Ce este hipercapnia si cum sa eviti cresterea nivelului de CO2 din sange
Hipercapnia, cunoscuta si sub denumirea de hiperpnee alveolara, reprezinta o crestere a concentratiei de dioxid de carbon (CO2) in sangele arterial de peste nivelul normal. CO2 este un produs de reziduuri al procesului de respiratie celulara si trebuie sa fie eliminat din organism prin respiratie. Nivelurile normale de CO2 din sange sunt mentinute prin echilibrul dintre productia de CO2 in tesuturi si eliminarea lui prin sistemul respirator. Hipercapnia se manifesta prin simptome asociate cu acumularea excesiva a dioxidului de carbon (CO2) in sange. Principalele simptome ale hipercapniei includ:
Dificultati de respiratie (dispnee): Persoanele cu hipercapnie pot avea dificultati in a respira sau pot simti ca nu pot respira suficient de adanc sau eficient. Aceasta poate duce la senzatia de sufocare. Respiratie rapida si superficiala (tahipnee): Persoanele cu hipercapnie pot prezenta o respiratie mai rapida decat de obicei, insa respiratia este adesea superficiala si incompleta.
Cianoza: Hipercapnia poate determina o crestere a concentratiei de CO2 in sange, ceea ce poate duce la o coloratie albastra a pielii sau buzelor, numita cianoza.
Confuzie si somnolenta: Nivelurile ridicate de CO2 in sange pot afecta creierul, determinand simptome precum confuzie, somnolenta excesiva si pierderea starii de alerta.
Dureri de cap: Hipercapnia poate provoca dureri de cap, care pot fi resimtite ca o presiune sau o senzatie de greutate in cap.
Palpitatii: Unele persoane pot simti senzatia de palpitatii sau batai neregulate ale inimii.
Slabiciune musculara: Hipercapnia poate afecta muschii, ceea ce poate determina slabiciune si oboseala excesiva.
De ce apare hipercapnia?
Simptomele hipercapniei pot varia in functie de severitatea acumularii de CO2 in sange si de cauza subiacenta a afectiunii. In cazurile severe, hipercapnia poate pune viata in pericol si necesita asistenta medicala imediata. Hipercapnia apare atunci cand exista o acumulare excesiva de dioxid de carbon (CO2) in sangele arterial. Acest lucru se intampla de obicei cand organismul nu poate elimina CO2 in mod eficient prin sistemul respirator sau cand productia de CO2 depaseste capacitatea de eliminare. Principalele cauze ale hipercapniei includ:
Probleme respiratorii: Afectiuni pulmonare, cum ar fi bronsita cronica, emfizemul, astmul, fibroza pulmonara sau pneumoniile severe, pot determina o scadere a capacitatii plamanilor de a elimina CO2 din sange. Aceste boli afecteaza functia pulmonara si pot restrictiona fluxul de aer catre si dinspre plamani. Depresia respiratorie: Administrarea de medicamente opiacee sau sedative, precum si consumul excesiv de alcool, poate suprima centrul respirator din creier, ceea ce duce la o respiratie mai lenta si la acumularea de CO2 in sange.
Afectiuni neuromusculare: Boli neuromusculare, cum ar fi distrofia musculara, scleroza laterala amiotrofica (ALS) sau poliomielita, pot afecta muschii respiratori si capacitatea acestora de a expulza CO2. Insuficienta cardiaca: In cazul insuficientei cardiace severe, inima poate sa nu pompeze suficient sange catre plamani pentru a fi oxigenat si pentru a elimina CO2 in mod adecvat.
Hiperventilatie: Unele afectiuni pot determina o respiratie excesiva (hiperventilatie), care poate duce la o eliminare excesiva de CO2 din sange, provocand astfel hipercapnie paradoxala.
Complicatii pe termen lung cauzate de hipercapnie
Hipercapnia este o afectiune serioasa care poate duce la complicatii grave daca nu este tratata corect sau daca nu sunt controlate factorii de cauza. Printre complicatiile posibile ale hipercapniei se numara:
Acidemie: Hipercapnia determina o crestere a concentratiei de dioxid de carbon (CO2) in sange, ceea ce poate duce la scaderea pH-ului sanguin, cunoscuta sub denumirea de acidemie. Aceasta conditie poate avea consecinte negative pentru functionarea normala a organismului. Depresie respiratorie severa: In cazurile grave de hipercapnie, sistemul respirator poate fi afectat intr-o masura atat de mare incat functia plamanilor sa fie grav compromisa. Acest lucru poate duce la o respiratie extrem de lenta si superficiala, cu potential de a pune viata in pericol.
Hipoxemie: Hipercapnia poate interfera cu schimbul normal de gaze in plamani, ceea ce poate duce la hipoxemie, adica o scadere a concentratiei de oxigen in sange. Aceasta lipsa de oxigen in sange poate afecta organele si tesuturile vitale. Complicatii cardiopulmonare: Nivelurile ridicate de CO2 in sange pot afecta negativ inima si plamanii, provocand modificari ale ritmului cardiac, tensiunii arteriale sau functiei pulmonare. Confuzie si coma: Hipercapnia poate afecta creierul, determinand simptome precum confuzie, somnolenta excesiva si, in cazuri extreme, chiar coma.
