Boala gura-mana-picior: De ce apare, simptome, metode de preventie
Boala gura-mana-picior este o infectie provocata de un virus, ce apare cu precadere la sugari si copiii mai mici de 5 ani, dar poate afecta si copiii mai mari si adulti. Semnele acestei boli sunt rani foarte dureroase ce apar in cavitatea bucala si o eruptie cutanata pe maini si picioare. Aceste virusuri declansatoare apartin genului enterovirusurilor si include poliovirusurile, virusurile Coxsackie, ecovirusurile si alte enterovirusuri.
Coxsackievirus A16 este cauza cea mai des intalnita a bolii gura-mana-picior in SUA, insa si alte virusuri Coxsackie pot declansa aceasta maladie. Enterovirus 71 a fost de asemenea asociat cu cazurile de imbolnaviri sau epidemii de boala gura-mana-picior, in special la copiii din Asia de Est si de Sud-Est. Rareori, acest virus a fost asociat cu encefalita, una dintre complicatiile severe ale bolii.
Simptome ale bolii gura-mana-picior
Perioada de incubatie din momentul infectiei si pana la aparitia primelor simptome este de 3-6 zile. Atunci cand boala se instaleaza in corp apare:
Febra
Scaderea poftei de mancare
Durerea in gat
Senzatia generala de rau
La o zi, doua de la debutul febrei incep sa apara in cavitatea bucala vezicule dureroase, sub forma unor pete mici rosii, ce se intind si in jurul gurii, pe gingie, limba si in interiorul obrajilor. Acestea se transforma apoi in basici foarte dureroase. Veziculele ulcereaza si provoaca rani cute care impiedica alimentatia, chiar si atunci cand aceasta se face pe baza de lichide.
De asemenea, poate sa apara o eruptie sub forma unor pete rosii, plate, uneori cu vezicule, pe palme si talpi dar si pe genunchi, coate, fese sau zona genitala.
In special copiii mici, pot suferi de deshidratare pentru ca nu pot inghiti suficiente lichide datorita acestor vezicule dureroase si au nevoie de ajutor medical.
De regula, adultii infectati pot sa fie asimptomatici, insa pot transmite virusul. Nici copiii nu au toate aceste simptome, doar in cazurile mai severe acestea sunt prezente.
Din fericire, majoritatea persoanelor care fac boala gura-mana-picior au o forma usoara. Totusi, rareori apar si complicatii precum:
Meningita virala se poate produce din cauza bolii gura-mana-picior iar simptomele aparute pot fi: febra, cefalee, redoare de ceafa sau durere de spate
Encefalita sau inflamatia creierului care se intalnesc in cazuri rare
Caderea unghiilor de la degetele de la maini si de la picioare dupa cateva saptamani de la debutul bolii. Din fericire, pierderea este temporara iar unghiile cresc la loc fara vreun tratament medicamentos.
Diagnosticarea si transmiterea afectiunii
Boala gura-mana-picior este una dintre infectiile care provoaca vezicule si ulceratii bucale. Medicul pune un diagnostic in functie de:
Varsta pacientului
Simptomele
Aspectul eruptiei si al veziculelor bucale
Uneori, se recomanda un exudat faringian sau coprocultura pentru ca virusul sa fie identificat in laborator.
Virusurile care provoaca boala gura-mana-picior pot fi depistate la persoana infectata:
Saliva sau mucus nazal
In lichidul din vezicule
In materiile fecale
Boala este contagioasa si se transmite astfel:
Prin contact apropiat cu persoana infectata, chiar si o simpla imbratisare
Pe cale aeriana, prin tuse sau stranut
Prin schimbatul scutecelor la copiii mici si apoi prin atingerea ochilor, nasului sau a gurii inainte de a te spala pe maini
Prin contact cu obiectele si suprafetele contaminate si apoi prin atingerea ochilor, nasului sau a gurii inainte de a te spala pe maini
Prin inghitirea apei din piscina daca apa nu a fost tratata cu clor si este contaminata cu materiile fecale ale unei persoane care are boala gura-mana-picior.
Boala se transmite cel mai tare in prima saptamana de la debut dar uneori se poate transmite si dupa cateva zile sau saptamani de la disparitia simptomelor.
Avand in vedere ca unele persoane sunt asimptomatice dar pot transmite boala, mentinerea unei igiene temeinice este absolut necesara. De aceea, se recomanda spalatul frecvent pe maini care poate reduce sansele de raspandire sau de infectare. Cei care sunt infectati cu boala gura-mana-picior nu trebuie sa ia contact cu alte persoane. Acest lucru este valabil atat pentru copii, cat si pentru adulti. Boala gura-mana-picior nu este transmisa la sau de la animale de companie sau alte animale.
Metode de preventie
In ceea ce privesc metodele de preventie, nu exista un vaccin care sa protejeze impotriva virusurilor care provoaca boala gura-mana-picior. Cercetatorii in domeniu fac eforturi sustinute pentru dezvoltarea unor vaccinuri care sa contribuie la preventia bolii. In schimb, exista cateva metode simple si la indemana oricui care pot reduce riscul de infectare. Acestea sunt:
Spalarea frecventa pe maini cu apa si sapun, in special dupa ce schimbi scutecele sau folosesti toaleta.
Curatarea si dezinfectarea frecventa a suprafetelor si obiectelor murdare, inclusiv jucariile.
Evitarea contactul apropiat de exemplu, prin imbratisare sau folosirea in comun a tacamurilor sau canilor cu persoana care are boala gura-mana-picior.
