Iridociclita: Simptome, cauze si tratament pentru inflamatia corpului ciliar
Iridociclita, cunoscuta si sub denumirea de uveita anterioara, este o inflamatie a structurilor din partea frontala a ochiului, numita tractul uveal anterior. Aceasta include irisul (partea colorata a ochiului) si corpul ciliar (responsabil pentru producerea umorii apoase, un lichid transparent care umple camera anterioara a ochiului). Iridociclita este o afectiune oculara serioasa si poate afecta atat copiii, cat si adultii. Iridociclita poate fi clasificata in functie de durata sa in acuta (daca dureaza pana la 6 saptamani) sau cronica (daca persista mai mult de 6 saptamani). De asemenea, poate fi impartita in functie de intensitatea inflamatiei, inclusiv usoara, moderata sau severa.
Cauze ale iridociclitei
Iridociclita poate aparea din cauza unui raspuns imunitar excesiv al organismului la o infectie sau la anumite substante straine. In majoritatea cazurilor, cauza exacta a iridociclitei nu poate fi identificata si este clasificata ca fiind o iridoclita primara. Cu toate acestea, uneori, iridociclita poate fi asociata cu alte afectiuni sau boli sistemice, ceea ce o face sa fie clasificata ca iridoclita secundara:
- Infectii: Unele infectii virale sau bacteriene pot declansa un raspuns inflamator in ochi, ducand la iridoclita. Exemple de astfel de infectii includ herpesul ocular, toxoplasmoza, sifilisul, tuberculoza si altele.
- Boli autoimune: Unele afectiuni autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic si spondilita anchilozanta, pot fi asociate cu iridoclita.
- Reactii alergice: Anumite alergii oculare pot determina inflamatia tractului uveal anterior si pot provoca iridoclita.
- Traumatisme oculare: Un traumatism ocular, cum ar fi o lovitura sau un obiect strain care intra in ochi, poate declansa iridoclita.
- Boli inflamatorii: Boli inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn sau colita ulceroasa, pot fi asociate cu iridoclita.
- Alte afectiuni oculare: Uveita poate fi uneori asociata cu alte afectiuni oculare, cum ar fi cataracta, glaucomul sau retinita pigmentara.
Desi nu intotdeauna cauza iridociclitei poate fi identificata, este important sa fie evaluata de un specialist oftalmolog pentru a identifica cauza potentiala si a incepe tratamentul corespunzator. In unele cazuri, iridociclita poate fi recurenta sau cronica si necesita monitorizare si tratament pe termen lung pentru a controla inflamatia si a preveni complicatiile oculare grave.
Factori de risc pentru iridociclita
Iridociclita poate aparea la oricine, dar sunt anumiti factori care pot creste riscul dezvoltarii acestei afectiuni:
- Boli autoimune: Persoanele care sufera de boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, spondilita anchilozanta, psoriazisul sau boala Crohn, prezinta un risc mai mare de a dezvolta iridoclita. Aceste afectiuni determina sistemul imunitar sa atace propriile tesuturi, inclusiv tesuturile din ochi.
- Infectii oculare sau sistemice: Infectiile oculare sau infectiile sistemice severe, cum ar fi herpesul ocular sau tuberculoza, pot fi asociate cu aparitia iridoclitei.
- Istoric de uveita anterioara: Persoanele care au avut episodii anterioare de iridoclita prezinta un risc mai mare de a dezvolta recurente.
- Varsta: Iridociclita poate afecta persoanele de toate varstele, dar este mai frecventa la adulti tineri si la persoanele in varsta.
- Factori genetici: Anumite gene pot juca un rol in susceptibilitatea la iridoclita. Persoanele cu istoric familial de iridoclita pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta afectiunea.
- Traumatisme oculare: Traumatismele oculare, cum ar fi loviturile sau ranirile la nivelul ochilor, pot creste riscul de iridoclita.
Simptome
Iridociclita poate sa se manifeste in diferite moduri, in functie de gradul de inflamatie si de severitatea afectiunii. Simptomele iridociclitei pot aparea brusc sau pot dezvolta treptat, iar prezentarea clinica poate varia de la un pacient la altul, putand include:
- Durere oculara: Pacientii pot resimti dureri intense, de obicei localizate in interiorul ochiului afectat. Durerea poate varia in intensitate si poate fi insotita de senzatia de presiune sau de disconfort.
- Sensibilitate la lumina (fotofobie): Pacientii cu iridoclita pot fi foarte sensibili la lumina, chiar si la o lumina mai slaba, si pot simti nevoia de a-si acoperi ochii sau de a sta intr-un mediu intunecat.
- Vedere incetosata: Vederea poate deveni incetosata si mai putin clara din cauza inflamatiei care afecteaza irisul si cristalinul ochiului.
- Roseata a ochiului: Ochiul afectat poate deveni rosu si congestiv din cauza inflamatiei.
- Micsorarea pupilelor: Pupilele pot deveni mai mici (mioza) si pot raspunde mai putin la lumina din cauza inflamatiei irisului.
- Scurgeri oculare: In anumite cazuri, pot aparea scurgeri oculare, cum ar fi secretii sau mucus, care pot indica prezenta unei infectii oculare asociate.
