Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00
Sarbatori fericite!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Edentatia partiala: Ce o declanseaza, cum o putem preveni, tipuri de tratament

Edentatia partiala: Ce o declanseaza, cum o putem preveni, tipuri de tratament

Postat in: Sanatatea ta
Alexandra Nelepcu
de , Farmacist Diriginte
Data publicării: 13 februarie 2025 Ultima actualizare: 13 februarie 2025

Edentatia partiala este o conditie comuna in domeniul stomatologiei, caracterizata prin pierderea unuia sau mai multor dinti. Aceasta problema poate avea diverse cauze si se manifesta in multiple moduri. Un aspect esential al edentatiei partiale este impactul negativ pe care il are asupra structurii osului alveolar si a dintilor adiacenti, provocand probleme functionale pentru pacienti. Aceste complicatii pot include dificultati in masticatie, afectarea vorbirii si o distributie inegala a fortei pe dintii ramasi, factori care pot duce la deteriorari suplimentare si la pierderea ulterioara a dintilor. Edentatia, fenomenul lipsirii dintilor din arcada dentara, este intalnita in diverse forme, fiecare avand specificitati care determina abordarea terapeutica necesara. Exista doua forme principale de edentatie: partiala si totala. Edentatia partiala este cea mai comuna in randul tinerilor si adultilor de varsta medie. Aceasta poate varia de la absenta unui singur dinte pana la ramanerea unui singur dinte pe arcada. 

Se subdivide in edentatie partiala redusa, caracterizata prin pierderea a catorva dinti, si edentatie partiala intinsa, in care majoritatea dintilor de pe arcada sunt pierduti. Aceasta clasificare reflecta impactul asupra functionalitatii si esteticii dentare, determinand necesitatea unor solutii protetice diferite. Edentatia totala, pe de alta parte, inseamna absenta completa a dintilor de pe o arcada, putand fi unimaxilara – afectand fie maxilarul, fie mandibula – sau bimaxilara, cand pacientul nu mai are dinti pe niciuna din arcade. Acest tip de edentatie implica adesea solutii protetice mai complexe, cum ar fi protezele totale. Un caz special de edentatie partiala este cel temporar, intalnit in special la copii, cand un dinte temporar se pierde in mod natural si este inlocuit ulterior de un dinte permanent. Aceasta nu necesita interventie terapeutica, fiind un proces normal in dezvoltarea dentara.

Factori care pot declansa edentatia partiala

Edentatia partiala poate avea multiple cauze, fie ca vorbim despre factori dobanditi sau congenitali. Printre cauzele dobandite, cele mai comune includ caria dentara si complicatiile acesteia, cum ar fi infectiile care pot deteriora profund structura dintelui. Parodontopatiile, care afecteaza tesuturile de sustinere ale dintilor, pot duce la pierderea dintilor. Disfunctiile ocluzale, adica problemele legate de alinierea si interactiunea dintre dintii superiori si cei inferiori, pot crea presiuni anormale pe dinti, accelerand uzura acestora.

Traumatismele, fie ca provoaca fracturi dentare directe sau afecteaza structurile osoase ale maxilarelor, necesita adesea extractia dintilor din zona afectata pentru a permite vindecarea corespunzatoare. Tumorile benigne si maligne din cavitatea orala pot impune extractia dintilor afectati pentru tratamentul adecvat.Pe de alta parte, cauzele congenitale ale edentatiei partiale includ anodontia partiala, unde anumiti dinti nu se dezvolta, si situatia dintilor inclusi, care nu reusesc sa erupa in arcada dentara din diverse motive. Aceste conditii sunt determinate genetic si pot necesita interventii ortodontice sau chirurgicale pentru corectare.

Simptome asociate cu edentatia partiala. La ce trebuie sa fim atenti

Edentatia partiala, adica pierderea unor dinti, poate avea repercusiuni semnificative atat la nivel local, cat si general. Local, pierderea dintilor afecteaza in primul rand capacitatea de masticatie, aceasta devenind din ce in ce mai dificila pe masura ce numarul dintilor lipsa creste.

Impactul este si mai pronuntat cand dispar dintii laterali, esentiali pentru o mestecare eficienta. De asemenea, absenta dintilor frontali poate perturba aspectul fizionomic al fetei si poate genera probleme fonetice, afectand claritatea si precizia pronuntiei.

