Mandibula: ce rol are si ce afectiuni ii sunt asociate

In afara de oasele mici ale urechii medii, maxilarul inferior sau mandibula este singurul os ce se afla in miscare (adica este mobil) al intregului craniu. Mandibula nu este articulata cu oasele adiacente ale craniului prin suturi, ci printr-o articulatie sinoviala numita temporomandibulara. Caracteristicile unice ale acestei articulatii permit maxilarului sa ramana fixat pe craniu, in timp ce, in acelasi timp, este capabil sa efectueze diverse miscari de rotatie si translatie care ne permit sa mestecam, sa vorbim si sa efectuam alte activitati.

Mandibula este formata din corp si doua ramuri, componentele avand mai multe caracteristici anatomice care au functii importante, cum ar fi adapostirea dintilor si asigurarea trecerii pentru unele structuri neurovasculare. Articulatiile temporo-mandibulare sunt legaturile dintre oasele temporale ale craniului si mandibula (maxilarul inferior) Exista doua articulatii temporomandibulare, una pe fiecare parte a fetei, chiar in fata urechilor. Ligamentele, tendoanele si muschii care sustin articulatiile sunt elementele care permit miscarea maxilarului.

Afectiuni ce vizeaza mandibula

Tulburarile temporo-mandibulare sunt de obicei cauzate de probleme in muschii sau articulatiile maxilarului sau in tesutul fibros care le conecteaza. Persoana afectata are o durere de cap si un raspuns dureros la atingerea muschilor de mestecat. In general, medicii sau stomatologii pot diagnostica aceste tulburari prin istoricul medical si examenul clinic, dar uneori este necesar un test imagistic. Tratamentul include, de obicei, masuri de auto-ajutor si de ingrijire a medicului, terapie cu dispozitive orale (atele) si ameliorarea durerii.

Articulatia temporo-mandibulara este una dintre cele mai complexe din organism. Aceasta se deschide si se inchide ca o balama si aluneca inainte, inapoi si lateral. Articulatia contine un fragment de tesut fibros dens, care serveste ca un tampon intre maxilar si craniu, evitand astfel frecarea. Din punct de vedere clinic, exista multe tipuri de afectiuni patologice care afecteaza maxilarul. Mai jos, vom detalia cele mai frecvente modificari osoase:

Resorbtia osului alveolar apare atunci cand exista pierderi dentare si exista astfel o lipsa de structuri pentru a sustine osul si o crestere a presiunii asupra osului.
Fracturile condilare intra si extracapsulare sunt cele mai frecvente fracturi mandibulare si sunt de obicei rezultatul accidentelor de circulatie sau a fortei indirecte datorate violentei.
Aplazia dentara nu este neobisnuita la molarii trei, premolari si in special incisivii laterali. Acest lucru poate provoca goluri intre dinti si o creasta alveolara.
Osteoradionecroza este o tulburare caracterizata prin devitalizarea osului care apare ca urmare a tratamentului pentru cancer, ce implica radiatii.
Osteomielita este o infectie care poate provoca sechestrarea osoasa cronica (tesut osos devitalizat separat de osul sanatos adiacent printr-un proces necrotic) si deflitalizarea osoasa in maxilar. Este ireversibila si necesita adesea rezectia maxilarului.

Torus mandibular, este o proeminenta pe fata interioara a corpului maxilarului, ceea ce poate complica utilizarea protezelor dentare. Articulatia temporomandibulara conecteaza maxilarul la partea laterala a capului. Cand functioneaza corect, va permite sa vorbiti, sa mestecati si sa cascati. La persoanele cu disfunctie temporo-mandibulara, problemele articulatiei si ale muschilor din jur pot provoca:

Durere care se extinde pe fata, maxilar sau gat
Rigiditate in muschii maxilarului
Limitarea miscarii sau blocarii falcii
Senzatii dureroase la miscarea maxilarului
Modificari ale alinierii dintilor superiori si inferiori

Durerea maxilarului poate disparea cu putin sau fara tratament. Tratamentul poate include lucruri simple, cum ar fi consumul de alimente moi sau aplicarea ghetii. Poate include, de asemenea, medicamente pentru ameliorarea durerii, iar uneori poate fi necesara o interventie chirurgicala.

Hipermobilitate
Hipermobilitatea (laxitatea mandibulara) este cauzata de intinderea excesiva a ligamentelor care sustin articulatia, ca si cum ar exista o articulatie dubla. In hipermobilitate, dislocarea apare de obicei din cauza formei articulatiilor, pierderea tonusului ligamentului (laxitate) si a tensiunii musculare. Poate aparea atunci cand incercati sa deschideti gura prea mult sau din cauza unei lovituri la maxilar.

Retrognatismul mandibular
Este o anomalie din sfera dento-maxilara de crestere, ce se caracterizeaza printr-un deficit de dezvoltare a maxilarului inferior (mandibula).  Retrognatismul mandibular genereaza tulburari digestive, cauzate de o reducere a eficientei masticatorii. De asemenea, apar si tulburari la nivelul articulatiei temporo-mandibulare. In plus, se va afecta atat deglutitia, cat si fonatia. Daca nu este tratat la timp, retrognatismul mandibular cauzeaza aparitia cariilor pe dintii frontali, dar si dificultate in efectuarea igienei orale, fapt ce conduce la parodontita marginala cronica, reducerea campului de masticatie, dar si contacte anormale intre dinti.

