Boala Gaucher: Cum se manifesta, de ce apare, simptome
Boala Gaucher este o boala monogenica, descrisa pentru prima data de medicul francez Philippe Gaucher, in 1882. Se transmite autozomal recesiv si este cauzata de mutatii la nivelul unei gene situate pe cromozomul 1, ce codifica enzima glucocerebrozidaza (β–glucozidaza acida, glicozilceramidaza). Enzima localizata la nivelul lizozomilor are rolul de a descompune glicozilceramidele in glucoza si ceramide. Deficitul enzimatic conduce la acumularea substratului metabolic nedegradat in lizozomii celulelor sistemului reticulo-endotelial (macrofage).
Aceste celule de dimensiuni mari, cu nucleu excentric, care prezinta in citoplasma depozite de glicozilceramida, au fost denumite celule Gaucher si sunt markerul bolii. Deoarece celulele sistemului monocito-macrofagic sunt raspandite in tot organismul, deficitul de β–glucozidaza acida va avea consecinte multiple, dand bolii un caracter multiorganic (celulele Küpfer din ficat si macrofagele splenice determina hepatosplenomegalie, osteoclastele cauzeaza osteoporoza, osteoliza si necroza avasculara, macrofagele din maduva hematopoietica duc la aparitia pancitopeniei, macrofagele alveolare induc afectare pulmonara. Pe scurt, boala Gaucher este o boala ereditara rara, care provoaca o acumulare de substante grase in splina, ficat, plamani, oase si, uneori, in creier si duce la blocarea sistemica a organelor vitale.
Se poate trata boala Gaucher?
Boala lui Gaucher nu are leac. Optiunile de tratament pentru tipurile 1 si 3 includ medicamente si terapie de substitutie hormonala, care este adesea foarte eficienta. Nu exista un tratament bun pentru leziunile cerebrale cauzate de tipurile 2 si 3. Explicatia legata de succesul si insuccesul acestei boli e determinata de gradul de manifestare a bolii la nivelul organelor interne.
Boala Gaucher este rezultatul unei acumulari de anumite substante grase in anumite organe, in special in splina si ficat. Aceasta boala determina extinderea acestor organe, ceea ce poate afecta functionarea lor. Substantele grase se pot acumula, de asemenea, in tesutul osos, slabind osul si crescand riscul de fracturi. Daca maduva osoasa este afectata, acest lucru poate interfera cu capacitatea organismului de a se coagula. Exista trei tipuri:
Tipul 1: Aceasta este cea mai comuna forma si provoaca o crestere a ficatului si splinei, durere si fracturi (oase rupte) si, uneori, probleme la plamani si rinichi. Nu afecteaza creierul. Se poate intampla la orice varsta;
Tipul 2: Acest tip provoaca leziuni cerebrale severe si apare la nou-nascuti. Rata de supravietuire nu este deloc una incurajatoare;
Tipul 3: In acest tip poate exista o extindere a ficatului si splinei. Creierul este afectat treptat. De obicei, incepe in copilarie sau adolescenta
Simptomele bolii Gaucher
Exista diferite tipuri de boala Gaucher, iar semnele si simptomele variaza foarte mult, chiar si in acelasi tip. Tipul 1 este de departe cel mai comun. Fratii cu aceasta boala, chiar si gemenii identici, pot avea niveluri diferite de severitate. Unii oameni care au boala Gaucher au doar simptome usoare sau deloc. Majoritatea persoanelor care sufera de boala Gaucher prezinta grade diferite ale urmatoarelor probleme:
Probleme abdominale - Deoarece dimensiunea ficatului si in special a splinei poate creste dramatic, abdomenul se poate dilata, provocand durere.
Anomalii scheletice - Boala Gaucher poate slabi oasele si creste riscul de fracturi dureroase. De asemenea, poate interfera cu fluxul de sange catre oase, ceea ce poate provoca pierderea unor parti ale osului.
Tulburari de sange - O scadere a celulelor rosii din sange sanatoase (anemie) poate provoca oboseala severa. Boala Gaucher afecteaza, de asemenea, celulele responsabile de coagulare, ceea ce poate duce la formarea rapida a vanatailor si sangerarilor nazale.
Mai rar, boala Gaucher afecteaza creierul, ceea ce poate provoca miscari anormale ale ochilor, rigiditate musculara, dificultati la inghitire si convulsii. Un subtip rar al bolii Gaucher incepe in copilarie si, de obicei, provoaca moartea la varsta de doi ani.
