Intoxicatia cu cadmiu: Cat este de periculoasa pentru organism, tipuri de tratament

Cadmiul este un metal greu prezent in atmosfera ca urmare a proceselor naturale, cum ar fi emisiile vulcanice sau eroziunea rocilor si mineralelor, precum si in aplicatiile industriale in metalurgie, arderea combustibililor fosili, incinerarea deseurilor organice, fabricarea pigmentilor.

In apa si aer, formele solubile de cadmiu sunt cele mai mobile, in timp ce in sol este mult mai putin mobil si poate aparea intr-o maniera solubila si insolubila, formand complexe cu constituenti ai solului, atat cu caracter organic, cat si anorganic. In acest fel, acest metal poate contamina culturile agricole si se poate acumula in animalele terestre si marine. Organismele, cum ar fi crustaceele si ciupercile, sunt acumulatoare naturale de cadmiu. Prin urmare, in ultima veriga a lantului alimentar, oamenii sunt expusi la acest metal atunci cand mananca legume si carne provenita de la animale terestre si acvatice care contin cadmiu.

De asemenea, se gaseste in urmatoarele produse: baterii, acoperiri metalice, materiale plastice, anumite aliaje de metale, ingrasamant, tigari. Toxicitatea cadmiului apare atunci cand o persoana inhaleaza niveluri ridicate de cadmiu in aer sau consuma alimente sau bauturi care contin niveluri ridicate de cadmiu. Cadmiul este un metal natural care se gaseste de obicei in mediu ca un mineral combinat cu alte elemente (de exemplu, oxigen, clor, sulf). Expunerea la cadmiu, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, poate duce la probleme grave de sanatate. Daca banuiti ca ati fost expus la cadmiu, contactati imediat medicul.

Surse de cadmiu cu potential fatal pentru organism si metabolismul uman

Eliminarea necorespunzatoare a deseurilor si deversarile in depozitele de deseuri periculoase pot cauza infiltrarea cadmiului in apa si solul din jur. Nu se stie daca contactul pielii cu cadmiul cauzeaza probleme de sanatate, dar urmatoarele expuneri la cadmiu pot provoca probleme grave de sanatate:

Aerul respirat contine niveluri ridicate de cadmiu

Consumati alimente care contin niveluri relativ ridicate de cadmiu (de exemplu, crustacee, ficat, rinichi, desi cea mai mare concentratie se gaseste de obicei in cartofi si legume cu frunze)
Apa potabila contaminata cu cadmiu
Inhalarea fumului de tigara (fumatul dubleaza aportul zilnic mediu de cadmiu)

Simptome ale intoxicatiei cu cadmiu

Consumul de alimente sau de apa potabila contaminate cu niveluri ridicate de cadmiu poate provoca:

Varsaturi/greata
Crampe stomacale
Diaree
Leziuni renale
Fragilitatea oaselor
Moarte

Masuri de diminuare a riscului de intoxicatie cu cadmiu

Nu exista niciun tratament care sa elimine cadmiul odata acumulat in alimente, deoarece este bioacumulativ in organismele animale si vegetale. Prin urmare, principala masura de reducere a riscurilor este reducerea emisiilor in mediu. In acest scop, ar trebui respectate limitele de emisie pentru cadmiu si compusii sai privind emisiile industriale (prevenirea si controlul integrat al poluarii). OMS a stabilit in anul 2019 recent urmatoarele actiuni pentru a reduce emisiile globale de cadmiu din mediu si pentru a reduce expunerea profesionala si de mediu la cadmiu si efectele asociate asupra sanatatii umane:

Reducerea, in masura posibilului, a emisiilor de cadmiu, in special din minerit si topire, incinerarea deseurilor, aplicarea namolului de epurare pe uscat si utilizarea ingrasamintelor fosfatice si a gunoiului de grajd care contine cadmiu. Dezvoltarea tehnicilor de eliminare in conditii de siguranta a deseurilor care contin cadmiu. Spalarea si curatarea fructelor, a legumelor si a tuberculilor, deoarece in felul acesta poate reduce continutul de cadmiu.

Promovarea unor masuri sigure si eficiente de crestere a reciclarii cadmiului si de restrictionare a utilizarilor nereciclabile. Promovarea eliminarii utilizarii cadmiului in produse precum jucariile, bijuteriile si materialele plastice. Promovarea unor conditii de munca sanatoase si difuzarea de informatii privind utilizarea adecvata pentru persoanele care manipuleaza produse care contin cadmiu (topire neferoasa, ingrasaminte)

Cresterea gradului de constientizare la nivel mondial cu privire la importanta reducerii la minimum a emisiilor de cadmiu. Ca urmare a bioacumularii sale in anumite tesuturi animale, se recomanda ca populatia generala sa:

Limiteze sau evite consumul de crustacee (crabi, creveti, raci), in special a capului acestor specii, deoarece acela este locul in care se acumuleaza cel mai mult cadmiu.
Limitarea consumului de viscere de animale (rinichi, ficat si alte organe comestibile). Reducerea prezentei cadmiului ar trebui sa se concentreze in special asupra a trei alimente: Cereale, legume si cartofi.

Conform studiilor, cele mai mari concentratii de cadmiu au fost detectate in alge marine, peste si crustacee, ciocolata, ciuperci si seminte oleaginoase. In ceea ce priveste ciocolata si pudra de cacao, se considera faptul ca acestea pot contine niveluri ridicate si, prin urmare, reprezinta o sursa importanta de expunere la cadmiu. In plus, ar trebui sa se tina seama de originea boabelor de cacao, deoarece in multe tari producatoare, nivelurile de cacao detectate in sol sunt foarte ridicate, ceea ce poate contribui la cresterea expunerii.

