Limfogranulomatoza inghinala: Cum recunosti boala, metode de preventie si tipuri de tratament
Limfogranulomatoza inghinala, o infectie transmisa sexual, este provocata de bacteria Chlamydia trachomatis, in special serotipurile L1, L2 si L3. Aceasta afecteaza sistemul limfatic, conducand la diverse manifestari clinice, inclusiv ulceratii genitale, limfadenopatie regionala si proctocolita. Desi este rar intalnita in tarile dezvoltate, boala prezinta o incidenta mai mare in randul barbatilor si este endemica in zonele tropicale. Aceasta afectiune face parte dintr-un grup de boli caracterizate prin ulceratii genitale, alaturi de sifilis si sancroid. Diagnosticarea si tratamentul precoce sunt esentiale pentru a preveni complicatiile grave, cum ar fi obstructia limfatica si ulcerarea cutanata. Tratamentul standard implica administrarea de antibiotice, subliniind importanta recunoasterii simptomelor si cautarii asistentei medicale in timp util.
- Cauze si factori de risc care duc la aparitia bolii
- Simptomele limfogranulomatozei inghinale. Cum le recunosti
- Tratament pentru limfogranulomatoza inghinala
Cauze si factori de risc care duc la aparitia bolii
Limfogranulomatoza inghinala isi are originea in infectia cu Chlamydia trachomatis, dar nu cu serotipurile comune asociate cu clamidioza genitala, ci cu unele specifice acestei afectiuni. Interesant este ca, desi anterior considerata rara in tarile dezvoltate, recent a fost identificata ca fiind posibil subdiagnosticata, in special in randul barbatilor homosexuali din Olanda si Marea Britanie, unde s-au inregistrat cazuri de proctita legate de aceasta boala.
Riscurile asociate cu limfogranulomatoza inghinala includ expunerea in regiuni unde boala este endemica, precum Caraibe, America Centrala, Africa si sud-estul Asiei, infectia cu HIV, relatiile sexuale neprotejate, inclusiv practicarea sexului anal, comportamentul sexual promiscuu si prostitutia. Aceasta afectiune nu discrimineaza pe baza varstei, manifestandu-se preponderent in randul persoanelor sexual active. Interesant este ca, desi initial s-a crezut ca afecteaza mai frecvent femeile, se presupune ca aceasta perceptie este rezultatul unui diagnostic intarziat, deoarece simptomele adesea nu sunt evidente pana la aparitia complicatiilor.
Simptomele limfogranulomatozei inghinale. Cum le recunosti
Limfogranulomatoza venerica parcurge un traseu evolutiv complex atunci cand nu este tratata cu antibiotice. Acesta se desfasoara in trei faze principale, fiecare avand semne si simptome caracteristice. In faza initiala, dupa o perioada de incubatie variabila intre 3 si 30 de zile, zona genitala este afectata de aparitia unei pustule sau papule nedureroase, care poate ajunge sa ulcereze. La barbati, aceste leziuni se manifesta adesea pe penis, preput sau scrot, in timp ce la femei se localizeaza la nivelul peretelui vaginal, colului uterin si vulvei, facandu-le uneori dificil de observat. Importanta acestei faze este ca leziunea se vindeca fara a lasa cicatrici.A doua faza, care survine la 2-6 saptamani dupa vindecarea leziunii primare, este marcata de limfadenopatie in zonele ganglionare regionale. Ganglionii limfatici, mai ales in zona inghinala, devin inflamati si durerosi, cu posibilitatea de a forma conglomerate (cunoscuti sub numele de "buboni").
Acesti ganglioni pot ajunge sa se fistulizeze sau sa se vindece fara a lasa urme. Femeile pot experimenta simptome mai putin specifice, datorate afectarii ganglionilor pelvini, cum ar fi durerea lombara sau abdominala joasa. Faza include si simptome sistemice precum febra, frisoane, astenie si o stare generala afectata. In faza tertiara, predomina simptomele asociate cu regiunea rectoanala, cum ar fi durere anala, precum si prezenta sangelui sau puroiului in materiile fecale. Consecintele pe termen lung ale bolii includ complicatii severe precum abcese perianale, ulceratii, stenoze anale, si elefantiazis al organelor genitale externe, cauzat de obstructia cronica a drenajului limfatic. Diseminarea patogenului in corp poate duce la complicatii suplimentare, inclusiv artrita, boli oculare.
Diagnosticul bolii
Diagnosticarea bolilor cu transmitere sexuala, in special a celor provocate de Chlamydia trachomatis, reprezinta o provocare clinica, avand in vedere complexitatea simptomelor si diversitatea lor de manifestare intre sexe. La barbati, simptomele pot fi mai evidente in faza de limfogranulomatoza inghinala, caracterizata prin limfadenopatie dureroasa, adesea unilaterala, cu tendinta ganglionilor limfatici de a se uni si de a forma fistule. Femeile pot ajunge la diagnostic intr-un stadiu mai avansat al bolii, cand complicatiile devin severe si includ simptome rectoanale sau genitale, cum ar fi fistulele, abcesele, ulceratiile si stenozele.
Anamneza pacientului este esentiala in acest context, necesitand detalii precum istoricul bolilor cu transmitere sexuala, statusul HIV, practicile sexuale si calatoriile in zone endemice. Pe langa examenul clinic, diagnosticarea precisa implica identificarea Chlamydia trachomatis prin metode paraclinice. Culturile biologice prelevate din ulcerelor genitale, cervix, leziuni rectale sau buboane pot fi dificile si costisitoare, avand o rata de succes limitata. Metodele moleculare, cum ar fi reactia in lant a polimerazei (PCR), devin preferate pentru identificarea specifica a bacteriei. Acestea ofera o sensibilitate si specificitate inalte, desi testele de amplificare a acizilor nucleici, capabile sa detecteze diverse tipuri de clamidii, nu sunt intotdeauna utilizate rutinier. Tehnicile de imagistica medicala, inclusiv endoscopia si radiografia pelvisului, contribuie la evaluarea extensiei leziunilor in cursul avansat al bolii. Diagnosticarea infectiei cu Chlamydia trachomatis solicita investigatii suplimentare pentru alte boli cu transmitere sexuala, precum HIV/SIDA, sifilis, gonoree, infectii herpetice, hepatitele B si C, pentru o abordare cuprinzatoare si eficienta in tratamentul si prevenirea complicatiilor.
Tratament pentru limfogranulomatoza inghinala
Limfogranulomatoza venerica poate fi tratata eficient printr-o combinatie de metode chirurgicale si tratamente antibiotice. In cadrul abordarii chirurgicale, drenajul chirurgical al nodulilor afectati se prezinta ca o etapa foarte importanta. Tratamentul antibiotic joaca un rol esential in eradicarea infectiei, doxiciclina fiind adesea prescrisa in doze de 100 mg, administrata de doua ori pe zi, pe o perioada de trei saptamani. O alternativa la doxiciclina este eritromicina, recomandata in doze de 500 mg, de patru ori pe zi, tot timp de trei saptamani.
Exista medici care propun utilizarea azitromicinei - 1 g saptamanal pentru trei saptamani, desi aceasta optiune necesita mai multe cercetari pentru a-i confirma eficacitatea. Pentru prevenirea raspandirii infectiei, tratamentul persoanelor care au venit in contact cu pacientul, inclusiv a celor asimptomatici, se poate face cu doxiciclina sau azitromicina. Aceste abordari terapeutice sunt esentiale pentru gestionarea eficienta a limfogranulomatozei venerice, asigurand astfel o recuperare rapida si prevenirea transmiterii ulterioare a bolii.
Este importanta efectuarea regulata a testelor pentru depistarea acestei infectii cu transmitere sexuala, mai ales pentru persoanele active sexual sub 25 de ani si pentru cele care se afla intr-o categorie cu risc crescut. Aceasta din urma include femeile cu parteneri noi sau multipli, parteneri care participa la activitati sexuale cu alti parteneri sau care au avut anterior infectii cu transmitere sexuala.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;
