Ciumarea: o planta cu efecte diuretice si hepatoprotectoare. Cum o recunosti
Ciumarea este o specie din flora spontana a Europei si Asiei. In Romania, poate fi gasita in regiunile de campie si deal. Ea creste sub forma unui arbust, ajungand pana la 1,5 metri in inaltime. Frunzele au un miros neplacut de burduf de capra atunci cand sunt zdrobite si sunt alcatuite din 6-8 perechi de foliole ovale, cu varfuri ascutite, avand o culoare verde stralucitoare. Florile apar in inflorescente la varful tulpinilor, avand forma unor fluturi si fiind galbene sau portocalii. Ciumarea infloreste in iulie. Semintele se dezvolta in pastai lungi, care se rasucesc si elibereaza semintele atunci cand ajung la maturitate. Planta are denumirea Galega officinalis, fiind o planta leguminoasa inrudita cu fasolea, mazarea si bobul. In scopuri medicinale, se recolteaza partea aeriana a plantei (Herba Galegae) in timpul infloririi.
Substante active din ciumarea
Ciumarea este o planta bogata in substante active valoroase, printre care se numara alcaloidul galegina, prezent in seminte, guanidina, flavonoizi (cum ar fi ga-luteolina), acid pipecolic, acizi grasi, saponide, principii amare, saruri de crom si tanin. In Franta, plantei i se recunosc proprietati benefice in reglarea nivelului glicemiei si in reducerea urinarilor frecvente caracteristice anumitor afectiuni. In tarile din sudul Europei, frunzele proaspete sunt adaugate la salate. Ciumarea are proprietati astringente datorita continutului de taninuri si efecte diuretice datorita flavonelor. De asemenea, este utilizata ca antidot in alcoolism. Din perspectiva medicala, aceasta planta detine doua caracteristici remarcabile:
- Actioneaza ca galactagoga, stimuland secretia de lapte la femeile care alapteaza, si prezinta efecte semnificativ antidiabetice
- Componenta cu rol antidiabetic este galegina, care se gaseste in semintele plantei ciumarea
- De asemenea, preparatele din ciumarea au efecte diuretice
- Aceasta planta este folosita in tratarea obezitatii
- Problemelor gastrice
- Afectiunilor digestive
- Constipatiei cornice
- Starilor febrile si edemelor
- Are efecte coleretice, facilitand digestia si absorbtia grasimilor din alimente
- Reduce apetitul ajutand la slabit
- Este antiinflamatoare
- Antibacteriana
- Are efecte hepatoprotectoare
- Principala sa utilizare este ca tratament adjuvant in gestionarea diabetului zaharat
Beneficii pentru organism ale florilor de ciumarea
Ciumarea este folosita datorita proprietatilor sale antipiretice in cazul infectiilor virale. Aceasta planta contribuie la eliminarea excesului de apa din organism, ceea ce ajuta la reducerea temperaturii corpului prin stimularea transpiratiei. De asemenea, prezinta un efect diuretic benefic in situatiile de febra. Ciumarea are proprietati vermifuge, eliminand atat viermii intestinali, cat si ouale lor cand sunt administrate preparate pe baza de aceasta planta. De asemenea, are eficienta in cazul muscaturilor de sarpe, ajutand la eliminarea veninului prin transpiratie. Datorita actiunii sale de purificare si curatare a sistemului limfatic, in trecut, ciumarea a fost utilizata in tratarea ciumei, rujeolei, varicelei si epilepsiei.
Planta ciumarea este utilizata inca din antichitate datorita proprietatilor sale in tratarea simptomelor diabetului. Substanta numita galegina, prezenta in semintele plantei, stimuleaza eliberarea celulelor beta din pancreas si regleaza utilizarea glucozei in organism prin contracararea rezistentei la insulina. Aceasta planta contribuie la scaderea nivelului de glucoza din sange, fiind utilizata ca parte a tratamentului adjuvant pentru diabetul zaharat. Un aspect important este ca aceasta nu cauzeaza perturbari la persoanele care nu sufera de diabet. Ciumarea este recunoscuta pentru capacitatea de a spori virilitatea masculina, fiind considerata un afrodisiac natural bine tolerat de organism. Ceaiul din ciumarea este folosit pentru a ajuta la rezolvarea problemelor de erectie la barbati si pentru a stimula circulatia sangelui in zona genitala.
Ciumarea a fost folosita de-a lungul timpului pentru a spori secretia de lapte matern. In special, femeilor care alapteaza li se recomanda sa consume o cana de ceai de ciumarea pe zi (obtinut dintr-o lingurita de frunze uscate la o cana de apa clocotita, infuzat timp de 10 minute). Aceasta practica ajuta la stimularea hormonilor responsabili de secretia laptelui. Planta contribuie la cresterea cantitativa si calitativa a laptelui si poate stimula, de asemenea, dezvoltarea sanilor, fiind cautata in special de catre femeile care doresc sa isi mareasca volumul sanilor.
In ginecologie, ciumarea are efectul de a reduce durerile si crampele menstruale, precum si de a ameliora simptomele sindromului premenstrual. Planta are capacitatea de a reduce apetitul, ceea ce contribuie la scaderea in greutate si la gestionarea obezitatii, precum si de a combate constipatia.
Infuzia aplicata extern reduce oboseala picioarelor si imbunatateste circulatia sangelui. De asemenea, substantele active continute in ciumarea au proprietati vasodilatatoare si sunt utilizate in compozitia cremelor si unguentelor pentru a stimula circulatia periferica si a reduce senzatia de oboseala in picioare. Aceste produse sunt benefice si in cazurile de edeme, eczeme, ulceratii.
