Methemoglobinemie: cauze, simptome si abordari terapeutice
Methemoglobinemia este o afectiune potential fatala, in care fierul feric nu este in masura sa lege si sa transporte oxigenul. Nivelurile crescute de methemoglobina duc la anemie functionala. Methemoglobinemia poate fi congenitala sau dobandita. Majoritatea persoanelor cu methemoglobinemie congenitala sunt asimptomatice, cu exceptia cianozei (numai cu semnificatie cosmetica), dar unele forme pot avea morbiditate grava. Tipul dobandit poate fi sever sau chiar fatal, in functie de proportia de methemoglobina. Exista mai multe cauze posibile ale metahemoglobinemiei, care pot fi clasificate in cauze congenitale si cauze dobandite:
Cauze congenitale:
Deficienta de metahemoglobin reductaza (enzima responsabila de transformarea metahemoglobinei inapoi in hemoglobina normala) este o cauza rara a metahemoglobinemiei congenitale. Aceasta deficienta poate fi ereditara si poate duce la o incapacitate a organismului de a reduce metahemoglobina la niveluri normale. Metahemoglobinemie congenitala idiopatica este o forma rara si mostenita de metahemoglobinemie, fara o cauza cunoscuta.
Cauze dobanditeꓽ
Expunerea la substante chimice: anumite substante chimice si medicamente pot cauza metahemoglobinemie prin interferarea cu capacitatea celulelor rosii din sange de a reduce metahemoglobina. Exemple de astfel de substante includ nitratii si nitritii (gasiti in anumite alimente si in unele medicamente), anumite aniline (utilizate in industrie), benzocaina (anestezic local), dapsone (medicament utilizat in tratamentul leprei) si prilocaina (anestezic local).
Deficiente enzimatice dobandite: unele afectiuni medicale pot afecta functionarea enzimelor implicate in reducerea metahemoglobinei, cum ar fi deficientele de glucoz-6-fosfat dehidrogenaza sau de metahemoglobin reductaza. Infectii si boli cronice: anumite infectii, cum ar fi infectia cu E. coli, si anumite boli cronice, cum ar fi boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), pot contribui la dezvoltarea metahemoglobinemiei prin diverse mecanisme.
Expunerea la substante toxice: expunerea la anumite substante toxice, cum ar fi nitritii sau anumite substante chimice industriale, poate duce la metahemoglobinemie.
In termeni generali, metahemoglobinemia este cauzata de oxidarea fierului in hemoglobina din starea feroasa ( Fe + + ) la starea ferica ( Fe + + + ), formand methemoglobina. Reactiile de reducere-oxidare apar intotdeauna in tandem. Astfel, pentru ca ceva sa fie oxidat, altceva trebuie redus. In cazul methemoglobinemiei, reactia de reducere-oxidare rezulta din radicalii liberi, care sunt agenti extrem de reactivi. Radicalii liberi care provoaca methemoglobinemie sunt de obicei dobanditi prin expunerea mediului sau prin ingestia anumitor medicamente sau elemente dietetice.
In methemoglobinemie, oxidarea fierului in hemoglobina din starea feroasa ( Fe + + ) la starea ferica ( Fe + + + ) formeaza methemoglobina. In stare ferica, fierul este incapabil sa lege si sa transporte oxigenul. Mai mult, subunitatile ramase ale hemoglobinei care nu sunt oxidate leaga oxigenul mai strans si, prin urmare, il elibereaza mai putin usor. Methamoglobinemia poate duce la hipoxemie, cianoza, acidoza metabolica si, daca nu este recunoscuta si tratata, la moarte.
Deoarece globulele rosii sunt expuse continuu la oxigen si radicali liberi, exista intotdeauna un nivel initial de methemoglobina prezent chiar si in conditii normale. Aceasta reprezinta aproximativ 1% din hemoglobina totala la un moment dat. Exista diferite sisteme de reducere in organism care se ocupa de methemoglobina care este produsa in mod normal. Sunt incluse sistemul citocromului-b5-metemoglobina reductaza si sistemul redus de NADPH-metemoglobina reductaza. Methemoglobinemia poate rezulta dintr-o deficienta mostenita a unei enzime necesare intr-unul din aceste sisteme de reducere. La indivizi normali, methemoglobinemia este cauzata de expunerea la diversi oxidanti dietetici, chimici sau toxicologici care coplesesc sistemele de aparare de reducere.
Simptome ale bolii
Unele dintre simptomele comune includ:
Discolorarea pielii: Unul dintre semnele distinctive ale methemoglobinemiei este culoarea albastra sau cianotica a pielii, buzelor si a unghiilor. Aceasta este cauzata de nivelul crescut de metahemoglobina in sange, care impiedica transportul normal de oxigen si fa ca pielea sa capete o nuanta albastruie.
Dispnee si dificultati respiratorii: Lipsa oxigenului in sange poate provoca dificultati respiratorii, respiratie rapida si scurta, precum si senzatia de sufocare sau lipsa de aer.
