Hipogonadism: cauze, simptome si tratament
Hipogonadismul survine atunci cand glandele de reproducere (testicule la barbati si ovare la femei) produc cantitati reduse sau nu produc deloc hormoni, sau cand hipotalamusul nu poate genera niveluri normale de GnRH (hormon care stimuleaza gonadotropina). Acesti hormoni sunt responsabili de controlul dezvoltarii caracteristicilor sexuale secundare, precum cresterea sanilor, dezvoltarea testiculelor sau a parului pubian. Astfel, pacientii cu hipogonadism nu vor dezvolta in mod normal aceste trasaturi. Acesta poate fi, de asemenea, una dintre multiplele cauze care contribuie la sterilitate. Exista doua tipuri principale de hipogonadism:
Hipogonadism primar
Acesta se manifesta atunci cand problemele sunt direct in gonade (ovare la femei sau testicule la barbati), determinand productia scazuta sau absenta de hormoni. Cateva tipuri comune de hipogonadism primar includ:
- Sindromul Klinefelter - apare la barbati si este cauzat de o copie suplimentara a cromozomului X, afectand dezvoltarea testiculelor si scazand nivelurile de testosteron.
- Testicule nedescendente in copilarie - testiculele care nu coboara in mod normal la scrot inainte de 9 luni, ceea ce poate duce la insuficienta testiculara.
- Orhita prin parotida - infectie care poate afecta testiculele si productia de testosteron.
- Hemocromatoza - niveluri ridicate de fier in sange care afecteaza functia testiculara si productia de testosteron.
- Leziuni testiculare - traume grave la nivelul testiculelor care pot afecta productia de testosteron.
Hipogonadism secundar
Acest tip apare cand lipsesc hormonii care stimuleaza gonadele - hormonul luteinizant si hormonul stimulator al foliculilor. Hipogonadismul secundar indica o problema la nivel hipotalamic sau hipofizar. Cateva conditii care pot cauza hipogonadism secundar includ:
- Sindromul Kallmann - afecteaza barbatii si femeile, determinand dezvoltarea anormala a unei zone a creierului responsabila de controlul hipofizar.
- Tulburari ale glandei hipofizare - anomalii ale glandei hipofizare care pot afecta secretia hormonala din testicule si productia de testosteron.
- Boli inflamatorii - afectiuni inflamatorii care pot afecta hipotalamusul sau glanda hipofizara, reducand productia normala de hormoni.
- HIV / SIDA - boala poate afecta direct glanda hipofizara sau hipotalamusul, scazand nivelurile hormonale cum ar fi testosteronul.
- Medicamente legate de testosteron - utilizarea unor medicamente, inclusiv analgezice, poate duce la scaderea testosteronului.
Cauzele bolii
Hipogonadismul poate avea o origine primara, afectand direct testiculele sau ovarele, sau o origine secundara, fiind legat de probleme cu hipofiza sau hipotalamusul. In cazul hipogonadismului primar, functionarea necorespunzatoare a ovarelor sau testiculelor este direct responsabila. Printre cauzele hipogonadismului primar se numara:
- Anumite tulburari autoimune.
- Afectiuni genetice si de dezvoltare.
- Infectii.
- Hemocromatoza (nivel excesiv de fier in sange).
- Boli hepatice si renale.
- Radiatii (in zona gonadelor).
- Chirurgie sau traume.
Cele mai frecvente tulburari genetice care conduc la hipogonadism primar sunt sindromul Turner (la femei) si sindromul Klinefelter (la barbati). Daca aveti deja o alta tulburare autoimuna, riscul de afectare autoimuna a gonadelor poate creste. Aceste tulburari pot include afectiuni care afecteaza ficatul, glandele suprarenale, tiroida, precum si diabetul de tip 1. In cazul hipogonadismului secundar, centrele din creier care controleaza gonadele (hipotalamusul si glanda hipofizara) nu functioneaza corespunzator. Cauzele hipogonadismului secundar includ:
- Anorexie nervoasa.
- Sangerari in zona glandei hipofizare.
- Anumite medicamente, cum ar fi glucocorticoizii si opiaceele.
- Incetarea utilizarii steroizilor anabolici.
- Probleme genetice.
- Infectii.
- Deficiente nutritionale.
- Hemocromatoza (nivel excesiv de fier in sange).
- Radiatii (directionate catre hipofiza sau hipotalamus).
- Pierdere rapida si semnificativa in greutate.
- Chirurgie (in special chirurgia la baza craniului, in apropierea glandei hipofizare).
- Traume.
- Tumori.
O cauza genetica a hipogonadismului central este sindromul Kallmann. Multe persoane cu aceasta afectiune au si un simt al mirosului slab. Cel mai obisnuita cauza de hipogonadism este menopauza. Aceasta este o etapa normala in viata tuturor femeilor si survine in medie in jurul varstei de 50 de ani. Nivelurile de testosteron scad si la barbati pe masura ce imbatranesc.
