Fractura de stres: Cum apare, simptome, cum se poate preveni
Fractura de stres este o leziune a osului (fisuri mici in os) care apare in urma repetarii excesive a unor activitati fizice sau ca urmare a aplicarii unui stres repetat asupra osului intr-un mod nefiziologic. Aceasta este diferita de fracturile acute, care rezulta dintr-un traumatism brusc sau o forta excesiva aplicata asupra osului. Fracturile de stres afecteaza, in general, degetele de la picioare, metatarsienele si antepiciorul. De cele mai multe ori, fracturile de stres se produc in situatiile cand apare o schimbare in rutina cotidiana, din punct de vedere al miscarii. Fracturile de stres apar de obicei in urma repetarii excesive a unor activitati fizice sau a suprasolicitarii mecanice a osului, fara suficient timp de recuperare.
Acestea pot aparea in urma activitatilor precum alergarea, sariturile, mersul pe jos prelungit, dansul sau activitatile sportive care implica miscari repetitive si stres asupra oaselor. Nu doar persoanele sportive pot suferi de astfel de fracturi, ci si persoanele care, de exemplu, merg rar pe jos si decid sa schimbe frecventa, mergand excesiv de mult. Un alt factor care poate produce aceste leziuni este schimbarea incaltarilor, intrucat se diminueaza capacitatea piciorului de absorbire a fortelor repetitive. Cu toate acestea, cauzele fracturilor de stres nu se rezuma doar la cele mentionate anterior. Afectiuni precum osteoporza conduc la scaderea rezistentei osoase si implicit la un risc mai mare de a suferi fracturi. Potrivit literaturii de specialitate, in timpul iernii apar mai multe cazuri de fracturi de stres, intrucat in acest sezon nivelul de vitamina D din organism este unul mai redus. De asemenea, orice aspect ce afecteaza modul in care impactul cu solul este absorbit de picior poate creste riscul de a avea o fractura de stres. Un exemplu in acest sens este reprezentat de basici sau monturi, conditii ce perturba modul in care greutatea se pune pe picior atunci cand persoana in cauza merge sau alearga.
Cum recunosti fractura de stres?
Simptomele comune ale fracturilor de stres includ durere localizata, sensibilitate la palpare, umflaturi, inflamatie si, uneori, aparitia unei senzatii de durere in timpul activitatii fizice, care se amelioreaza in repaus. Durerea poate deveni mai intensa pe masura ce leziunea se agraveaza. Durerea este un prim simptom, aceasta apare treptat si se intensifica pe durata activitatii de sustinere a greutatii. Alte semne pot include:
- Sensibilitate la atingere in zona fracturii
- Vanatai
- Durerea se amelioreaza in timpul repausului
- Durerea se asociaza cu efectuarea activitatilor fizice
- Umflatura pe partea exterioara a gleznei sau pe partea superioara a piciorului
Recunoasterea unei fracturi de stres poate fi dificila, deoarece simptomele initiale pot fi usoare si pot fi confundate cu alte afectiuni sau vatamari. Cu toate acestea, exista cateva semne si simptome care pot indica o fractura de stres. Fracturile de stres se caracterizeaza prin durere localizata intr-o anumita zona a corpului. Durerea poate fi constanta sau poate aparea doar in timpul activitatilor fizice si se poate ameliora in repaus. Poate fi descrisa ca o durere surda, intepatoare sau ca o senzatie de crampe. Odata cu fractura de stres, zona afectata poate fi sensibila la palpare. Puteti simti durere sau disconfort atunci cand apasati usor sau exercitati presiune asupra zonei fracturate. O fractura de stres poate fi insotita de umflaturi si inflamatie in zona afectata. Puteti observa umflaturi vizibile sau senzatia de umflaturi la nivelul osului fracturat. Una dintre caracteristicile distinctive ale fracturilor de stres este aparitia durerii in timpul activitatilor fizice, cum ar fi alergarea sau sariturile. Durerea poate deveni mai intensa pe masura ce continuati activitatea si se poate ameliora in repaus.
Fracturile de stres apar adesea la persoanele care se angajeaza in activitati fizice repetitive sau care au crescut brusc nivelul de activitate fara a permite suficient timp de recuperare. Daca sunteti implicat in astfel de activitati sau aveti un istoric de suprasolicitare, este important sa fiti atent la semnele unei posibile fracturi de stres. Diagnosticul fracturii de stres se bazeaza pe istoricul medical al pacientului, examinarea fizica, simptomele raportate si rezultatele investigatiilor imagistice, cum ar fi radiografiile, tomografia computerizata sau imagistica prin rezonanta magnetica. Uneori, poate fi necesara o scintigrafie osoasa pentru a evidentia leziunea.