Utilizare
Exista o varietate de metode pentru a utiliza aceasta planta. Infuzia de ciumarea care se prepara dintr-o lingurita de frunze uscate, peste care se toarna o cana de apa clocotita, lasandu-se la infuzat timp de 10-15 minute si acoperind vasul. Pentru persoanele cu diabet, sub monitorizarea atenta a medicului, se recomanda consumul a 3-4 cani de ceai pe zi. In tratamentul starilor febrile, se poate prepara un ceai mai concentrat din 2 lingurite de ciumarea la o cana de apa clocotita, dar nu se consuma mai mult de 2-3 cani pe zi.
Tinctura de ciumarea este obtinuta prin amestecarea a 100 de grame de planta uscata si macinata cu 100 de mililitri de alcool de secara cu continut de peste 50 de grade. Amestecul se lasa la macerat la caldura timp de 2 saptamani, apoi se filtreaza si se depoziteaza in recipiente mici, de culoare inchisa.
Aplicarile sub forma de cataplasma actioneaza ca un antibiotic natural si este aplicata pe rani deschise dupa zdrobirea frunzelor proaspat culese. Cataplasma se pune direct pe zona afectata si se lasa sa actioneze. Desi are un miros neplacut, cataplasma este foarte eficienta, iar dupa aplicare, zona se acopera cu o compresa sterila.
Pulberea vegetala realizata din ciumarea, combinata in proportii egale cu teci de fasole, frunze de afin, frunze de salvie, frunze de urzica si radacina de papadie, este utilizata ca parte a tratamentului adjuvant pentru diabetul zaharat. Doza recomandata este de 2-4 grame (echivalentul unei lingurite) de pulbere vegetala pe zi. Se recomanda sa se respecte instructiunile producatorilor, scrise pe ambalaj.
Contraindicatii si atentionari
- Ciumarea poate deveni toxica daca este utilizata in cantitati excesive.
- Dozele mari pot cauza dezechilibre hormonale si hipoglicemie severa.
- Este esential sa se respecte dozele recomandate de catre medic.
- Consumul de ciumarea nu este indicat in cazul femeilor insarcinate si al copiilor.
Similitudini intre albastrea si ciumarea
Atunci cand vorbim de plante medicinale, nu putem sa nu ne gandim si la multimea de plante medicinale din Romania. Tara noastra este cunoscuta pentru bogatia de plante si arbusti cu proprietati terapeutice. Potrivit ultimelor cifre, in Romania exista in prezent aproape 1200 de specii de plante medicinale, iar multe dintre ele sunt folosite inca de pe vremea dacilor pentru stari gripale, infectii virale, leziuni, dureri stomacale, plagi, rani infectate sau insomnii. De la coada calului la coada șoricelului, de la cicoare la ciubotica cucului, plantele medicinale cresc peste tot, inclusiv pe marginea drumurilor din zonele rurale. Chiar daca azi tehnologia si inovatia in domeniul medical au cunoscut un avant important, in continuare in anumite comunitati unde avantajele civizilatiei inca nu au ajuns se folosesc pentru diferite afectiuni plantele medicinale.
De exemplu, studiile arata ca in continuare in comunitatile cu sub 1000 de oameni pe arii de zeci de km2 impotriva viermelui de galbeaza sunt folosite plante cu flori galbene, precum musetelul sau rostopasca, contra hemoragiilor sunt culese specii cu flori sau fructe rosii, contra bolilor de inima specii cu frunze sau fructe cordiforme, contra umflaturilor sau inflamatiilor plante cu fructe veziculoase ori tulpini cu noduri proeminente. Ce beneficii au florile de albastrele pentru sanatate descopera in acest material.
Albastrelele cresc in zonele cu clima temperata, fiind considerate a fi plante medicinale, in ciuda aspectului acestora ce poate conduce cu gandul ca aceste plante sunt pur decorative. Florile de albastrele au multiple beneficii pentru sanatate, considerate a fi eficiente pentru efectele diuretice si astringente pe care le produc, printre altele. Albastrelele sunt bogate in substante precum poliene, centaurina, glicozide, iar in componenta acestor flori se afla cantitati generoase de mangan si saruri de potasiu. Pentru organismul uman, substantele benefice regasite in florile de albastrele sunt cianina, taninul, centaurina si pelargonina. Produsele pe baza de flori de albastrele asigura proprietati spasmolitice, dezinfectante, antiinflamatoare, tonice, calmante si antidiareice.
Bibliografie:
Chen VB, Arendall WB, 3rd, Headd JJ, Keedy DA, Immormino RM, Kapral GJ, Murray LW, Richardson JS, Richardson DC. MolProbity: all-atom structure validation for macromolecular crystallography. Acta Crystallogr D Biol Crystallogr. 2010;
Cheng LW, Onisko B, Johnson EA, Reader JR, Griffey SM, Larson AE, Tepp WH, Stanker LH, Brandon DL, Carter JM. Effects of purification on the bioavailability of botulinum neurotoxin 2008;
Couesnon A, Pereira Y, Popoff MR. Receptor-mediated transcytosis of botulinum neurotoxin A through intestinal cell monolayers. Cell Microbiol. 2018;
Emsley P, Lohkamp B, Scott WG, Cowtan K. Features and development of Coot. Acta Crystallogr D Biol Crystallogr. 2010;
Gu S, Jin R. Assembly and function of the botulinum neurotoxin progenitor complex. Curr Top Microbiol Immunol. 2013;