Chlamydia trachomatis: simptome, diagnostic si optiuni de tratament
Chlamydia trachomatis este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala (BTS), afectand atat barbatii, cat si femeile, in special tinerii cu varste intre 15 si 24 de ani. Aceasta bacterie gram negativa formeaza incluziuni vizibile in citoplasma celulelor infectate, usor de observat la microscop. Chlamydia trachomatis se transmite in principal prin contact sexual, dar si de la mama la copil in timpul nasterii. Infectia este adesea asimptomatica, ceea ce poate duce la diagnosticari si tratamente intarziate. Lipsa simptomelor nu inseamna lipsa riscurilor, infectiile netratate pot provoca complicatii severe. La femei, infectia poate migra spre uter si trompele uterine, cauzand boala inflamatorie pelvina. Aceasta poate conduce la dureri pelviene cronice, infertilitate, sarcina ectopica si aderente abdominale. La barbati, infectia poate afecta tubul de transport al spermei, rezultand durere, febra si infertilitate. Diagnosticarea Chlamydia trachomatis se face simplu prin analiza unei probe de urina sau a unui tampon vaginal sau uretral. Tratamentul este eficient cu antibiotice, iar tratarea simultana a partenerilor sexuali este esentiala pentru a preveni reinfectarea. Mentinerea unei bune educatii sexuale si a practicilor de siguranta poate contribui la prevenirea raspandirii acestei infectii comune, dar prevenibile si tratabile.
Infectia cu Chlamydia trachomatis reprezinta o problema de sanatate publica semnificativa, aceasta fiind cauzata de bacteria cu acelasi nume. Transmiterea acestei boli se face predominant prin contact sexual neprotejat. Bacteria poate fi prezenta in diverse fluide corporale, cum ar fi sperma sau secretiile vaginale, si este posibil sa nu produca simptome vizibile, complicand astfel detectarea si preventia. O alta cale de transmitere este de la mama la copil in timpul nasterii, situatie in care nou-nascutul poate dezvolta complicatii serioase, precum infectii oculare sau pneumonie. Utilizarea in comun a jucariilor sexuale care nu sunt curatate corespunzator poate facilita raspandirea infectiei. Este mai putin cunoscut, dar Chlamydia poate fi transmisa si prin contactul direct cu ochii, daca mainile contaminate ating zona oculara, provocand conjunctivita. Desi exista temeri legate de raspandirea acestei infectii prin contact indirect, cum ar fi utilizarea aceleiasi toalete sau impartirea obiectelor personale, Chlamydia trachomatis nu supravietuieste pe suprafete exterioare si nu se transmite prin astfel de contacte ocazionale. Aceasta necesita un mediu celular pentru a supravietui, ceea ce limiteaza semnificativ modalitatile de transmitere la contactul direct cu fluidele infectate.
Factori de risc ai bolii
Riscul de a contracta infectia cu Chlamydia trachomatis poate fi influentat de mai multi factori, cu implicatii semnificative pentru tineri, in special cei sub 25 de ani. Aceasta varsta tinde sa fie asociata cu un comportament sexual mai deschis si experimentarea relatiilor cu mai multi parteneri, aspecte care pot creste susceptibilitatea la aceasta infectie. Utilizarea inadecvata sau absenta prezervativului in timpul actului sexual expune indivizii la un risc mai mare nu doar pentru Chlamydia, ci si pentru alte infectii transmise sexual. Un istoric de boli cu transmitere sexuala poate sa mareasca probabilitatea de reinfectare sau de contractare a altor boli similare. Consumul de alcool si droguri poate duce la luarea unor decizii mai putin prudente in ceea ce priveste practicile sexuale, sporind astfel riscul de infectare. Mai mult, situatiile de sex fara consimtamant sau abuz sexual pot avea un impact major asupra sanatatii sexuale, contribuind la cresterea riscului de transmitere a acestei infectii.
