Epiglotita: De ce apare boala, cum o recunosti, tipuri de tratament
Epiglotita reprezinta inflamatia si umflarea epiglotei, adesea provocata de infectii, dar poate sa apara si ca rezultat al unei leziuni la nivelul gatului. Epiglota este o structura de tesut aflata sub limba, in partea posterioara a gatului. Functia sa principala consta in inchiderea peste trahee in timpul consumului de alimente, pentru a preveni patrunderea acestora in caile respiratorii. Inflamatia este de obicei cauzata de infectia bacteriana cu Haemophilus influenzae de tip b, care poate provoca si alte boli grave precum pneumonia si meningita. Aceasta bacterie se raspandeste prin picaturile mici de saliva si mucus eliberate in aer cand o persoana infectata tuseste sau stranuta, iar infectia se poate lua prin inhalarea acestor picaturi sau prin atingerea suprafetelor contaminate si apoi a fetei sau gurii.
Alte cauze mai rare ale epiglotitei includ alte infectii bacteriene, infectii fungice (mai frecvente in persoanele cu imunitate scazuta), infectii virale cauzate de virusuri precum varicella zoster (responsabil de varicela) si herpes simplex (responsabil de leziuni), traumatisme la nivelul gatului (cum ar fi lovituri sau arsuri cauzate de lichide fierbinti), si consumul de substante nocive pentru gat prin fumatul, inclusiv droguri ilegale precum cannabisul sau cocaina. Cauzele si factorii de risc ai epiglotitei la adulti includ preponderent Haemophilus influenzae (25%), urmat de H. parainfluenzae, Streptococcus pneumoniae si streptococi din grupa A. Aceste bacterii pot coloniza faringele copiilor sanatosi prin contactul intim, iar ulterior pot patrunde in fluxul sanguin, cauzand bacteriemie si inflamand epiglota si tesuturile inconjuratoare.
Infectia cu H. influenzae in epiglota declanseaza un edem inflamator acut, incepand de la partea linguala a epiglotei unde submucoasa este mai putin aderenta. Aceasta umflare semnificativa reduce deschiderea cailor respiratorii. Edemul progreseaza rapid, iar obstructia reala, aspiratia secretiilor orofaringiene si formarea de dopuri mucoase distal pot duce la intreruperea respiratiei. Alte cauze de natura non-infectioasa ingerarea de corpuri straine, includ expunerea la factori termici si leziuni. In plus, epiglotita poate sa apara si ca reactie la chimioterapia facuta la nivelul capului si gatului.
Simptomele bolii
Simptomele epiglotitei apar de obicei brusc si se agraveaza rapid, cu exceptia cazului in care se dezvolta treptat in cateva zile la copiii mai mari si adulti. Aceste simptome includ:
- Dificultati si durere la inghitire
- Durere severa in gat
- Exces de saliva
- Febra cu o temperatura de 38°C sau mai mare
- Iritabilitate si neliniste
- Modificari ale vocii (de exemplu, raguseala)
- Probleme de respiratie
- Sunete respiratorii anormale si adanci (stridor)
Epiglotita se manifesta printr-un debut rapid si simptome severe, insa la adulti si adolescenti poate prezenta o evolutie mai treptata. Aceasta infectie apare cel mai frecvent la copiii cu varste intre 2 si 4 ani, iar datorita vaccinarii impotriva Haemophilus influenzae tip B (HIB), care a redus semnificativ cazurile cauzate de aceasta bacterie, epiglotita a devenit rara la copii. Simptomele pot progresa rapid catre obstructie respiratorie si deces in cateva ore la copii.
Triada clinica formata din disfagie (dificultate la inghitire), scurgerea de saliva si stare generala de rau este o prezentare caracteristica. Majoritatea pacientilor prezinta febra insotita de dificultati de respiratie sau senzatie de sufocare. Scurgerea abundenta de saliva apare in aproximativ 80% dintre cazuri. In situatia in care cauza epiglotitei nu este de natura infectioasa, simptomele pot varia. Un copil care prezinta dificultati de respiratie fara o cauza evidenta sau febra poate fi suspectat de ingerarea unui lichid fierbinte, toxic sau de un eveniment traumatic.