Tratament pentru boala gura-mana-picior
Nu exista un tratament specific pentru boala gura-mana-picior, insa pentru ameliorarea simptomelor, se iau urmatoarele masuri:
Administrarea medicamentelor care se elibereaza fara prescriptie cu scopul de a ameliora durerea si febra. Utilizarea apei de gura sau spray-urilor care amelioreaza durerea la nivelul gurii. In cazul in care persoana infectata prezinta vezicule sau ulceratii, se confrunta cu imposibilitatea de a inghiti. Totusi, este foarte important sa se consume suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea. Daca persoana respectiva resimte o senzatie de durere acuta in gura, se recurge la administrarea intravenoasa a acestora. Oricand observi aparitia unor semne similare cu cele ale bolii gura-mana-picior este indicat sa mergi la medic.
Importanta spalarii corecte pe maini. Ce trebuie sa retii despre boala gura-mana-picior
Prevenirea raspandirii bolilor: Mainile sunt un mijloc prin care germenii si bacteriile sunt transmise de la o persoana la alta sau de la obiecte la persoane. Spalarea corecta a mainilor poate ajuta la eliminarea acestor microorganisme si la prevenirea raspandirii bolilor. Reducerea riscului de infectii: Spalarea corecta a mainilor poate reduce riscul de infectii, cum ar fi cele ale ochilor, nasului si gurii, precum si ale urechilor.
Mentinerea sanatatii pielii: Spalarea excesiva a mainilor poate usca si irita pielea, insa spalarea regulata si corecta poate ajuta la mentinerea sanatatii pielii si la prevenirea aparitiei iritatiilor. In concluzie, spalarea corecta a mainilor este esentiala pentru a reduce riscul de infectii si pentru a mentine o igiena buna. Boala gura-mana-picior este provocata de virusuri care apartin genului enterovirusurilor, care include poliovirusurile, virusurile Coxsackie, ecovirusurile si alte enterovirusuri.
Coxsackievirus A16 este cea mai frecventa cauza a bolii gura-mana-picior in SUA, insa si alte virusuri Coxsackie pot provoca boala. Enterovirus 71 a fost de asemenea asociat cu cazurile de imbolnaviri sau epidemii de boala gura-mana-picior, in special la copiii din Asia de Est si de Sud-Est. Mai putin frecvent, enterovirusul 71 a fost asociat cu encefalita, una dintre complicatiile severe ale bolii. Cateva tipuri de enterovirusuri sunt identificate in epidemiile de boala gura-mana-picior, insa, in majoritatea cazurilor, doar 1-2 enterovirusuri sunt mai frecvente.
Gura-mana-picior, una dintre bolile copilariei. Cum se pot evita bolile copilariei?
De obicei, varicela poate fi diagnosticata pe baza istoricului medical si a eruptiei cutanate, prin realizarea unui examen fizic. In unele cazuri, la copiii fara alte probleme de sanatate este suficienta descrierea eruptiei cutanate la telefon medicului de familie. Testele virale pot determina daca o persoana are imunitate (anticorpi) impotriva varicelei. Primul pas pe care trebuie sa-l faca o persoana diagnosticata cu varicela este izolarea la domiciliu, infectia fiind deosebit de contagioasa. Izolarea la domiciliu poate dura pana la doua saptamani sau pana in momentul in care a cazut si ultima crusta formata pe piele.
Tratamentul varicelei trebuie prescris doar de medic si acesta poate consta in medicamente antivirale, insa eficienta acestora este mare doar daca sunt administrate in primele 24 de ore de la eruptie. In mod normal, medicamentele antivirale se administreaza doar persoanele care sunt pasibile de complicatii. In caz contrar, tratamentul este unul bazat pe regim alimentar cu multe lichide, odihna si, la nevoie, administrarea unor antiinflamatoare, mai ales in cazul in care persoana dezvolta si febra. Exista posibilitatea ca unele vezicule sa se sparga si sa se supra-infecteze, caz in care medicul va prescrie antibiotice sau unguente cu antibiotice.
Varicela se manifesta prin mancarimi severe, acesta fiind cel mai inconfortabil simptom, iar riscul este ca veziculele sa se sparga, sa se infecteze si sa lase pe piele mici cicatrici. Pentru a preveni pruritul, medicul poate recomanda medicamente antihistaminice si lotiuni calmante. De asemenea, un remediu eficient pentru a preveni mancarimile cauzate de varicela este albastrul de metilen. De asemenea, compresele reci puse pe zonele afectate pot calma pruritul. Cea mai buna metoda de prevenire a varicelei, de altfel si singura, este vaccinarea. Majoritatea persoanelor vaccinate nu vor mai face varicela pe parcursul vietii, exceptiile fiind foarte rare, iar daca se intampla, simptomele sunt usoare.
Vaccinul impotriva varicelei, denumit vaccin varicelic, face parte din schema optionala de vaccinare propusa de Ministerul Sanatatii. Acesta se administreaza injectabil, subcutanat, in doua doze, la distanta de 6 saptamani. Este recomandat atat copiilor, cat si adultilor care nu au facut varicela. In cazul copiilor, vaccinul varicelic se poate administra incepand cu varsta de 9 luni, urmand ca a doua doza sa fie administrata in jurul varstei de 4, maxim 6 ani. A doua doza poate fi administrata si la o perioada de timp mai mica, insa cu conditia sa treaca trei luni de la prima doza de vaccin. Adolescentii care au depasit varsta de 13 ani se pot vaccina cu a doua doza la distanta de 28 de zile.
Lucruri mai putin cunoscute despre iritatia scutecului