Simptome asociate cu Chlamydia trachomatis
Chlamydia trachomatis este o infectie bacteriana frecvent intalnita, dar adesea nedetectata din cauza naturii sale asimptomatice. De multe ori, persoanele infectate nu prezinta simptome vizibile sau semne detectabile printr-un examen fizic standard, ceea ce o face o „infectie silentioasa”. Simptomele, cand exista, apar de obicei intre una si trei saptamani dupa expunerea la bacterie. In cazul femeilor, simptomele pot varia de la scurgeri vaginale neobisnuite si senzatie de arsura la urinare, pana la dureri abdominale inferioare si disconfort in timpul relatiilor sexuale. Unele femei pot experimenta chiar si sangerari intre ciclurile menstruale, un semn adesea ignorat.
Pentru barbati, simptomele includ de obicei scurgeri uretrale, senzatie de arsura la urinare, si uneori mancarimi sau iritatii in jurul deschiderii penisului. De asemenea, pot aparea durere si umflaturi la nivelul testiculelor, desi acest simptom este mai rar. Infectiile rectale cu Chlamydia trachomatis pot sa nu prezinte simptome sau pot cauza disconfort, cum ar fi dureri rectale, secretii anormale sau sangerari. Infectiile la nivelul gatului sunt, in majoritatea cazurilor, asimptomatice, fapt ce poate contribui la raspandirea neobservata a infectiei.
Diagnostic
Specialistii in boli infectioase folosesc doua metode principale pentru a diagnostica aceasta infectie. Prima metoda implica testele de amplificare a acidului nucleic (NAATs), considerate standardul de aur datorita preciziei lor inalte. Aceste teste detecteaza materialul genetic al bacteriei Chlamydia trachomatis si pot fi efectuate pe diverse tipuri de probe, cum ar fi urina, sau tampoane recoltate din zone precum colul uterin, vagin, uretra, rect sau gat. Avantajul major al acestor teste este sensibilitatea lor ridicata, ceea ce le permite sa identifice prezenta bacteriei cu o acuratete foarte mare, si specificitatea lor, evitand astfel falsurile pozitive.
A doua metoda de diagnostic este cultura de Chlamydia, care implica cultivarea bacteriei pe un mediu special in laborator, folosind probe recoltate de la pacient. Desi acest test poate fi extrem de precis, este mai putin favorizat in practica medicala curenta din cauza duratei mai lungi necesare pentru obtinerea rezultatelor, costurilor mai ridicate si complexitatii tehnice superioare. In general, este utilizat in cazuri specifice, unde alte metode de testare nu sunt aplicabile sau suficiente. In functie de necesitati si context, medicii aleg metoda cea mai adecvata pentru a diagnostica infectia cu Chlamydia trachomatis, asigurandu-se ca tratamentul poate fi inceput cat mai curand posibil pentru a preveni complicatiile.
Optiuni de tratament
Alegerea antibioticului potrivit si schema de tratament pot varia in functie de diferiti factori, cum ar fi starea generala de sanatate a pacientului, prezenta alergiilor sau o eventuala sarcina. De obicei, administrarea antibioticului se face intr-o doza unica, dar exista cazuri in care se poate opta pentru alte regimuri de tratament. Este important sa respectati intocmai prescriptia medicului si sa finalizati cursul complet de medicamente, chiar daca simptomele par sa dispara. Aceasta asigura eliminarea completa a infectiei si minimizeaza riscul de a dezvolta complicatii ulterioare. Informarea si tratarea partenerilor sexuali sunt esentiale pentru a evita reinfectarea. Cei diagnosticati cu Chlamydia ar trebui sa se abtina de la activitati sexuale pentru cel putin sapte zile dupa finalizarea tratamentului, permitand astfel timp organismului de a se vindeca si de a preveni transmiterea infectiei. Chiar si dupa tratament, riscul de reinfectare persista. In acest sens, testarile periodice si utilizarea prezervativului sunt recomandate ca masuri preventive impotriva reinfectarii si a raspandirii Chlamydiei.
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;