Tratament pentru fractura de stres si moduri de preventie
Tratamentul fracturilor de stres implica in general repausul activitatilor care au cauzat leziunea si reducerea stresului aplicat asupra osului afectat. Aceasta poate implica imobilizarea cu atele, orteze sau ghips. In cazuri mai severe sau in cazul in care fractura nu se vindeca adecvat, poate fi necesara interventia chirurgicala. Recuperarea dupa o fractura de stres implica un proces gradual de revenire la activitatile normale, sub supravegherea medicului sau a terapeutului fizic. Aceasta poate include exercitii de intarire musculara, terapie fizica, modificari ale activitatilor si ajustari ale tehnicilor sportive pentru a preveni recurenta leziunii. Prevenirea fracturilor de stres implica adoptarea unui set de masuri si practici care sa reduca riscul aparitiei acestora:
- Gradualitatea in cresterea intensitatii si duratei activitatilor fizice - Evitati cresterea brusca a nivelului de activitate fizica sau a intensitatii antrenamentelor. Incepeti treptat si cresteti treptat durata si intensitatea exercitiilor in timp. Aceasta va permite osului si tesuturilor sa se adapteze treptat la solicitari si sa evite suprasolicitarea.
- Echipament adecvat si tehnica corecta - Asigurati-va ca utilizati echipament adecvat pentru activitatile fizice pe care le desfasurati. Asta include incaltaminte adecvata, cu suport si amortizare adecvata, si echipament de protectie corespunzator. De asemenea, asigurati-va ca invatati si aplicati tehnici corecte de miscare si incalzire inainte de a incepe exercitiile.
- Recuperare si odihna adecvata - Acordati suficient timp pentru odihna si recuperare intre sesiunile de exercitii si activitati fizice intense. Astfel, osul si tesuturile pot avea timp sa se refaca si sa se intareasca inainte de a fi supuse din nou la stres.
- Nutritie adecvata si sanatoasa - O alimentatie echilibrata si sanatoasa, bogata in calciu, vitamina D si alti nutrienti esentiali pentru sanatatea oaselor, poate contribui la mentinerea sanatatii osoase si la prevenirea fracturilor. Consultati un specialist in nutritie pentru a va asigura ca obtineti aportul adecvat de nutrienti esentiali pentru sanatatea oaselor.
- Alternarea activitatilor - In loc sa va concentrati exclusiv pe o anumita forma de activitate fizica, incercati sa variati tipurile de exercitii si activitati. Acest lucru poate ajuta la reducerea riscului de suprasolicitare a anumitor zone si poate contribui la o dezvoltare echilibrata a fortei si rezistentei musculare. Acordati atentie semnelor timpurii ale suprasolicitarii sau leziunilor. Daca simtiti durere persistenta, sensibilitate sau disconfort la nivelul unui os sau articulatie, luati o pauza si consultati un specialist medical.
Ecografia Doppler: Utilitate, cand se recomanda, ce trebuie sa stii despre ea
Ecografia Doppler este o tehnica imagistica medicala non-invaziva utilizata pentru a evalua fluxul sanguin in diferite zone ale corpului. Aceasta combina principiile ecografiei cu efectul Doppler, care masoara modificarile frecventei undelor sonore reflectate de sangele in miscare. Ecografia Doppler este neinvaziva si nu implica expunerea la radiatii ionizante, ceea ce o face o optiune sigura si non-dureroasa pentru pacienti.
![[2025] [MAI] [SPRING] [3 la pret de 2] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/_/e/_eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Principiul Doppler, numit astfel dupa fizicianul Christian Doppler, se refera la modificarea frecventei undelor sonore sau a undelor electromagnetice cand sursa si receptorul se apropie sau se indeparteaza unul de celalalt. Efectul Doppler este aplicat in ecografia Doppler pentru a evalua fluxul sanguin. Atunci cand o unda sonora este emisa catre un obiect in miscare (cum ar fi sangele care circula intr-o artera), frecventa undei sonore se modifica in functie de viteza relativa a obiectului si a receptorului. Daca sursa si receptorul se apropie unul de celalalt, frecventa undei sonore perceputa de receptor va fi mai mare decat frecventa emisa initial. Daca sursa si receptorul se indeparteaza unul de celalalt, frecventa undei sonore perceputa de receptor va fi mai mica decat frecventa emisa initial.
In cadrul ecografiei Doppler, undele sonore sunt emise catre fluxul sanguin si apoi se reflecta de la globulele rosii in miscare. Aceste undele sonore reflectate sunt captate de transductor si transformate in semnale electrice, care sunt ulterior convertite in imagini si grafice care prezinta viteza si directia fluxului sanguin. Principiul Doppler permite astfel evaluarea fluxului sanguin in artere, vene si alte vase de sange, oferind informatii valoroase despre starea si functionarea sistemului vascular.
Bibliografie:
Wolff K, et al. Eczema/Dermatitis. In: Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology. 8th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2023;
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2021;
Hand foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis, april 2022;
