Transaminazele: De ce sunt importante, cum le masuram, ce boli ascund

Testele de sange regulate sunt esentiale pentru mentinerea starii de bine. Acestea nu numai ca confirma starea de sanatate a celor care le efectueaza, dar pot indica dezechilibre si patologii care uneori pot fi asimptomatice, adica pacientul nu prezinta niciun simptom. Fara indoiala, analizele de rutina sunt una dintre cele mai bune metode de prevenire, diagnosticare si tratare pentru multe afectiuni. Transaminazele sunt enzime intracelulare de mare interes atunci cand se analizeaza probe de sange.

Ce sunt transaminazele?

Transaminazele, cunoscute si sub numele de aminotransferaze, sunt un set de enzime regasite in celulele organelor, cum ar fi inima, ficatul, muschii si rinichii. Functia sa principala este de a cataliza o reactie de transaminare intre un aminoacid si un α-ketacid, care este important in procesul de sinteza al proteinelor. In plus, trebuie remarcat faptul ca acestea sunt enzime inducibile, adica activitatea lor poate fi crescuta prin actiunea anumitor hormoni, cum ar fi glucocorticoizi si hormoni tiroidieni.

Concentratia de transaminaza din sange este un parametru care este masurat in testele de sange de rutina. O crestere anormala a valorilor lor este, de obicei, indicativa a leziunilor hepatice, care pot fi cauzate de multe afectiuni (alcoolism, hepatita B, etc.). Leziunea celulelor hepatice se manifesta prin cresterea activitatii transaminazelor serice, chiar inainte de debutul simptomelor si semnelor clinice (cum ar fi icterul).

Categorii de transaminaze

Aspartataminotransferaza sau GOT/ASAT/AST – este cunoscuta pe scurt ca TGO (este enzima ce sustine formarea acidului oxaloacetic, care este un aminoacid important). Acest tip de transaminaza TGO se regaseste in mai multe tesuturi si organe (de exemplu, in ficat, rinichi)

Alaninaminotransferaza sau GPT/ALAT/ALT – este cunoscuta pe scurt ca TGP (enzima ce sustine formarea acidului piruvic si al glutamatului). TGP se regaseste in special in celulele ficatului (celulele hepatice), insa se poate intalni si la nivelul pancreasului, miocardului, rinichilor si a muschilor scheletici

Caracteristici ale transaminazelor
Urmatoarele sunt caracteristicile celor mai relevante transaminaze la nivel clinicꓽ

ALT/TGP - Alaninaminotransferaza (ALT) sau transaminaza glutamatpiruvica (TGP) se gaseste in principal in celulele hepatice. ALT este una dintre enzimele care ajuta ficatul sa transforme alimentele in energie si o concentratie ridicata a acestora in sange poate indica leziuni hepatice prin distrugerea celulelor sale (hepatocite). Interesant, timpul sau de injumatatire in sange este de 47 ore.

Valorile normale ale alt din sange sunt de la 4 la 36 unitati pe litru (U / L), in special 10 la 40 la barbati si 7 la 35 la femei.

AST/TGO - Aspartataminotransferaza (AST)/ transaminaza glutamat-oxaloacetat (TGO) este o enzima care se gaseste in mai multe tesuturi, in special in ficat, inima si tesutul muscular. Valoarea ridicata a sangelui este asociata cu mai multe cauze, inclusiv leziuni hepatice, infarct miocardic acut, miopatii sau administrarea anumitor medicamente. Timpul sau de injumatatire in sange este de 17 ore. Valorile AST normale sunt de la 8 la 33 U/L, in special 8 la 40 la barbati si 6 la 34 la femei.

Testarea transaminazei sanguine poate fi recomandata la pacientii cu antecedente familiale de boli hepatice, consumatori de alcool in exces, obezi, diabetici si cu simptome compatibile / similare cu cele ale hepatitei. De asemenea, poate fi necesar ca masura de monitorizare la persoanele care iau medicamente cu posibile efecte secundare asupra ficatului.

Ce inseamna sa ai transaminaze mari?
Cresteri usoare, asimptomatice (mai putin de 5 ori limita superioara a normalului) ale nivelurilor de alanina transaminaza si aspartat transaminaza sunt frecvente in randul populatiei. In plus, se estimeaza ca pana la 10% din populatia din unele tari cu venituri mari (cum ar fi SUA) au niveluri ridicate de transaminaze. Ce boli ascund valori anormale ale transaminazelor? Valori mari ale transaminazelor pot aparea ca raspuns laꓽ

Hepatita cronica B sau C: Sunt infectii hepatice potential grave cauzate de virusurile hepatitei B si C, respectiv. Unele cazuri sunt acute, dar altele genereaza hepatita cronica cu leziuni ale tesutului hepatic.
Ficat gras (steatoza hepatica): Dupa cum sugereaza si numele, aceasta patologie se caracterizeaza prin acumularea de grasime in ficat. Poate fi cauzata de alcoolism, dar poate fi, de asemenea, promovata de obezitate si alte afectiuni.
Mononucleoza infectioasa: Aceasta infectie este de obicei cauzata de virusul Epstein-Barr (EBV). Pacientii care au mononucleoza infectioasa datorata infectiei cu EBV pot prezenta o functie hepatica anormala.
Boala Wilson: Este o tulburare mostenita rara care provoaca absorbtia excesiva si conservarea cuprului in organism. Daca este depozitat in ficat, provoaca moartea celulelor si cicatrizarea.
Alcoolism: Nivelurile de transaminaze si gammaglutamil transferaza pot fi observate crescute la persoanele cu hepatita alcoolica.
Boala hepatica este principala cauza a cresterii transaminazelor sanguine, dar poate aparea si din alte conditii. Anemia hemolitica, leziunile musculare, infarctul miocardic si patologiile pancreatice pot provoca, de asemenea, valori modificate pe acest front. Cu toate acestea, un rezultat anormal in testarea transaminazelor indica necesitatea unor teste suplimentare pentru disfunctiile organelor.

Recomandari pentru scaderea transaminazelor
Primul pas, in toate cazurile, este sa mergeti la un consult medical, iar ulterior medicul va fi cel mai in masura sa va ofere indicatiile necesare normalizarii valorilor transaminazelor. Desi exista anumite metode "naturale" pentru a reduce transaminazele intr-un timp scurt, fiecare abordare trebuie monitorizata de un profesionist din domeniul sanatatii. Cu toate acestea, iata cateva dintre modificarile care pot fi facute pentru a preveni sau a reduce cresterea transaminazelor:

Activitatea fizica este un factor foarte important in mentinerea bunastarii tuturor organelor si sistemelor, inclusiv a ficatului.
Un aport suficient de apa: Consumul regulat de apa este esential pentru intreg organismul, inclusiv pentru functiile hepatice.
Controlul greutatii: Acumularea de acizi grasi si trigliceridelor in celulele hepatice poate provoca o boala cunoscuta sub numele de ficat gras. Cel mai bun mod de a evita aceasta situatie este de a va mentine o greutate corporala stabila, fie autonom, fie cu ajutorul unui nutritionist.
Cresterea aportului de acid folic: Deficitul de folat poate creste riscul de leziuni hepatice. Prin urmare, cresterea aportului de acid folic este un pas bun pentru a reduce nivelurile sanguine de transaminaze ori de cate ori acesta este prescris de catre medic.
Modificari ale dietei: Diagnosticul de transaminaze ridicate poate necesita anumite modificari ale dietei. Se recomanda sa consumati mai multe fructe si legume, mai putine proteine animale si sa includeti mai multe fibre, printre altele.
Motivele pentru care cresterea transaminazelor apare sunt variate, desi in majoritatea cazurilor valoril ridicate ale transaminazelor implica leziuni hepatice. Nu ezitati sa mergeti la un control medical daca ati primit rezultate anormale la testele sanguine, iar asta nu doar in ceea ce priveste transaminazele, ci si la celelalte analize de sange ori alte tipuri de investigatii.

Ce inseamna cand ai icter. Legatura dintre icter si nivelul de transaminaze

Cand auzim pe cineva ca are icter, nu vorbim de o boala in sine. Probleme ale căilor biliare, anumite proteine care nu se mai gasesc în sânge, secreția oprită a bilirubinei, iritarea frecventă a mucoaselor stomacului, sau acel colorat galben intens care se găsește în urină, toate sunt de fapt semne care pot anunța icter, simptom care la rândul lui anunta alte afectiuni.

Dupa examenul fizic si dupa consultul medical se poate stabili daca vorbim de icterul mecanic sau de alte forme ale icterului neonatal. De multe ori icterul este asociat cu diferite forme de hepatită virală sau cu probleme ale vezicii biliare. Icterul reprezintă de fapt o coloristică ciudată a albului ochiului, iar diagnosticul icterului are legatura directa cu alti factori si alte simptome.

Icterul este un termen folosit pentru a descrie o nuanta galbena a pielii si a albului ochiului. Culoarea pielii si a albului ochilor variaza in functie de nivelurile de bilirubina, un material rezidual acumulat in sange. Nivelurile moderate duc la o culoare galbena, in timp ce nivelele foarte ridicate vor parea maro. 

Colorare în galben a pielii, scleroticii (albul ochiului) şi a mucoaselor, din cauza acumulării în sânge a bilirubinei (pigment derivat din hemoglobina) duce practic la icter. Există două tipuri de bilirubină: bilirubină zisă liberă (neconjugată) rezultata în cursul distrugerii globulelor roşii, insolubilă în apa (nu trece în urină), se transformă în ficat prin legare de albumina în bilirubină con­jugată, solubilă în apă şi excretată în urină.

Ce trebuie sa stii despre icter daca ai primit acest diagnostic