Epiglotita necesita asistenta medicala imediata, deoarece umflarea epiglotei poate restrictiona fluxul de oxigen catre plamani. Este necesar sa apelati serviciile de urgenta (112) in cazul in care suspiciunile de epiglotita sunt prezente. In asteptarea sosirii ambulantei, nu incercati sa examinati gatul copilului si evitati sa introduceti obiecte in gura sau sa il asezati pe spate, deoarece acest lucru poate agrava simptomele. Pastrati-va calmul si evitati panicarea. Epiglotita poate avea consecinte grave, inclusiv blocarea totala a cailor respiratorii, fiind potential fatala. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor se recupereaza complet cu tratamentul adecvat.
![[2025] [IAN] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Tratament pentru epiglotita
Tratamentul epiglotitei se efectueaza in spital. Prioritatea initiala a echipei medicale consta in asigurarea unei cai respiratorii adecvate. Se furnizeaza oxigen cu ajutorul unei masti pentru a asigura oxigenare corecta a plamanilor. In cazurile mai severe, se poate introduce un tub prin gura si in trahee pentru a asigura oxigenarea. In situatii critice, se poate efectua o traheostomie, o procedura prin care se face o mica taietura in gat pentru a permite introducerea unui tub direct in trahee, evitand astfel epiglota. Dupa stabilizarea cailor respiratorii, se poate gasi o modalitate mai confortabila de sustinere a respiratiei, care poate include introducerea unui tub prin nas in trahee pentru a furniza oxigen. In plus, se pot efectua diverse teste pentru a confirma diagnosticul si pentru a identifica cauza subiacenta. Orice infectie prezenta va fi tratata cu antibiotice. Majoritatea persoanelor se recupereaza complet in aproximativ o saptamana si pot fi externate din spital in 5-7 zile dupa stabilizare.
Pacientii stabili, care nu prezinta semne evidente de compromitere a cailor respiratorii sau dificultati de respiratie, pot fi tratati fara interventii respiratorii imediate. Mentinerea unei stari generale bune si evaluarea atenta a cailor respiratorii sunt importante.Evitarea agitatiei este cruciala, iar pacientii trebuie lasati sa adopte pozitia in care se simt confortabil. Oricand este necesar, intubarea poate fi realizata. Evitarea sedarii excesive si a inhalatoarelor este recomandata. Administrarea de oxigen umidificat este utila, dar pacientii nu trebuie fortati, deoarece agitatia poate agrava situatia. Persoanele care au avut contact apropiat cu un pacient infectat cu Haemophilus influenzae tip B ar trebui sa primeasca tratament profilactic cu rifampicina. Terapia antibiotica trebuie initiata imediat dupa obtinerea culturilor din sange. Se poate recurge la antipiretice.
Vaccinarea cu Haemophilus influenzae tip B este esentiala pentru imunizarea activa impotriva acestei bacterii. Se recomanda pentru copii incepand de la varsta de 2 luni, avand ca scop reducerea infectiilor invazive si a colonizarii nazofaringiene.Terapia farmacologica include antibiotice, de obicei cefalosporine de generatia III sau amoxicilina/acid clavulanic pentru a acoperi bacteriile implicate. In ansamblu, tratamentul epiglotitei implica gestionarea cailor respiratorii, administrarea antibioticelor corespunzatoare si, in cazul copiilor, vaccinarea pentru preventie.
Persoanele adulte cu epiglotita acuta au, in general, o evolutie pozitiva sub tratament. Majoritatea pacientilor pot fi dezintubati in cateva zile. Cu toate acestea, epiglotita care nu este diagnosticata si tratata prompt poate duce rapid la obstructia cailor respiratorii si chiar deces. Desi prognosticul bolii este favorabil in majoritatea cazurilor, riscul de deces ramane crescut pentru persoanele afectate din cauza posibilitatii unei obstructii bruste a cailor aeriene superioare si a dificultatii de a intuba pacientii cu inflamatii extinse ale structurilor supraglotice.