Din punct de vedere general, edentatia poate influenta negativ sanatatea gastro-intestinala, dificultatile de masticare conducand la o pregatire insuficienta a alimentelor pentru digestie. Mai mult, pierderea dintilor, in special in zona frontala, poate avea un impact psihologic profund, contribuind la aparitia unor tulburari emotionale sau de comportament, pe masura ce pacientul se confrunta cu schimbarile in aspectul si functia sa orala.

Tratament pentru edentatia partiala

Tratamentul adecvat al edentatiei, procesul de a inlocui dintii lipsa pentru a restaura functia si estetica arcadelor dentare, este esential in mentinerea sanatatii orale. Alegerea terapeutica depinde de mai multi factori, inclusiv de gradul si tipul edentatiei, localizarea acesteia, si de sanatatea generala a osului si tesuturilor suport. In practica, exista cateva optiuni principale pentru tratament:

1.         Proteze partiale mobilizabile: Acestea sunt solutii temporare sau pe termen lung, utile in special cand conditiile nu permit tratamente mai invazive. Sunt fixate de dintii ramasi printr-un sistem de crosete, dar acest lucru poate pune presiune suplimentara pe dintii suport, potential ducand la deteriorarea lor.

2.         Implanturile dentare: Reprezinta o solutie de durata prin care se inlocuiesc radacinile dintilor lipsa cu implanturi din titan, ce ofera suport pentru coroanele dentare. Aceasta metoda este considerata standardul de aur, in special pentru cazurile de edentatie terminala laterala (Kennedy Clasa I) sau cand edentatia afecteaza doar o hemiarcada (Kennedy Clasa II).

3.         Puntile dentare: Puntile se folosesc pentru a „puntea” golurile dintre dinti, fiind sustinute de dintii adiacenti. Ele sunt eficiente in cazurile de edentatie partiala, atat laterala (Kennedy Clasa III), cat si frontala (Kennedy Clasa IV), dar este foarte important ca dintii stalpi sa aiba o sanatate parodontala buna.

Clasificarea Kennedy ajuta la evaluarea si planificarea tratamentului, identificand patru situatii diferite de edentatie partiala. Fiecare clasa are indicatii specifice pentru cele mai adecvate optiuni de tratament. De exemplu, in cazurile Kennedy Clasa I si II, unde edentatia este terminala, implanturile sunt adesea preferate datorita suportului osos stabil si rezultatelor pe termen lung. In schimb, pentru Clasa III si IV, puntile pot fi mai avantajoase daca starea dintilor stalpi permite. Evaluarea corecta a fiecarui caz si aplicarea celor mai bune practici in functie de necesitati pot duce la solutii terapeutice optime, care sa asigure nu doar functionalitatea, ci si estetica zambetului pacientului.

Bibliografie:

Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013; 

Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;

Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;

Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;

Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;

Articole similare
Hemograma: ce este, ce boli se pot depista cu ajutorul acestei investigatii Hemograma: ce este, ce boli se pot depista cu ajutorul acestei investigatii

Sangele este un tesut viu format atat din elemente lichide, cat si solide. Acesta circula prin venele, arterele si capilarele vertebratelor si joaca un rol principal pentru supravietuire: transportul oxigenului si nutrientilor in toate partile corpului. De asemenea, colecteaza dioxidul de carbon si substantele reziduale, astfel incat acestea sa poata fi excretate in strainatate. Oamenii au intre 4,5 si 6 litri de sange circulant in organism.

27 august 2024
Edited 27 august 2024
citește articolul
Transaminazele: De ce sunt importante, cum le masuram, ce boli ascund Transaminazele: De ce sunt importante, cum le masuram, ce boli ascund

Transaminazele, cunoscute si sub numele de aminotransferaze, sunt un set de enzime regasite in celulele organelor, cum ar fi inima, ficatul, muschii si rinichii. Functia sa principala este de a cataliza o reactie de transaminare intre un aminoacid si un α-ketacid, care este important in procesul de sinteza al proteinelor.

2 mai 2023
Edited 2 mai 2023
citește articolul
Screening: ce este, cand se recomanda, ce boli poate depista Screening: ce este, cand se recomanda, ce boli poate depista

Prevenirea bolilor prin detectarea precoce a bolilor si tratamentul precoce ulterior, in cadrul unei strategii individuale de prevenire a bolilor este o practica raspandita in ultimul deceniu in exercitarea clinica atat in ingrijirea primara, cat si in cea specializata. In mod similar, exista cerinte atat din partea profesionistilor, cat si a cetatenilor, ca sistemele de sanatate sa ofere programe si activitati de prevenire.

27 aprilie 2023
Edited 27 aprilie 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.