Leishmanioza: O infectie parazitara transmisa de tantari, complicatii ale bolii, cum o putem evita
Leishmanioza este o boala care apare cel mai frecvent in Europa, Africa, Asia si America Latina. Pe masura ce modelele de calatorie se schimba, este o boala care este introdusa mai frecvent in zonele dezvoltate. Boala poate fi cutanata sau sistemica. Identificarea organismului si cunoasterea speciilor endemice vor ghida membrii echipei interprofesionale spre un diagnostic precis si o terapie vizata, daca este indicat. Leishmanioza este o boala cauzata de protozoarele Leishmania si a fost istoric raspandita in climele tropicale de pe mai multe continente, inclusiv Europa, Africa, Asia si America. La om, acesti paraziti se reproduc intracelular si se prezinta clasic cu o boala viscerala sau cutanata.
Leishmanioza are o relevanta istorica imensa, cu boala inregistrata cu mii de ani inainte de era comuna. O examinare a mumiilor antice egiptene si crestine nubiene care dateaza de la 3500 la 2800 i.Hr. a dus la amplificarea cu succes a ADN-ului Leishmaniasis donovani. Intr-o anumita perioada de timp, se considera ca excursiile militare si comertul egiptean sunt responsabile pentru introducerea leishmaniazei in Egipt. Mai mult, unele surse suspecteaza Sudanul ca focare originale ale leishmaniazei viscerale. Protozoarele responsabile de Leishmanioza sunt cele din familia Trypanosomatidae, de ordinul Kinetoplastida, genul Leishmania.
Tipuri de Leishmanioza
Se disting doua forme principale de leishmanioza care afecteaza oamenii:
Leishmanioza cutanata
Aceasta este cea mai comuna forma de leishmanioza si se manifesta prin leziuni cutanate localizate. Leishmania poate infecta celulele pielii si mucoaselor, fiind in general limitata la piele si poate provoca daune cicatrizante.
Leishmanioza viscerala
Aceasta este o forma mai severa a leishmaniozei care afecteaza organele interne, cum ar fi splina, ficatul si maduva osoasa. Leishmanioza viscerala poate fi letala in absenta tratamentului. Raspandirea leishmaniozei este asociata cu factori precum climatul cald, umed si prezenta vectorilor, naparcilor de nisip.
Cum recunosti boala dupa simptome
Boala are diverse manifestari clinice, clasificate in trei forme: cutanate, mucoase / mucocutanate si viscerale. Leishmanioza viscerala se caracterizeaza prin episoade neregulate de febra, scadere in greutate, hepatosplenomegalie si anemie si, daca este lasata netratata, provoaca moartea in peste 90% din cazuri. Leishmanioza mucoasa/mucocutanata, daca este lasata netratata, poate duce la distrugerea partiala sau completa a mucoaselor nasului si gurii, ceea ce poate provoca un handicap sever. Leishmanioza cutanata, cea mai frecventa forma a acestei infectii, produce in mare parte leziuni ulcerative care lasa cicatrici pe tot parcursul vietii. Simptomele leishmaniozei pot varia in functie de forma bolii si de stadiul infectiei.
Leishmanioza cutanata
- Ulceratii cutanate: Pot aparea ulceratii sau leziuni deschise care pot fi dureroase, pruriginoase (mancarime) sau insensibile la durere.
- Noduli sau papule: Pot aparea noduli sau papule (umflaturi mici si solide) in zona muscata de naparci, care se pot dezvolta in ulceratii.
- Edem localizat: In anumite cazuri, se poate observa umflarea zonei afectate.
- Leziuni cicatrizante: Dupa vindecare, leziunile pot lasa cicatrici inestetice sau distrugerea tesutului.
Leishmanioza viscerala
- Febra persistenta: Febra este un simptom comun si persistent.
- Slabiciune si oboseala: Pacientii pot prezenta o stare generala de slabiciune si oboseala.
- Scadere in greutate: Pierderea in greutate este frecventa in leishmanioza viscerala.
- Anemie: Infectia poate provoca anemie, ceea ce poate duce la paloare si slabiciune.
- Hepatosplenomegalie: Splina si ficatul pot deveni marite in marime (hepatosplenomegalie).
- Probleme gastrointestinale: Pot aparea simptome precum dureri abdominale, diaree sau varsaturi.