Ce este Tiroida autoimuna, cum te poti testa si cum poate afecta epiglota
Boala Hashimoto sau Tiroida autoimuna Hashimoto este o tulburare autoimuna care afecteaza glanda tiroida. O tulburare autoimuna este o boala care apare atunci cand sistemul imunitar ataca tesuturile sanatoase. In boala Hashimoto, celulele sistemului imunitar provoaca moartea celulelor tiroidiene care produc hormoni, afectiune care duce, de obicei, la o reducere a productiei de hormoni (hipotiroidism). Pentru a determina daca hipotiroidismul este cauza simptomelor, medicul va recomanda teste de sange care pot include si Testul hormonului de stimulare tiroidiana.
Atunci cand glanda pituitara detecteaza un nivel scazut de hormoni tiroidieni in sange, trimite hormonul de stimulare tiroidiana la tiroida pentru a creste productia de hormoni tiroidieni. Nivelurile ridicate de hormon de stimulare ai tiroidei in sange indica hipotiroidism. Valori ale T4- Principalul hormon tiroidian este tiroxina (T4). Un nivel scazut de T4 in sange confirma rezultatele unui test de hormon de stimulare tiroidiana si indica faptul ca problema este in tiroida in sine. In boala Hashimoto, sistemul imunitar produce de obicei un anticorp pentru peroxidaza tiroidiana, o proteina care joaca un rol important in productia de hormoni tiroidieni. Majoritatea persoanelor cu boala Hashimoto vor avea anticorpi la peroxidaza tiroidiana in sange.
Tratamentul depinde, de obicei, daca tiroida este atat de afectata incat sa provoace hipotiroidism. Daca pacientul nu are hipotiroidism, medicul poate alege sa monitorizeze simptomele si nivelurile hormonilor tiroidieni in mod regulat. Boala Hashimoto se poate trata cu ajutorul unui hormon sintetic, denumit levotiroxina, care functioneaza asemanator cu hormonul T4, care este produs de tiroida. Cu ajutorul levotiroxinei, se urmareste recuperarea si mentinerea unui nivel optim de hormoni T4, dar, de asemenea, se poate obtine si ameliorarea simptomatologiei.
Un aspect important de mentionat este faptul ca acest tip de tratament trebuie urmat pentru tot restul vietii. Levotiroxina se va administra intr-o doza anume, indicata de medic, determinata in functie de greutate, varsta, productia actuala de hormoni tiroidieni, precum si in functie de alti factori. In ciuda faptului ca levotiroxina se comporta ca un hormon natural in corp, reactiile adverse sunt rare, insa atunci cand exista o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni, poate aparea fragilitatea oaselor sau aritmii. Unele medicamente, suplimente si alimente pot afecta absorbtia levotiroxinei.
Bibliografie:
Fifi AC, Axelrod CH, Chakraborty P, et al. Herbs and spices in the treatment of functional gastrointestinal disorders: a review of clinical trials. Nutrients. 2018;
Long V. Aloe vera in dermatology—the plant of immortality. JAMA Dermatology. 2016;
National Institute of Environmental Health Sciences. NTP Speaks About Aloe Vera. https://www.niehs.nih.gov/news/newsroom/interviews/aloevera/index.cfm. Accessed on June 24, 2020.
National Toxicology Program. Toxicology and carcinogenesis studies of a nondecolorized whole leaf extract of Aloe barbadensis Miller in F344/N rats and B6C3F1 mice (drinking water study). August 2013;
Norman G, Christie J, Liu Z, et al. Antiseptics for burns. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2017(7):CD011821. Accessed at www.cochranelibrary.comon October 31, 2019;
Quezeda SM, Briscoe J, Cross RK. Complementary and alternative medicine. Inflammatory Bowel Diseases. 2016;
Rodriguez S, Dentali S, Powell D. Aloe vera. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. New York, NY: Informa Healthcare; 2010:
