Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:30 - 17:00
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Hemangiomul hepatic: De ce apare, monitorizare si optiuni de tratament

Hemangiomul hepatic: De ce apare, monitorizare si optiuni de tratament

Irina Ghiniţă
de , Farmacist
Data publicării: 12 martie 2024 Ultima actualizare: 13 martie 2024

Hemangioamele hepatice sunt tumori benigne ale ficatului, constand din grupuri de cavitati umplute cu sange, captusite de celule endoteliale, alimentate de artera hepatica. Marea majoritate a hemangioamelor hepatice sunt asimptomatice, cel mai adesea fiind descoperite intamplator in timpul investigatiilor imagistice pentru diferite patologii fara legatura.

Hemangioamele tipice, asa-numitele hemangioame capilare, variaza de la cativa mm la 3 cm, nu cresc in dimensiune in timp si, prin urmare, este putin probabil sa genereze simptomatologie viitoare. Hemangioamele mici (3 cm) si medii (3 cm-10 cm) sunt leziuni bine definite, care nu necesita tratament activ in afara de monitorizari regulate. Cu toate acestea, asa-numitele hemangioame hepatice gigantice, de pana la 10 cm (cel mai frecvent) si chiar 20+ cm in dimensiune (conform rapoartelor ocazionale) pot si, de obicei, vor dezvolta simptome si complicatii care necesita interventie chirurgicala prompta sau alt tip de terapie.

Hemangioamele hepatice sunt cel mai frecvent diagnosticate intamplator, pe studii imagistice efectuate ca examinari de rutina sau din alte motive decat evaluarea unei posibile mase hepatice. Mai putin de jumatate din pacienti prezinta simptome clinice evidente, constand, cel mai adesea, din dureri abdominale superioare (acesta este, de obicei, cazul leziunilor mari, care provoaca distensia capsulei lui Glisson). Hemangioamele hepatice necesita un diagnostic atent pentru a se diferentia de alte leziuni hepatice focale.

Cauza hemangioamelor hepatice nu este cunoscuta, pot fi determinate congenital, exista cercetatori care au raportat cazuri de hemangioame care ruleaza in familii, sugerand o posibila legatura genetica, altele considerate hematom congenital. Hemangioamele infantile poate fi diagnosticat prenatal sau in copilarie. Frecventa raportata la 1 an este de 5-10%, in mod normal ele regreseaza in marime in timp, dar nu intotdeauna.

Simptome specifice in cazul aparitiei unui hemangiom hepatic

In cele mai multe situatii, hemangioamele hepatice nu prezinta semne si/sau simptome, cel mai probabil acestea fiind descoperite intamplator in timpul investigatiilor imagistice pentru alte afectiuni care nu au legatura. Daca simptomele apar, acestea sunt nespecifice, comune multor alte boli, in special de origine digestiva. Durerea abdominala este cea mai frecventa plangere; altele includ scaderea apetitului, senzatie de satietate prematura, greata, varsaturi, disconfort abdominal: senzatie de plenitudine, balonare Aceste simptome pot indica prezenta unui hemangiom sau pot fi cauzate de alte tulburari independente de prezenta hemangioamelor.

Examenul fizic poate detecta hepatomegalie si foarte rar o masa palpabila. Hemangioamele hepatice prezinta complicatii in functie de dimensiune si locatie: inflamatorii acute (febra) si cronice; mecanice: ruptura, spontane sau traumatice: traumatisme de intrerupere a masei intra-abdominale sau traume marginale atunci cand sunt situate in apropierea marginii costale, prin urmare mai expuse la traume, comprimarea structurilor adiacente: stomac, care duce la obstructie gastrica (senzatie precoce de plenitudine), ducte biliare, care duc la icter, hemofilie.

 

Optiuni de tratament si managementul bolii

Majoritatea hemangioamelor hepatice sunt mici si asimptomatice la momentul diagnosticului, iar evolutia este relativ stationara. Nu exista date in literatura care sa pledeze pentru transformarea maligna. O gestionare prin supraveghere prin metode imagistice la fiecare 6 luni sau anual pentru a evalua amploarea dezvoltarii in timp este considerata suficienta.

