Anhidroza: De ce apare boala, cum o recunosti, ce trebuie sa retii despre afectiune
Anhidroza, cunoscuta si ca adiaforeza, este incapacitatea corpului de a transpira, ceea ce poate duce la hipertermie deoarece procesul normal de racire prin transpiratie este inexistent. Glandele sudoripare, raspandite pe intreaga suprafata a corpului, joaca un rol esential in termoreglare, eliminand excesul de caldura. In cazul persoanelor cu anhidroza, glandele ecrine nu functioneaza corect, compromitand astfel capacitatea corpului de a se raci eficient, ceea ce poate fi periculos pentru viata pacientilor. Anhidroza nu este o boala in sine, ci un simptom clinic care afecteaza atat barbatii, cat si femeile in mod egal. Printre cauzele anhidrozei se numara sindromul Horner, care afecteaza 1 din 6.000 de persoane si poate aparea la orice varsta. O alta cauza este displazia ectodermica hipohidrotica, caracterizata prin lipsa totala sau numarul redus de glande sudoripare, cu o incidenta de 7 la 10.000 la nivel global. Sindromul Naegeli-Franceschetti-Jadassohn, extrem de rar, afecteaza 1 persoana din 2-4 milioane si se manifesta prin anhidroza. Pe langa acestea, multe alte patologii pot prezenta anhidroza in diferite grade.
Cauzele anhidrozei
Anhidroza este o afectiune caracterizata prin incapacitatea de a transpira normal, care poate varia de la cazuri usoare pana la forme severe. Aceasta afectiune afecteaza diferite regiuni ale corpului si poate avea multiple cauze si factori de risc.
- Modificari ale glandei sudoripare: Acestea pot fi ereditare sau dobandite si includ conditii precum displazia ectodermica hipohidrotica legata de X, sindromul Rapp-Hodgkin, boala Fabry, si altele. Aceste modificari pot duce la functionarea defectuoasa sau chiar absenta glandelor sudoripare.
- Boli si afectiuni neurologice sau neuropatice: Anumite boli cum ar fi psoriazisul, neuropatiile autonome, lepra sau diabetul zaharat pot interfera cu functionarea normala a glandelor sudoripare. Afectiuni cerebrale precum tumori hipotalamice sau infarcte hipofizare pot influenta capacitatea de transpiratie.
- Interactiuni medicamentoase: Anumite medicamente pot inhiba capacitatea de a transpira prin interferente la nivelul transmiterii sinaptice in ganglionii autonomi. Printre acestea se numara blocantele canalelor de calciu, antagonistii muscarinici ai receptorilor de acetilcolina si altele.
Factori de risc pentru anhidroza localizata
- Alterari structurale ale pielii: Boli precum scleroza sistemica, arsuri severe sau radioterapie pot distruge structura normala a pielii, conducand la anhidroza localizata.
- Obstructia glandelor sudoripare: Conditii cum ar fi psoriazisul, ihtioza sau diverse dermatoze eczematoase pot bloca canalele sudoripare.
Anhidroza poate fi rezultatul unei intreruperi in inervarea glandelor sudoripare, fie datorita unei leziuni neuronale, fie a unei obstructii fizice. In functie de locul unde este afectata transpiratia, anhidroza poate fi gestionata diferit. De exemplu, anhidroza localizata pe anumite regiuni, cum ar fi fata sau picioarele, este adesea mai usor de suportat. Pe de alta parte, in cazurile grave unde transpiratia este absenta pe suprafete mari ale corpului, riscurile de complicatii sunt semnificative, crescand susceptibilitatea la hipertermie si alte probleme grave, mai ales in randul persoanelor in varsta. Anhidroza reprezinta o provocare medicala complexa si poate avea un impact profund asupra calitatii vietii, fiind esentiala recunoasterea timpurie si gestionarea adecvata a afectiunii.
Simptome asociate cu anhidroza
Anhidroza este adesea un semnal de alarma pentru alte afectiuni medicale subiacente. Aceasta conditie poate varia semnificativ in manifestarile sale, afectand diferit persoanele in functie de cauza specifica. Printre simptomele cele mai comune se numara intoleranta la caldura si o serie de reactii care complica capacitatea de adaptare la temperaturi ridicate. Persoanele cu anhidroza pot experimenta oboseala cronica si somnolenta, avand dificultati in a se concentra, mai ales in medii calduroase. Pe langa acestea, simptomele pot include senzatii de furnicaturi, greata si palpitatii, toate intensificate de cresterea temperaturii corpului in absenta racoririi naturale prin transpiratie.
Pielea uscata este un alt indicator comun al anhidrozei. In particular, activitatile fizice desfasurate in sezoanele calde pot duce la epuizare rapida, fara eliberarea normala a transpiratiei.Este important de mentionat ca anhidroza nu sta singura, ci adesea coexista cu alte simptome care sugereaza prezenta unei boli mai grave. Un exemplu in acest sens este sindromul Horner, caracterizat prin ptoza (caderea pleoapei superioare) si mioza (contractia pupilei), subliniind complexitatea si seriozitatea potentiala a conditiilor asociate cu lipsa transpiratiei. Este esential pentru oricine prezinta aceste simptome sa consulte un specialist pentru o evaluare amanuntita si pentru a determina cauza de baza a anhidrozei, asigurand astfel tratamentul adecvat si gestionarea eficienta a simptomelor.
Diagnosticul bolii
Anhidroza poate avea implicatii serioase asupra sanatatii pacientului. Diagnosticarea corecta este importanta si implica mai multi pasi esentiali.
Anamneza si factori de risc
Primul pas in diagnosticarea anhidrozei este anamneza detaliata a pacientului. Este important sa se obtina informatii despre istoricul medical si sa se identifice orice factori de risc, cum ar fi medicatia actuala, care ar putea contribui la aparitia simptomelor.
Teste de diagnosticare
Pentru a confirma absenta sau diminuarea transpiratiei, se utilizeaza injectii cu medicamente colinergice intradermice. Acestea ajuta la evaluarea raspunsului glandelor sudoripare la stimuli specifici. In cazurile in care se suspecteaza o neuropatie periferica, reflexele pot fi testate prin injectarea intradermica de picrat sau sulfat de nicotina.
Biopsia si alte teste
Pentru pacientii la care exista suspiciunea de anomalii structurale ale glandelor sudoripare, se poate efectua o biopsie de piele. Aceasta ofera informatii detaliate despre structura glandelor sudoripare si eventualele modificari patologice. Alte teste utile in diagnosticarea anhidrozei includ:
- Testul cantitativ sudoral axono-reflex: Evalueaza functionarea axonilor si raspunsul glandelor sudoripare la stimuli.
- Reactia simpatica la nivelul pielii: Masoara activitatea simpatica si raspunsul pielii la diferiti stimuli.
- Amprenta sudorala: Analizeaza distributia si cantitatea de transpiratie pe suprafata pielii.
- Testul termoreglarii: Evalueaza capacitatea organismului de a regla temperatura prin transpiratie.
Aceste metode de diagnosticare ajuta medicii sa determine cauza anhidrozei si sa dezvolte un plan de tratament adecvat pentru pacienti.
Tratament pentru anhidroza
Anhidroza poate avea un impact semnificativ asupra termoreglarii corpului. In cazurile in care aceasta este provocata de medicamente, solutia poate consta in simpla intrerupere a tratamentului farmacologic, sub supravegherea unui specialist. Este important pentru pacienti sa mentina un mediu rece pentru a facilita racirea corpului. Daca anhidroza este cauzata de blocarea glandelor sudoripare, exfolierea delicata si regulata poate ajuta la deschiderea porilor. In ciuda lipsei de dovezi concludente privind eficacitatea corticosteroizilor, unele studii sugereaza beneficii potentiale ale acestora in stadiile timpurii ale anhidrozei idiopatice generalizate.
Tratamentul anhidrozei impune adesea abordarea afectiunii de baza care o provoaca. Pentru a compensa lipsa sudoratiei, pacientii ar trebui sa adopte masuri proactive pentru racirea pielii, cum ar fi folosirea pulverizatoarelor cu apa, dusurile reci si baile cu apa rece. Utilizarea aerului conditionat si a ventilatoarelor poate oferi un confort semnificativ. Pentru a sustine sanatatea generala si a imbunatati termoreglarea, este recomandat sa se evite alcoolul si bauturile cu cofeina, sa se renunte la fumat si sa se consume fructe si legume bogate in vitamine, minerale si apa. Imbracamintea larga, confectionata din materiale naturale, asigura o aerisire adecvata a corpului, iar moderarea activitatilor fizice intense poate preveni supraincalzirea. Aceste masuri, impreuna cu exfolierea regulata, contribuie la gestionarea eficienta a anhidroze
Bibliografie:
Tilles G, Wallach D (1989). "[The history of nosology in dermatology]". Annales de Dermatologie et de Venereologie (in French);
Lambert WC, Everett MA (October 1981). "The nosology of parapsoriasis". Journal of the American Academy of Dermatology;
Jackson R (May 1977). "Historical outline of attempts to classify skin diseases". Canadian Medical Association Journal;
Copeman PW (February 1995). "The creation of global dermatology". Journal of the Royal Society of Medicine;
Wolff K, Johnson RA, Suurmond R (2005). Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology (5th ed.). McGraw-Hill Medical Pub. Division.