Organismul are nevoie de potasiu pentru functionarea celulelor nervoase si musculare, dar un exces poate afecta, de asemenea, functionarea acestora.
Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea potasiului, eliminand excesul prin urina. Hiperkaliemia poate aparea atunci cand aportul acestui mineral este mai mare decat capacitatea rinichilor de a-l elimina sau functia renala este afectata. Boala renala cronica sau insuficienta renala impiedica eliminarea corespunzatoare a acesteia. Atunci cand exista o crestere rapida a nivelului de potasiu, este important sa fiti constienti de consecintele, care pot fi grave si trebuie tratate urgent. Aceasta crestere poate provoca aritmii si chiar stop cardiac. Aceasta patologie se poate dezvolta la persoanele cu diabet zaharat de tip 1, insuficienta cardiaca congestiva, boala hepatica sau insuficienta suprarenala. De asemenea, poate aparea la persoanele sanatoase care consuma prea mult potasiu prin suplimente sau inlocuitori de sare. Hiperazotemia este, de obicei, rezultatul mai multor probleme simultane, inclusiv:
Tulburari renale care impiedica rinichii sa elimine o cantitate adecvata de potasiu
Medicamente care impiedica rinichii sa elimine cantitati adecvate de potasiu (o cauza comuna a hiperkaliemiei usoare)
Consumul de alimente care contin o multime de potasiu
Tratamente in care este inclus potasiul
Cea mai frecventa cauza a hiperkaliemiei usoare este administrarea de medicamente care reduc fluxul sanguin catre rinichi sau le impiedica sa elimine cantitati adecvate de potasiu. Insuficienta renala, in sine, poate provoca hiperkaliemie severa. Boala Addison provoaca, de asemenea, hiperkaliemie. Patologia poate aparea dupa ce celulele au eliberat o cantitate mare de potasiu. Miscarea rapida a potasiului de la celule la sange colapseaza rinichii si duce la hiperkaliemie care pune viata in pericol. De la sine, aportul crescut de potasiu nu provoaca, de obicei, hiperkaliemie, deoarece rinichii normali reusesc sa elimine orice continut suplimentar de potasiu fara probleme.
Bibliografie:
Lazo M, Solga SF, Horska A et al (2010) Effect of a 12-month intensive lifestyle intervention on hepatic steatosis in adults with type 2 diabetes. Diabetes Care 33;
Kuna ST, Reboussin DM, Borradaile KE et al (2013) Long-term effect of weight loss on obstructive sleep apnea severity in obese patients with type 2 diabetes. Sleep 36;
The Look AHEAD Research Group (2014) Impact of intensive lifestyle intervention on depression and health-related quality of life in type 2 diabetes: the Look AHEAD Trial. Diabetes Care;
Reynolds A, Mann J, Cummings J, Winter N, Mete E, Te Morenga L (2019) Carbohydrate quality and human health: a series of systematic reviews and meta-analyses. Lancet 393(10170):434–445. Reynolds AN, Akerman AP, Mann J (2020) Dietary fibre and whole grains in diabetes;