Observarea pe termen lung este necesara la pacientii care au dureri cu debut nou sau care nu raspund la analgezice, care primesc terapie cu estrogen, in timpul sarcinii si sunt obligatorii pentru pacientii care au hemangioame hepatice mari. Conform datelor existente, nu exista o terapie farmacologica cunoscuta care sa poata reduce dimensiunea hemangioamelor hepatice. Terapia anti-angiogenica cu un anticorp monoclonal capabil sa inhibe activitatea factorului de crestere endotelial a fost luata in considerare, fara confirmare.

Indicatiile pentru interventia chirurgicala sunt cresterea rapida a dimensiunii, durerea in ciuda analgezicelor sau ambele. In prezent, urmatoarele sunt reconsiderate ca indicatii absolute pentru interventia chirurgicala: dimensiunea hemangioamelor, localizare sau risc de tromboza intratumorala, ruptura sau alte complicatii. In afara de modalitatile chirurgicale, exista si alte optiuni disponibile pentru tratarea  simptomatica, cum ar fi embolizarea arteriala sau ablatia prin radiofrecventa. Managementul chirurgical include rezectii segmentare, lobectomie sau enucleare a hemangiomului, prin chirurgie deschisa sau laparoscopie.

Pentru chirurgia electiva, alegerea este dictata de dimensiune si locatie, dar si de preferinta si abilitatile tehnice ale chirurgului. Din ce in ce mai mult, interventiile chirurgicale se fac intr-o maniera minim invaziva - laparoscopic si, recent, cu chirurgie robotica care sustine abilitatile tehnice. Pentru toate tehnicile, morbiditatea postoperatorie este minima, hemangioamele hepatice rareori reapar dupa operatie. Hepatectomia dreapta sau stanga este indicata pentru mase mari care ocupa intregul lob. Literatura de specialitate raporteaza mortalitatea pentru procedurile de urgenta.

Embolizarea angiografica selectiva sau supra-selectiva cu alcool polivinilic sau alte substante prin cateterizarea arterelor hepatice poate duce la reducerea tumorii. Procedura este eficienta in restrictionarea si inversarea cresterii tumorii numai pentru hemangioamele care au o sursa de sange arteriala clar identificata.

 

Rata de succes pe termen lung a embolizarii arteriale nu este bine studiata. Embolizarea venelor portale este acum utilizata in mod obisnuit inainte de rezectie pentru a creste parenchimul hepatic rezidual (post-chirurgical) viabil, oferind conditii mai favorabile pentru interventia chirurgicala majora electiva si reducand la minimum riscul de complicatii. Ligarea transepatica chirurgicala selectiva a vaselor de alimentare majore poate reduce cu succes suntul intratumoral care ar fi dus la insuficienta cardiaca congestiva.

Ablatia prin radiofrecventa, executata laparoscopic sau percutanat sub control cu ultrasunete, a fost utilizata pentru controlul durerii in studii mici. Iradierea zonei cu hemangiom are ca rezultat regresia tumorii si are morbiditate secundara minima. Transplantul hepatic ortotopic este indicat pentru leziuni bilaterale mari sau difuze. Doar cateva cazuri au fost raportate in literatura.

In concluzie, hemangiomul hepatic este o tumora benigna, formata din celule vasculare si apare in ficat. Majoritatea hemangioamelor hepatice sunt mici si nu produc simptome. Acestea sunt de obicei descoperite intamplator in timpul unui examen imagistic efectuat pentru o alta afectiune. In general, hemangiomul hepatic nu necesita tratament, ci doar monitorizare regulata.