Cauze ale bolii Gaucher
Boala Gaucher isi are originea intr-o deficienta enzimatica, in special enzima glucocerebrozidaza. Lipsa acestei enzime provoaca o acumulare de glucozilceramida, care provine din degradarea membranelor celulare in lizozomii macrofagelor din numar mare de organe, cum ar fi oasele, ficatul, splina si maduva osoasa (celulele Gaucher).
Din punct de vedere genetic, transmiterea lor este recesiva autonoma, adica, pentru transmiterea lor, fiecare parinte trebuie sa fie purtatori ai acestei anomalii si, in acest caz, doar 25% dintre descendenti vor putea suferi de aceasta boala. Ambii parinti trebuie sa fie purtatori ai unei modificari genetice Gaucher (mutatie) pentru ca mostenitorii sa dobandeasca boala. Boala Gaucher poate provoca:
Cresterea intarziata si pubertatea la copii
Probleme ginecologice si obstetrice
Boala Parkinson
Tipuri de cancer, cum ar fi mielomul, leucemia si limfomul
Complicatii la copii ale bolii Gaucher
Complicatiile bolii Gaucher sunt multiple. Cu toate acestea, cele mai frecvente sunt sechelele osoase. Acestea pot varia de la insuficienta asimptomatica la nivelul procesului de remodelare osoasa, pana la infarct spinal, fracturi vertebrale, osteonecroza a capetelor femurale si humerale si colaps vertebral. Deformarea in forma de balon este prezenta la 80% dintre pacienti, regiunea femurului distal si tibia proximala fiind cele mai frecvente zone de prezentare.
Dar cele mai putin frecvente complicatii sunt la fel de importante. Astfel, din punct de vedere hepatic, pacientii pot dezvolta varice esofagiene cu dezvoltarea ulterioara a hipertensiunii si cirozei hepatice. Abcesul splenic este o complicatie rara la copii. In plus, unii pacienti pot dezvolta complicatii, cum ar fi sindromul nefrotic sau neoplasmele hematolinfoide (limfoame) si mielomul multiplu.
Cum se pune diagnosticul pe boala Gaucher
Pana in 1980 diagnosticul acestei boli a fost facut numai din date morfologice, adica identificarea histologica a celulelor Gaucher. Aceste celule, care nu sunt patognomonice, sunt relativ usor de vazut proaspete in splina. La randul sau, determinarea activitatii deficitare a enzimei glucocerebrossidaza s este esentiala pentru a se ajunge la diagnosticarea bolii. Aceasta activitate deficitara poate fi dozata in culturile de leucocite si fibroblaste. Testele pot fi efectuate din sange, insa exista anumiti markeri biochimici cu capacitatea de a urmari activitatea bolii, cum ar fi enzima chitotriozidaza, care este utila daca pacientul nu are o deficienta congenitala (6% din populatia generala sufera de ea). Aceasta enzima este produsa in macrofagele activate si activitatea sa este crescuta in serul pacientilor cu boala Gaucher.
Subiectii afectati difera foarte bine de purtatori si subiectii normali prin scaderea activitatii enzimatice, constituind o metoda sigura pentru diagnosticarea bolii. In absenta unui raspuns la diferite tratamente, abordarea acestei boli ar fi in principiu simptomatica, o circumstanta de interes special atunci cand vine vorba in special de pacientii pediatrici. Avand in vedere gravitatea imaginii si controversa privind eficacitatea diferitelor optiuni terapeutice, prevenirea cazurilor noi, in special in randul membrilor familiilor afectate, este de o importanta vitala. O astfel de prevenire are loc prin efectuarea de teste specifice.
BIBLIOGRAFIE:
Hughes D. Gaucher disease: Pathogenesis, clinical manifestations and diagnosis. http://www.uptodate.com/home. Accessed Jan. 6, 2017;
Gaucher disease (Type 1). Genetic Disease Foundation. http://www.geneticdiseasefoundation.org/genetic-diseases/gaucher-disease-type-i/;
Hughes D. Gaucher disease: Initial assessment, monitoring and clinical course. http://www.uptodate.com/home. Accessed Jan. 6, 2017;
Gaucher disease. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/pediatrics/inherited-disorders-of-metabolism/gaucher-disease;
National Library of Medicine. Gaucher disease. Genetics Home Reference. https://ghr.nlm.nih.gov/condition/gaucher-disease;
Hughes D. Gaucher disease: Treatment. http://www.uptodate.com/home. Accessed Jan. 6, 2017;