Factori de risc
Leishmanioza apare peste tot in lume, mai putin in Antarctica si Australia. Peste 90 la suta din cazurile cutanate se intalnesc in Orientul Mijlociu, Asia Centrala, Bazinul Mediteranean. Pe langa factorii geografici, urmatorii pot spori riscul de a avea aceasta infectieꓽ
- Nivelul de trai – zonele in care exista foamete si malnutritie sunt predispuse, precum si cele in care resursele financiare lipsesc.
- Alte infectii – persoanele care au sistemul imunitar slabit prezinta un risc mai mare.
- HIV poate creste riscul de Leishmanioza viscerala, iar ambele conditii medicale afecteaza sistemul imunitar.
Masuri de prevenire a leishmaniozei
Pentru a preveni leishmanioza, se vor lua masuri pentru a reduce expunerea la insectele vector care transmit boala. De asemenea, este esential sa se cunoasca zonele cu risc si sa se inteleaga modurile de transmitere a leishmaniozei.
Protectie personala
In zonele cu risc de leishmanioza, utilizati haine de protectie care sa acopere cat mai mult posibil corpul (maneci lungi, pantaloni lungi), in special la apusul soarelui sau in zonele in care insectele vector sunt active. Purtati incaltaminte inchisa si protejati-va capul cu o palarie sau o esarfa. Utilizati repelente de insecte aplicate pe piele si pe haine, conform instructiunilor producatorului.
Protectie in locuinte
Utilizati plase de protectie la ferestre si usi pentru a preveni intrarea naparcilor in casa. Utilizati perdele de protectie pentru pat pentru a preveni intepaturile in timpul somnului. In zonele endemice de leishmanioza, se pot lua masuri suplimentare, cum ar fi tratarea peretelui casei cu insecticide pentru a reduce prezenta naparcilor.
Evitati zonele cu risc
In zonele cunoscute pentru transmiterea leishmaniozei, in special in timpul sezonului de activitate a naparcilor, evitati sa mergeti in locuri cu vegetatie densa sau in paduri, mai ales in intervalul de la apusul soarelui pana dimineata, cand naparcile sunt mai active. Fiti informati in privinta leishmaniozei inainte de a calatori in zone cu risc si respectati masurile de prevenire pentru a reduce expunerea la aceasta boala parazitara. Daca locuiti intr-o zona cu risc de leishmanioza, fiti constienti de semnele si simptomele acestei boli si cautati asistenta medicala daca suspectati infectia.
Tratament pentru leishmanioza
In general, se utilizeaza medicamente antiparazitare pentru tratamentul leishmaniozei. Medicamentul specific ales si durata tratamentului depind de forma bolii si de regiunea geografica. Unele dintre medicamentele folosite pentru tratarea leishmaniozei includ antimoniatul de meglumina, amfotericina B, miltefosina si pentamidina. In principiu, derivatii de antimoniu sunt utilizati in tratamentul medicamentos. Recomandata este metoda radicala – chirurgie – splenectomie. Se poate apela si la incalzirea locala a pielii, precum si la electrocoagulare si crioterapie.
In timpul tratamentului, pacientul va fi monitorizat atent de catre medic pentru a evalua raspunsul la medicamente si pentru a detecta potentiale efecte secundare sau complicatii. Se vor respecte conditiile de igiena, dar si regimul alimentar indicat de medic. In cazul leishmaniozei viscerale, se va adopta terapia simptomatica, care va depinde in functie de gradul de afectare a vicerelor.
Bibliografie:
1. Gold R.; Kappos L.; Arnold D.L.; et al. (September 20, 2012). "Placebo-Controlled Phase 3 Study of Oral BG-12 for Relapsing Multiple Sclerosis". N Engl J Med. 367 (12): 1098–1107;
2. "Scientists look to cut cow flatulence". phys.org. March 21, 2008. Volhard, J. "Darstellung von Maleinsäureanhydrid" Justus Liebig's Annalen der Chemie 1892, volume 2019;
3. Llica, R-A., Kloetzer, L. and Galaction,A-I. Fumaric acid: production and separation. Biochemistry Letters, 2018;
4. Das, R.K., Brar, S.K., and Verma, M. Fumaric acid: production and application aspects. In: Brar SK, Sarma SJ, Pakshirajan K (eds) Platform chemical biorefinery: future green chemistry, Elsevier, Amsterdam, (2016);