Avand in vedere potentialul de acumulare in ficat si rinichi la animale, cele mai ridicate niveluri gasite in alimente sunt tocmai in organele comestibile (rinichi > ficat > alte organe comestibile). Niveluri ridicate se gasesc si in crustacee, deoarece in multe cazuri este consumat intregul animal, inclusiv viscerele, unde este concentrat cadmiul. In produsele vegetale, cele mai ridicate niveluri se gasesc in alge, cacao, ciuperci salbatice si seminte oleaginoase.

Atentie la baterii! Bateriile cu nichel si cadmiu trebuie aruncate in mod corespunzator, iar copiilor nu trebuie sa li se permita sa se joace cu bateriile. Evitati, de asemenea, fumul de tutun. Daca lucrati cu cadmiu, utilizati toate masurile de siguranta pentru a evita aducerea in casa a particulelor de praf de cadmiu pe imbracaminte, piele, par sau instrumente.

Lucratorii pot fi expusi la cadmiu prin inhalarea de pulberi, vapori sau ceata care contin cadmiu. Cadmiul sau compusii de cadmiu pot ajunge, de asemenea, pe piele, pot contamina imbracamintea sau alimentele si pot fi ingerati (care este, de asemenea, una dintre caile de expunere). Cel mai eficient mod de a preveni expunerea la un metal periculos, cum ar fi cadmiul, este prin eliminare sau substitutie.

In general, eliminarea sau inlocuirea este alegerea ideala (cea mai protectoare) pentru diminuarea riscului de expunere la cadmiu, urmata de controale ingineresti, controale administrative, controale ale practicilor de lucru si, in cele din urma, controale ce vizeaza echipamentul individual de protectie. Controalele ingineresti includ izolarea sursei si utilizarea sistemelor de ventilatie pentru a minimiza expunerea la cadmiu. Printre actiunile administrative se numara limitarea timpului in care un lucrator desfasoara o activitate care implica o expunere potentiala la cadmiu. In ceea ce priveste echipamentul de protectie, acesta trebuie sa includa purtarea unei protectii adecvate a respiratiei si a imbracamintei.

Diferenta dintre hemotoxine si neurotoxine. Cat sunt de periculoase pentru organism

Hemotoxinele sunt toxine care distrug celulele rosii din sange, perturba coagularea sangelui si / sau provoaca colapsul organelor si deteriorarea tesuturilor pe scara larga. Termenul hemotoxina este folosit ca toxine care afecteaza sangele si alte tesuturi. Deteriorarea unei componente hemotoxice este adesea foarte dureroasa si poate provoca neplaceri permanente si, in cazuri severe, deces.

Efectele dauntatoare ale hemotoxinei se pot inrautati si cu un tratament rapid. Toxinele animale includ enzime si alte proteine ​​care sunt hemotoxice sau neurotoxice sau, uneori, ambele. La unele reptile, hemotoxicele actioneaza nu numai ca otrava, ci si ajuta la digestie, otrava poate descompune proteinele din sectiunea muscaturii, facand carnea de prada mai usor de digerat.

Neurotoxinele sunt componentele ce pot fi letale sau distructive pentru tesutul nervos. Ele actioneaza printr-un mecanism care duce la interferenta sau deteriorarea componentelor necesare din sistemul nervos. Deoarece sistemul nervos in majoritatea organismelor vii este extrem de complex si esential pentru supravietuire, acesta a devenit, evident, o tinta usoara. Organismele vii otravitoare sau toxice isi folosesc adesea neurotoxinele pentru a subjuga pradatorii sau pentru a captura prada.

Neurotoxinele sunt o gama larga de agresiuni chimice neurologice exogene care pot afecta negativ atat dezvoltarea, cat si functia tesutului nervos matur. Acestea impiedica controlul neuronilor prin membrana celulara sau perturba comunicarea dintre neuroni printr-o sinapsa. In plus, neurotoxinele pot afecta sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. Mai multe tratamente care vizeaza scaderea leziunilor celulare mediate de neurotoxina includ administrarea de antioxidanti si antitoxine.

Lucruri mai putin cunoscute despre intoxicatiile cu toxine

Bibligrafie:

Adams PD, Afonine PV, Bunkoczi G, Chen VB, Davis IW, Echols N, Headd JJ, Hung LW, Kapral GJ, Grosse-Kunstleve RW, McCoy AJ, Moriarty NW, Oeffner R, Read RJ, Richardson DC, Richardson JS, Terwilliger TC, Zwart PH. PHENIX: a comprehensive Python-based system for macromolecular structure solution. Acta Crystallogr D Biol Crystallogr. 2010;
Amatsu S, Sugawara Y, Matsumura T, Kitadokoro K, Fujinaga Y. Crystal structure of Clostridium botulinum whole hemagglutinin reveals a huge triskelion-shaped molecular 2013;
Arndt JW, Gu J, Jaroszewski L, Schwarzenbacher R, Hanson MA, Lebeda FJ, Stevens RC. The structure of the neurotoxin-associated protein HA33/A from Clostridium botulinum suggests a reoccurring beta-trefoil fold in the progenitor toxin complex. J Mol Biol. 2005;
Arnon SS, Schechter R, Inglesby TV, Henderson DA, Bartlett JG, Ascher MS, Eitzen E, Fine AD, Hauer J, Layton M, Lillibridge S, Osterholm MT, O'Toole T, Parker G, Perl TM, Russell PK, Swerdlow DL, Tonat K. Botulinum toxin as a biological weapon: medical and public health management. JAMA. 2001;
Barthelson R, Mobasseri A, Zopf D, Simon P. Adherence of Streptococcus pneumoniae to respiratory epithelial cells is inhibited by sialylated oligosaccharides. Infect Immun. 1998;