Hemangiomul hepatic trebuie monitorizat prin intermediul examenelor imagistice regulate (de exemplu, ecografie, tomografie computerizata sau rezonanta magnetica) pentru a evalua dimensiunea si evolutia tumorii si pentru a se detecta orice modificari. De asemenea, este important sa se evite medicamentele care pot afecta functia hepatica si sa se urmeze un stil de viata sanatos pentru a mentine sanatatea ficatului. Este important ca fiecare pacient sa discute cu medicul despre cele mai indicate optiuni de tratament, in functie de situatia individuala.  

 

Legatura dintre ficatul gras si hemangiomul hepatic

Se stie deja faptul ca ficatul este cel mai mare organ din corp si indeplineste peste 500 de functii, printre care, cea mai importanta este detoxifierea, eliminarea toxinelor din organism. Ficatul filtreaza si sorteaza toxinele si le directioneaza catre sistemul excretor si, cu toate ca celulele hepatice au capacitatea de a se regenera, expunerea constanta la factorii poluanti din mediu, poate obosi ficatul si poate intoarce toxinele in corp. 

Ficatul gras reprezinta o afectiune, denumita in termeni medicali steatoza hepatica, si reprezinta acumularea de grasime in exces la nivelul ficatului, peste 5-10% din greutatea sa.  Steatoza hepatica poate fi de trei feluri: steatoza hepatica de cauza alcoolica, de cauza non-alcoolica si steatoza hepatica de sarcina, insa aceasta din urma este foarte rar intalnita.

Ficatul gras sau steatoza hepatica consta in acumularea de grasimi (mai exact de trigliceride) in celula hepatica (numita hepatocit). Afectiunea are o prevalenta la nivel mondial intre 6 si 35%. Steatoza poate exista ca atare, ca o acumulare de grasime in hepatocit, dar poate fi insotita si de o inflamatie a ficatului si atunci este vorba despre o steatohepatita. 

Steatohepatita se poate insoti cu timpul si de o fibroza a ficatului, care poate determina aparitia cirozei hepatice. Din pacate, aproximativ 8-20% dintre pacientii cu steatohepatita ajung in timp la ciroza, fapt care creste riscul aparitiei hepatocarcinomului (cancerului hepatic). Ficatul gras poate aparea fie din cauza abuzului si consumului de alcool sau din alte cauze. 

Bibliografie:

Adams LA, George J, Bugianesi E, Rossi E, De Boer WB, van der Poorten D, et al. Complex non-invasive fibrosis models are more accurate than simple models in non-alcoholic fatty liver disease. Journal of Gastroenterology and Hepatology. 2011;

Adams LA, Sanderson S, Lindor KD, Angulo P. The histological course of nonalcoholic fatty liver disease: a longitudinal study of 103 patients with sequential liver biopsies. Journal of Hepatology. 2005;

Aida Y, Abe H, Tomita Y, Nagano T, Seki N, Sugita T, et al. Serum cytokeratin 18 fragment level as a noninvasive biomarker for non-alcoholic fatty liver disease. International Journal of Clinical and Experimental Medicine. 2014;

Aithal GP, Thomas JA, Kaye PV, Lawson A, Ryder SD, Spendlove I, et al. Randomized, placebo-controlled trial of pioglitazone in nondiabetic subjects with nonalcoholic steatohepatitis. Gastroenterology. 2008;

Akcam M, Boyaci A, Pirgon O, Kaya S, Uysal S, Dundar BN. Therapeutic effect of metformin and vitamin E versus prescriptive diet in obese adolescents with fatty liver. International Journal for Vitamin and Nutrition Research. 2011;

Al-Jiffri O, Al-Sharif FM, Abd El-Kader SM, Ashmawy EM. Weight reduction improves markers of hepatic function and insulin resistance in type-2 diabetic patients with non-alcoholic fatty liver. African Health Sciences. 2013;

Alisi A, Bedogni G, Baviera G, Giorgio V, Porro E, Paris C, et al. Randomised clinical trial: The beneficial effects of VSL#3 in obese children with non-alcoholic steatohepatitis. Alimentary Pharmacology and Therapeutics. 2014;

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.

Top 10 produse recomandate

Articolele 1 la 4 din 9 total

Pagina