Simptome
Simptomele si consecintele hipogonadismului variaza in functie de momentul in care se manifesta. Astfel, in timpul dezvoltarii fetale: pot aparea anomalii in dezvoltarea organelor genitale externe. De exemplu, un barbat poate prezenta organe genitale cu caracteristici feminine, ambiguitate sexuala sau organe genitale masculine subdezvoltate. La pubertate, hipogonadismul poate cauza intarzieri in dezvoltare sau dezvoltare incompleta. Exemple includ lipsa schimbarilor in voce, modificari ale cresterii parului pe corp, dezvoltarea intarziata a glandelor sexuale, ginecomastie (crestere a sanilor la barbati) sau diferente excesive in cresterea bratelor si picioarelor in raport cu trunchiul.
In etapa adulta, hipogonadismul poate afecta functia normala de reproducere sau caracteristicile fizice, cum ar fi disfunctia erectila, osteoporoza, ginecomastia, scaderea masei musculare, sterilitate, cresterea limitata a parului de pe barba si a parului pe corp. Pe termen lung, daca hipogonadismul apare la varsta adulta, acesta poate afecta functia normala de reproducere sau pot aparea anumite caracteristici fizice, cum ar fi disfunctia erectila, sterilitatea, scaderea masei musculare, osteoporoza, ginecomastia, scaderea parului corporal si/sau facial.
Hipogonadismul si fertilitatea
Una dintre consecintele posibile ale hipogonadismului este infertilitatea. O deficienta de hormoni sexuali din cauza unei defectiuni a ovarelor sau a testiculelor poate fi tratata prin administrarea externa a injectiilor hormonale. Cu toate acestea, daca problema apare la nivelul glandei hipofizare in sine, acest tratament nu va fi eficient. Pentru a preveni hipogonadismul, putem actiona asupra unora dintre factorii de risc, precum practicarea exercitiilor fizice in mod regulat, evitarea obezitatii si adoptarea unei diete sanatoase.
Tratament
Hipogonadismul este tratat cu medicamente specifice pe baza de hormoni. In unele cazuei, femeilor le pot fi prescrise medicamente sau injectii pentru a stimula ovulatia. Daca hipogonadismul se datoreaza unei cauze hipofizale sau hipotalamice, radioterapia sau chirurgia sunt de obicei utilizate. Estrogenul si progesteronul sunt utilizate in principal pentru femei si fete. Testosteronul este folosit in special pentru baieti si barbati. Pentru femeile care nu au uterul scos, se poate opta pentru o combinatie de estrogen si progesteron, pentru a reduce riscul de cancer endometrial. In unele cazuri, testosteronul poate fi prescris femeilor cu hipogonadism. Daca pentru unele femei se pot face terapii pentru a stimula ovulatia, in cazul barbatilor, injectiile hormonale hipofizare ii pot ajuta sa produca sperma. In cazuri specifice, interventii chirurgicale si radioterapia pot fi necesare, mai ales cand tulburarea are cauze in hipofiza sau hipotalamus.
![[SPRING] Impachetare discreta](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-bulina-impachetare-discreta2.png)
Posibile complicatii ale bolii
La femei, hipogonadismul poate duce la infertilitate. Menopauza reprezinta o forma naturala de hipogonadism, care poate cauza simptome precum bufeurile, uscaciunea vaginala si iritabilitatea pe masura ce nivelul de estrogen scade. Riscul de osteoporoza si boli de inima creste dupa menopauza. Unele femei cu hipogonadism urmeaza o terapie cu estrogen, in special cele care experimenteaza menopauza precoce. La barbati, hipogonadismul poate cauza pierderea dorintei sexuale si poate fi asociat cu: disfunctie erectila, infertilitate, osteoporoza. De obicei, barbatii prezinta o scadere treptata a nivelului de testosteron pe masura ce imbatranesc. Cu toate acestea, reducerea hormonala nu este atat de drastica precum in cazul femeilor.
Hormonul luteinizant sau LH: Cum il identifici si legatura lui cu hipogonadismul
LH (luteinizing hormone) este un hormon endocrin produs si eliberat de glanda pituitara anterioara (hipofiza). Acesta are un rol important in reglarea functiei sistemului reproducator, atat la barbati, cat si la femei. Nivelurile de LH pot fi masurate prin teste de laborator pentru a evalua functia endocrina si pentru a investiga diferite afectiuni medicale. La barbati, LH stimuleaza productia de testosteron in celulele Leydig din testicule. Nivelurile ridicate de LH pot indica o disfunctie a testiculelor sau o tulburare a productiei de testosteron. Datorita actiunii LH, aceste celule sintetizeaza testosteronul, hormonul responsabil pentru stimularea formarii spermatozoizilor ( spermatogeneza ) in tubulii seminiferi. Testosteronul are, de asemenea, o functie de reglementare in ciclul reproducator masculin. Cand nivelurile sale sunt foarte mari, testosteronul trimite un semnal creierului, care inceteaza sa elibereze GnRH si, prin urmare, nu are secretie de LH.