Slabiciune si oboseala: Poate aparea oboseala excesiva, slabiciune generala si senzatie de epuizare.
Dureri de cap si ameteli: Insuficienta de oxigen poate provoca dureri de cap severe si ameteli.
Tahicardie si palpitatii: Inima poate incepe sa bata mai rapid (tahicardie) si pot aparea palpitatii.
Simptome gastrointestinale: Metahemoglobina crescuta poate provoca greata, varsaturi si dureri abdominale.
Schimbari cognitive: In cazurile grave, nivelurile ridicate de methemoglobina pot determina confuzie, letargie si tulburari cognitive.
Tratament pentru methemoglobinemie
Tratamentul methemoglobinemiei include indepartarea agentului incitant si luarea in considerare a tratamentului cu clorura de antidot, albastru de metilen (tetrametiltionina). Albastrul de metilen functioneaza de obicei rapid si eficient prin interactiunea sa cu calea secundara mentionata mai sus de reducere a methemoglobinei, unde NADPH-MetHb reductaza reduce albastru de metilen la albastru de leucometilen folosind NADPH din suntul monofosfat hexos dependent de G6PD.
Leukometilen albastru actioneaza apoi ca un donator de electroni pentru a reduce methemoglobina la hemoglobina. In cazurile de methemoglobinemie dobandita, tratamentul cu albastru de metilen trebuie sa apara atunci cand methemoglobina depaseste 20-30% sau la niveluri inferioare, daca pacientul este simptomatic. Decizia de tratament trebuie luata cu privire la prezentarea clinica si nu trebuie retinuta pentru valorile de laborator de confirmare.
Pacientii ar trebui sa fie constienti de profilul efectului secundar al albastru de metilen. Reactiile adverse benigne includ decolorarea verde sau albastra a urinei, iar pacientii trebuie sa fie informati. Reactii adverse semnificative se bazeaza pe albastru de metilen, in sine, fiind un agent oxidant si un inhibitor al monoaminoxidazei A ( MAO-A ). Ca agent oxidant, albastru de metilen poate precipita efectiv methemoglobinemia sau hemoliza in doze mari sau atunci cand este redus ineficient. Administrarea de albastru de metilen la un pacient care ia agenti serotonergici poate predispune la sindromul serotoninei. Trebuie, de asemenea, sa actioneze cu prudenta in tratarea nou-nascutilor, deoarece acestia sunt, de asemenea, foarte sensibili la agentii oxidanti.
Daca administrarea de albastru de metilen este ineficienta dupa a doua doza, conditiile de baza incluzand, dar fara a se limita la, deficienta de G6PD si NADPH-MetHb reductaza ar trebui considerate motive de refractare la tratament. Cu toate acestea, methemoglobinemia nu este o indicatie pentru a analiza aceste procese de boala.
Atunci cand tratamentul cu albastru de metilen este ineficient sau nu este recomandat, optiunile suplimentare pot include acid ascorbic, transfuzie de schimb, oxigenoterapie hiperbarica. Acid ascorbic cu doze mari ( vitamina C ), pana la 10 g / doza intravenoasa, poate fi considerat a trata methemoglobina. Cu toate acestea, este in general ineficient si nu este considerat o terapie standard de tratament. Administrarea de acid ascorbic in doza mare este asociata cu excretia urinara crescuta de oxalat.
Anevrismul cerebral: Cauze, simptome, preventie
Anevrismul cerebral reprezinta o dilatatie anormala la nivelul arterelor cerebrale. Tesutul poate fi rupt sau nerupt, iar in primul caz este nevoie de o interventie chirurgicala majora de urgenta. Riscul de deces este foarte crescut atunci cand apare un accident vascular cerebral. Totodata, chiar si daca tesuturile nu sunt rupte, anevrismul cerebral are consecinte puternice din cauza compresiei nervilor cranieni sau structurilor adiacente.
Un anevrism cerebral este practic o afectiune ce se prezinta sub forma de umflatura sau saculeti, intr-un vas de sange din creier. Uneori, un anevrism arata ca o cireasa agatata de o tulpina. Acesta se poate prezenta cu o ruptura si poate provoca sangerari in creier (accident vascular cerebral hemoragic). Ruptura unui anevrism cerebral apare adesea in spatiul dintre creier si tesuturile subtiri care il aliniaza. Acest tip de accident vascular cerebral hemoragic se numeste hemoragie subarahnoidiana. De cate tipuri sunt anevrismele cerebrale si cum se pot preveni descopera in acest material.
Bibliografie:
National Institutes of Health. Intracranial Hemorrhage. (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3443867/);
American Stroke Association. (https://www.stroke.org/en/about-stroke/types-of-stroke/hemorrhagic-strokes-bleeds);
Brain Aneurysm Foundation. (https://bafound.org/about-brain-aneurysms/brain-aneurysm-basics/brain-aneurysm-statistics-and-facts/);
The Joint Cerebrovascular Section of the American Association of Neurological Surgeons and the Congress of Neurological Surgeons. Cerebrovascular Diseases.
