Hidrocel: Cum apare boala, simptome si tipuri de tratament
Hidrocelul reprezinta o acumulare de lichid in jurul testiculului, care poate determina umflarea scrotului sau poate face ca unul sau ambele testicule sa para marite. Acest lucru cauzeaza, in unele cazuri, o senzatie de presiune. Hidrocelul poate aparea la orice varsta, insa este o patologie benigna, adica nu este canceroasa. In majoritatea cazurilor, nu se poate identifica o cauza specifica pentru aparitia hidrocelului. In astfel de situatii, se considera ca problema este de origine "idiopatica", adica de provenienta necunoscuta. Totusi, in cazurile in care se poate detecta o cauza a hidrocelei, aceasta poate fi determinata de urmatoarele factori:
La adulti
La adulti, hidrocelul poate aparea ca urmare a unor probleme inflamatorii sau a altor afectiuni testiculare, cum ar fi:
- Orhie (inflamatie sau infectie testiculara)
- Cancer testicular sau dupa o tumoare benigna
- Infectii, inclusiv boli cu transmitere sexuala
La copii
La nou-nascuti si copii mici, hidrocelul poate aparea din cauza unor deficiente in dezvoltarea embrionara. In conditii normale, testiculele se formeaza in abdomen si coboara in scrot prin intermediul unei conducte care se inchide ulterior. Daca acest proces de coborare nu se desfasoara corect, pot aparea doua tipuri de hidrocel:
- Non-comunicativ – atunci cand testiculul ramane inconjurat de lichid.
- Comunicativ - canalul prin care testiculele coboara, care comunica cu abdomenul, ramane deschis, permitand lichidului sa patrunda din abdomen.
![[SPRING] Impachetare discreta](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-bulina-impachetare-discreta2.png)
Simptome
Cel mai comun efect resimtit este senzatia de „marire a dimensiunilor testiculare”, care poate fi incomoda, dar in general nu este dureroasa. Desigur, atunci cand cresterea este foarte pronuntata sau fluidul exercita o presiune semnificativa asupra testiculului, acest lucru poate provoca disconfort sau durere. Durerea nu este cel mai obisnuit simptom, cu exceptia cazurilor de hidrocel in tensiune, cand spatiul in jurul testiculului este limitat, ceea ce poate duce la compresie sau chiar la lipsa fluxului sanguin, rezultand o presiune excesiva in testicul. De obicei, cel mai comun simptom este umflarea scrotului. Cu toate acestea, in functie de gravitatea umflaturii, uneori poate aparea si senzatie de disconfort sau durere. La adulti, pot aparea senzatii de greutate in scrot. In unele situatii, umflarea poate fi mai pronuntata dimineata comparativ cu seara, desi de obicei nu provoaca durere semnificativa. In cazul hidrocelului necomunicant, dimensiunea de obicei ramane constanta sau creste foarte incet.
In cazul hidrocelului comunicant, exista posibilitatea dezvoltarii altor conditii. De exemplu, cand sacul nu se inchide complet in cazul unui hidrocel comunicant, lichidul poate calatori in si din sac. In functie de marimea deschiderii ramase, poate aparea o hernie. Aceste hernii sunt cunoscute sub numele de hernii inghinale si in unele cazuri pot necesita interventii chirurgicale. Daca acest lucru se intampla, scrotul poate deveni mai mare, umflat si, uneori, dimensiunea sa poate varia in cursul zilei. Herniile inghinale sunt, in general, dureroase. De obicei, hidrocelul este o afectiune benigna si nu provoaca complicatii. In cazuri rare, hidrocelul de tensiune poate determina ischemie testiculara (insuficienta aportului sanguin), ceea ce poate afecta functia testiculului afectat.
Tipuri de hidrocel
Exista mai multe tipuri de hidrocel pe care le putem clasifica in diferite moduri:
- Congenital sau dobandit
- Hidrocelul congenital este prezent inca de la nastere si poate fi de tip comunicativ sau necomunicativ.
- Hidrocelul dobandit apare ulterior, in copilarie sau la adulti. Aceasta forma este mai frecvent intalnita decat cea congenitala.