Optiuni terapeutice pentru iridociclita
Iridociclita poate afecta unul sau ambii ochi si necesita o evaluare prompta de catre un oftalmolog pentru a stabili diagnosticul corect si pentru a initia tratamentul adecvat. In general, tratamentul implica administrarea de medicamente antiinflamatorii, inclusiv picaturi oculare cu corticosteroizi sau dilatarea pupilelor pentru a evita aparitia de sine statatoare a simptomelor. In cazurile severe sau cronice, pot fi necesare si alte tratamente, precum administrarea de medicamente imunosupresoare. Tratamentul iridociclitei, sau uveitei anterioare, depinde de cauza subiacenta, severitatea inflamatiei si raspunsul la tratament. In general, tratamentul urmareste reducerea inflamatiei, ameliorarea simptomelor si prevenirea complicatiilor. Tratamentul poate include urmatoarele optiuni:
- Picaturi oculare antiinflamatoare: Medicamentele antiinflamatoare sub forma de picaturi oculare sunt cel mai frecvent utilizate pentru tratarea iridociclitei. Aceste picaturi pot ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii in ochi. Uneori, pot fi utilizate picaturi cu corticosteroizi pentru a trata inflamatia mai intensa.
- Dilatarea pupilelor: Dilatarea pupilelor (midriaza) poate fi recomandata pentru a preveni aparitia de sine statatoare a simptomelor si pentru a reduce durerea. Pupilele dilatate pot ajuta la relaxarea irisului inflamat si pot reduce riscul de aderare a acestuia de cristalinul ochiului.
- Medicamente antiinflamatoare pe cale orala: In cazurile mai severe sau cronice de iridoclita, medicul poate prescrie medicamente antiinflamatoare pe cale orala, cum ar fi corticosteroizii sau medicamentele imunosupresoare, pentru a controla inflamatia.
- Antibiotice sau antivirale: Daca iridociclita este cauzata de o infectie bacteriana sau virala, pot fi prescrise antibiotice sau antivirale pentru a trata infectia.
- Alte tratamente: In cazurile mai grave sau cu complicatii, medicul poate recomanda alte tratamente specifice, cum ar fi injectii intraoculare cu medicamente, terapia cu laser sau interventii chirurgicale.
Tratamentul iridociclitei trebuie administrat sub supravegherea unui specialist oftalmolog. Un tratament precoce si adecvat poate ajuta la ameliorarea simptomelor, prevenirea complicatiilor grave si mentinerea sanatatii ochilor. In cazul iridociclitelor recurente sau cronice, poate fi necesara o monitorizare pe termen lung si ajustarea tratamentului in functie de raspunsul pacientului la terapie.
Curiozitati despre ochi
Corneea este singurul tesut din corpul uman care nu este vascularizat. Ochiul uman are o foarte mare capacitate de vindecare, cu o ingrijire adecvata, este nevoie de doar aproximativ 48 de ore pentru a se repara o zgarietura minora a corneei. „Ochii rosii” apar in fotografii deoarece lumina blitului ricoseaza din zona posterioara a ochiului. Coroida, stratul mediu al globului ocular, fiind bogata in vase de sange este cea responsabila pentru „ochii rosii”.
Potrivit ultimei statistici, in Romania peste 10,8 milioane de persoane poarta ochelari, ceea ce reprezinta mai mult din jumatatea populatie. Persoanele care sufera de diabet zaharat tip 2 nu prezinta de cele mai multe ori simptome care ar da de gol boala. De aceea multi dintre noi nici macar nu stim ca suferim de aceasta afectiune pana la un control oftalmologic de rutina care poate depista acele mici vase de sange sparte din spatele ochiului, semn frecvent al instalarii diabetului.
Anumite afectiuni oculare, cum ar fi glaucomul dar si probleme de sanatate, precum accidentele vasculare cerebrale, pot duce la dezvoltarea unor unghiuri moarte care se simt in campul vizual. Astfel, pacientii se pot confrunta cu pete albe sau negre, asa-numitele unghiuri moarte. In astfel de situatii, creierul primeste semnale de avertizare si impulsioneaza ochiul care nu este afectat ca trebuie sa preia functiile ochiului bolnav. Vei observa ca daca iti apar pete negre in vedere pe o parte a ochiului, imediat ce clipesti de cateva ori aceasta problema dispare, ca urmare a “umplerii” acelei pete de catre ochiul sanatos.
Cristalinul reprezinta lentila naturala a ochiului, a carei functie este de a se concentra pe obiectul asupra caruia priviti. Intr-un singur minut gandeste-te cat de multe imagini iti trec prin fata ochilor si cate distante, mai mici sau mai mari trebuie sa proceseze aceasta lentila umana. De fiecare data cand iti muti privirea, cristalinul schimba focusul atat de rapid chiar fara ca tu sa-ti dai seama. Compara asta cu o lentila foto obisnuita si iti vei da seama cat de complex este acest mecanism.
BIBLIOGRAFIE:
Bergren R, Brown G, Duker J (1991). "Prevalence and association of asteroid hyalosis with systemic diseases";
Gelatt, Kirk N., ed. (1999). Veterinary Ophthalmology (3rd ed.). Lippincott, Williams & Wilkins;
Bjerk, Ellen (2004). "Ocular Disease of the Aging Dog". Proceedings of the 29th World Congress of the World Small Animal Veterinary Association;
Komatsu H, Kamura Y, Ishi K, Kashima Y (2003). "Fine structure and morphogenesis of asteroid hyalosis". Med Electron Microsc. 36;
Wong S, Sampath R (2002). "Erroneous automated refraction in a case of asteroid hyalois". J Cataract Refract Surg. 28;