Insuficienta respiratorie: In cazurile severe si netratate de hipercapnie, insuficienta respiratorie poate sa apara, adica organismul nu poate sustine o respiratie adecvata pentru a sustine functiile vitale. Hipercapnia poate fi o consecinta a unor afectiuni grave ale sistemului respirator sau al altor conditii medicale care afecteaza echilibrul normal al gazelor in sange. Prin urmare, este esential ca orice persoana cu simptome sugestive de hipercapnie sa solicite asistenta medicala imediata pentru evaluare, diagnostic si tratament adecvat.
Optiuni terapeutice pentru a trata hipercapnia
Tratamentul hipercapniei depinde de cauza subiacenta si de severitatea afectiunii. Obiectivul principal al tratamentului este de a normaliza nivelurile de dioxid de carbon (CO2) din sange si de a imbunatati functia respiratorie. In general, tratamentul hipercapniei poate include urmatoarele masuri:
Oxigenoterapie: Administrarea de oxigen suplimentar poate ajuta la cresterea nivelului de oxigen in sange si poate imbunatati oxigenarea tesuturilor. Cu toate acestea, oxigenoterapia trebuie administrata cu atentie, deoarece administrarea excesiva de oxigen poate sa scada stimularea centrului respirator si sa agraveze hipercapnia. Ventilatie non-invaziva: Pentru pacientii cu hipercapnie moderata sau severa, care au dificultati in a respira suficient, poate fi recomandata ventilatia non-invaziva. Aceasta implica utilizarea unei masti sau a unui interfalangian pentru a furniza presiune pozitiva la nivelul cailor respiratorii, ceea ce ajuta la mentinerea deschiderii alveolelor pulmonare si la imbunatatirea schimbului de gaze.
Ventilatie mecanica invaziva: In cazurile severe de hipercapnie, in care pacientii nu pot mentine o respiratie adecvata, ventilatia mecanica invaziva poate fi necesara. Acest tratament presupune introducerea unui tub endotraheal in caile respiratorii pentru a asigura o ventilatie controlata si eficienta. Tratamentul cauzei subiacente: Daca hipercapnia este cauzata de o afectiune pulmonara sau cardiaca, tratamentul va viza tratarea acestei afectiuni pentru a reduce efectele asupra respiratiei.
Controlul factorilor de risc: Pentru persoanele care prezinta factori de risc care pot contribui la hipercapnie, cum ar fi consumul de alcool sau administrarea de medicamente care suprima centrul respirator, ajustarea acestor obiceiuri sau medicamente poate fi necesara. Tratamentul hipercapniei trebuie administrat si monitorizat de catre un medic specialist in astfel de probleme medicale. Este important sa cautati asistenta medicala prompta daca prezentati simptome sugestive de hipercapnie sau daca aveti afectiuni respiratorii sau cardiace preexistente care pot creste riscul de a dezvolta aceasta complicatie.
Artrita septica: De ce apare boala, cum o putem preveni, tipuri de tratament
Artrita septica este o infectie a unei articulatii care apare atunci cand bacteriile sau alte microorganisme patogene patrund in articulatie si declanseaza o reactie inflamatorie puternica. Aceasta infectie poate afecta orice articulatie a corpului, dar cel mai frecvent afecteaza articulatiile mari, precum genunchii si soldurile. Artrita septica poate aparea in urma raspandirii bacteriilor prin sange catre articulatie, prin penetrarea directa a bacteriilor in articulatie prin leziuni sau in urma unei interventii chirurgicale sau a unei injectii articulare. Persoanele cu sistem imunitar slabit, precum cei cu diabet, infectii cronice, artrita reumatoida sau alte afectiuni care afecteaza imunitatea sunt mai predispuse la dezvoltarea artritei septice. Exista mai multe modalitati prin care aceste microorganisme pot ajunge in articulatie, inclusiv:
Infectie in sange (bacteriemie): Bacteriile pot ajunge in articulatie prin intermediul fluxului sanguin. Acest lucru poate aparea in cazul infectiilor din alte parti ale corpului, cum ar fi infectiile tractului urinar, infectiile cutanate sau infectiile dentare. Bacteriile se pot raspandi in articulatii mai ales in cazul persoanelor cu un sistem imunitar slabit. Ranire sau traumatism: Ranile sau leziunile articulatiilor pot crea o cale de intrare pentru bacterii. De exemplu, o fractura deschisa sau o taietura in apropierea unei articulatii poate permite bacteriilor sa patrunda in interior.
Bibliografie:
Wolff K, et al. Eczema/Dermatitis. In: Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology. 8th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2017; https://www.accessmedicine.mhmedical.com. Accessed March 22, 2019;
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2019;
Hand and foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis. Accessed March 22;