- Unilateral sau bilateral
- Hidrocelul unilateral apare la un singur testicul (cel mai comun caz).
- Hidrocel bilateral afecteaza ambele testicule.
- Comunicant sau non-comunicant
- Hidrocelul comunicant este cel in care testiculele coboara in abdomen in timpul dezvoltarii fetale.
- Hidrocelul non-comunicant (cel mai frecvent intalnit) este forma clasica, caracterizata prin acumularea de lichid in jurul testiculului.
Hidrocel asociat cu alte afectiuni
Adesea, hidrocelul poate fi insotit de o hernie inghinala, in care peretele abdominal devine mai slab, permitand aparitia unei mici deschideri prin care poate iesi o parte a continutului abdominal, de obicei o bucata de intestin subtire.Orice inflamatie a testiculului (orhita) poate duce la eliberarea de lichid, care, daca nu este reabsorbit, poate cauza aparitia hidrocelului.
Hidrocelul in tensiune
Este o forma complicata de hidrocel, in care acumularea excesiva de lichid exercita presiune intensa asupra testiculului, cauzand discomfort si probleme testiculare, necesitand evaluare medicala.
Hidrocel la copii si sugari
Hidrocelul la o varsta frageda trebuie intotdeauna evaluat de o echipa de specialisti in urologie pediatrica pentru a determina cauza exacta si pentru a decide asupra tratamentului potrivit.
Diagnosticare
Diagnosticarea hidrocelului se realizeaza printr-un examen fizic, care poate implica atat pozitia in picioare, cat si cea culcata a pacientului. De obicei, hidrocelul se prezinta ca o asimetrie mai mult sau mai putin pronuntata a scrotului, cu tegumente scrotale normale si stergerea pliurilor pungii scrotale. In cazurile de hidrocel foarte mare, aspectul penisului poate suferi modificari. Cu exceptia hidrocelului congenital comunicant, forma si dimensiunea formatiunii hidrocelului nu se schimba in functie de pozitia pacientului sau efortul acestuia.
Palparea bimanuala, efectuata cu delicatete, exploreaza in primul rand orificiul inghinal superficial, pentru a evalua posibila coexistenta a unei hernii inghinoscrotale. Se urmareste apoi forma si consistenta formatiunii, iar dimensiunile sale sunt apreciate. Atunci cand cantitatea de lichid este mica, se poate palpa inca testiculul. Daca volumul de lichid este mare, palparea testiculului devine imposibila. Diagnosticul clinic pozitiv, in general usor de stabilit, va fi ulterior confirmat prin ecografie. Aceasta metoda va evidentia in mod clar prezenta lichidului in formatiune si va permite, de asemenea, evaluarea structurii testiculului (in special pentru a exclude patologia testiculara cauzala, cum ar fi tumori).
La examinarea clinica, se observa cresterea unui hemiscrot sau scrot de volum, care nu este dureros, cu consistenta moale sau crescuta, in functie de cantitatea de lichid, uneori cu aspect translucid, fiind fara modificari semnificative de volum in timpul examinarii. Pentru a intari datele clinice si mai ales pentru a masura testiculul si cantitatea de lichid peritesticular, se recomanda efectuarea unei ecografii scrotale. Aceasta poate fi repetata la intervale de cateva luni.
Este important ca un chirurg pediatru sa monitorizeze evolutia copilului. In cazul hidrocelului, interventia chirurgicala nu se efectueaza imediat dupa diagnosticare, asa cum se face in cazul herniei inghinale, deoarece nu exista riscul de strangere si se poate astepta reabsorbtia spontana a lichidului peritesticular si inchiderea canalului peritoneo-vaginal. Copilul va fi supravegheat clinic si ecografic pana dupa varsta de un an. Dupa aceasta varsta, in cazul persistentei lichidului peritesticular, se va efectua interventia chirurgicala sub anestezie generala, intr-un cadru programat.
Cum se trateaza
Tratamentul hidrocelului este determinat de severitatea simptomelor si, de obicei, se bazeaza pe natura benigna a acestei afectiuni. In general, se recomanda interventia chirurgicala in urmatoarele situatii:
- Prezenta durerii sau disconfortului in zona inghinala sau scrotala.
- Hidrocel in tensiune care poate pune in pericol sanatatea testiculului.
- Diferente semnificative in dimensiune intre cele doua hemiscroturi.
- Modificari estetice nedorite semnalate de pacient.
Daca nou-nascutul are hidrocel, este posibil ca acesta sa dispara de la sine in aproximativ un an. Totusi, daca hidrocelul nu dispare sau devine foarte mare, este posibil sa fie necesara o interventie chirurgicala realizata de un specialist urolog.La adulti, hidrocelul s-ar putea sa dispara daca a fost cauzat de inflamatii precum traume sau infectii care au fost tratate corespunzator. In cazul unui hidrocel mic, daca rezultatele examinarilor si ecografiilor sunt promitatoare, de obicei se prefera monitorizarea pentru a vedea daca se rezolva de la sine. In cazul unui hidrocel mare, este recomandata interventia chirurgicala. De asemenea, in cazul unui hidrocel comunicant (cel mai obisnuit la adulti), de obicei este necesara interventia chirurgicala.Daca nu se opteaza pentru interventia chirurgicala, in general, nu vor fi consecinte grave. Hidrocelul este o conditie benigna care nu este asociata cu complicatii majore, iar tratamentul este recomandat doar daca simptomele sunt deranjante. In esenta, interventia chirurgicala implica efectuarea unei mici incizii la nivelul scrotului pentru a accesa si repara testiculul afectat, cu exceptia situatiilor specifice care pot necesita alte abordari.
Legatura dintre fluctuatiile de testosteron si boala
Este greu de stiut cati barbati dintre noi au TD (deficit de testosteron), desi datele sugereaza ca, in general, aproximativ 2,1% (aproximativ 2 barbati din 100) pot avea TD. Pana la 1% dintre barbatii mai tineri pot avea TD, in timp ce pana la 50% dintre barbatii cu varsta peste 80 de ani pot avea TD. TD este mai frecvent la barbatii care au diabet sau care sunt supraponderali. Intr-un studiu de cercetare, 30% dintre barbatii supraponderali aveau TD scazut, comparativ cu doar 6,4% dintre cei cu greutate normala. Acelasi studiu a constatat ca diabetul este un factor de risc pentru TD. Intr-un alt studiu, 24,5% dintre barbatii cu diabet au avut un nivel scazut de T, comparativ cu 12,6% dintre cei fara diabet.
Exista multe semne si simptome ale testosteronului scazut. Unele sunt mai strans legate de nivelurile scazute de T (semne si simptome specifice). Altele pot sa nu fie neaparat legate (semne si simptome nespecifice). Medicul dumneavoastra va va ajuta sa intelegeti propria situatie. A avea oricare dintre simptomele specifice sau nespecifice poate sau nu sa insemne ca aveti TD. Dar daca aveti o combinatie de simptome, de exemplu, daca incepeti sa va simtiti foarte obosit si trist intr-o perioada de timp si aceasta este o schimbare pentru dvs., poate doriti sa verificati nivelul de TD. Numai dorinta sexuala scazuta poate sa nu insemne ca aveti TD. Dar daca aveti o combinatie de dorinta sexuala scazuta, functie erectila redusa si sentimente de tristete si oboseala, ar trebui sa discutati cu medicul dumneavoastra.
Bibliografie:
Prevention of neural tube defects: results of the Medical Research Council Vitamin Study. MRC Vitamin Study Research Group, 1991; De Wals P, Tairou F, Van Allen MI, et al. Reduction in neural-tube defects after folic acid fortification in Canada. 2007;
Pietrzik K, Bailey L, L-5-methyltetrahydrofolate: comparison of clinical pharmacokinetics and pharmacodynamics. Clin Pharmacokinet. 2010; Bodnar LM, Himes KP, Venkataramanan R, et al. Maternal serum folate species in early pregnancy and risk of preterm birth. 2010;