Fractura mandibulara
Este o ruptura (fractura) a mandibulei, ceea ce inseamna ca maxilarul inferior s-a mutat din pozitia sa normala intr-una sau ambele articulatii unde se conecteaza la craniu (articulatii temporo-mandibulare).

Fractura se vindeca de obicei dupa tratament. Cu toate acestea, o noua fractura a maxilarului poate aparea in viitor. Complicatiile pot include:

Obstructia cailor respiratorii
Sangerare
Dificultate in a manca (temporar)
Dificultate de vorbire (temporara)
Infectie in maxilar
Durere si alte probleme ale articulatiei maxilarului
Amorteala a unei parti a maxilarului sau a fetei
Probleme cu alinierea dintilor
Umflare

Cea mai frecventa cauza a unei fracturi a mandibulei este o leziune faciala. Acest lucru se poate produce deoarece a existat:

Agresiune fizica
Accident industrial
Accident rutier
Accidentari recreative sau sportive
Impiedicare si cadere
Dupa o procedura dentara sau medicala

Simptomele includ:

Durere in fata sau maxilar in fata urechii sau pe partea afectata, care se inrautateste odata cu miscarea
Vanatai si umflaturi ale fetei, sangerare din gura
Dificultate la mestecat
Rigiditatea maxilarului, dificultatea de a deschide gura larg, sau probleme de inchidere a gurii
Falca se deplaseaza intr-o parte atunci cand este deschisa
Sensibilitate sau durere in maxilar, care se inrautateste prin muscare sau mestecare
Dinti slabiti sau deteriorati
Amorteala a fetei (in special in buza inferioara)
Durere de urechi
Dislocarea mandibulei

O mandibula dislocata este, de obicei, o problema dentara urgenta foarte dureroasa, care necesita atentie medicala imediata. Nu puteti inchide gura, iar maxilarul se deplaseaza, de obicei, intr-o parte. In unele cazuri, cauza unei dislocari mandibulare poate fi ranirea, dar se datoreaza, de obicei, deschiderii excesive a gurii (de exemplu, cascarea, mestecarea unei gustari tari, varsaturile sau in timpul unei proceduri dentare). Dislocarea este mai probabila la persoanele care au avut alte dislocari inainte sau care sufera de laxitate mandibulara (hipermobilitate).

Sunt conditii rare ce se formeaza pe mandibula sau in tesuturile care o acopera pe aceasta si cavitatea orala. Tumorile, in functie de locul de origine, pot fi sau nu odontogene, iar de obicei, acestea sunt benigne, adica necanceroase. Cu toate acestea, tumorile ce apar la nivelul mandibulei au o extindere rapida si agresiva, distrugand tesutul osos al dintilor si mandibulei, precum si tesutul din jur.

Cum sa ai grija de proteza dentara fara sa afectezi mandibula

Pentru a evita fracturarea protezei este indicat sa o curatati deasupra unui vas cu apa sau deasupra unui prosop, astfel incat, daca va fi scapata din maini, aceasta sa nu ia contact cu o suprafata dura. Totodata, trebuie curatate cu atentie zonele de ancorare a protezei, care pot fi prevazute cu capse sau crosete, deoarece aici se creaza un mediu prielnic de dezvoltare a tartrului, a inflamatiilor si chiar a infectiilor. Daca elementele de fixare sunt create din metale sau proteza este captusita cu un material special pentru gingii sensibile, este recomandat sa urmati instructiunile de curatare ale medicului stomatolog.

Cu toate ca majoritatea persoanelor care poarta proteza dentara nu dau importanta acestui aspect, este important de punctat ca igiena orala, in aceste cazuri, se face doar cu produse specifice. Nu este recomandat sa se foloseasca pasta de dinti clasica, deoarece aceasta, gratie componentelor sale abrazive, poate deteriora suprafata lucioasa a protezei. Totodata, este contraindicat sa se foloseasca apa fierbinte, aceasta putand deforma proteza. De asemenea, periuta de dinti cu care se va realiza igiena este indicat sa fie una dedicata curatarii protezelor dentare, cu peri moi si cap mic. In farmacii exista produse special concepute pentru curatarea protezelor dentare, acestea avand rolul de a dizolva si indeparta eficient petele si placa de tartru, avand, totodata rol dezinfectant si antibacterian. In plus, fata de o pasta de dinti clasica, acestea previn eficient aparitia inflamatiilor la nivelul gingiilor. Se gasesc sub forma de solutii sau comprimate care se dizolva in apa.

Proteza dentara se curata zilnic, atat dimineata cat si seara, indiferent daca pe parcursul noptii este purtata sau nu. Daca dentistul a recomandat indepartarea protezei dentare pe timpul noptii, atunci aceasta trebuie obligatoriu pusa in apa pentru a preveni uscarea si deformarea sa. Persoanele care folosesc adezivi de fixarea a protezei dentare trebuie, cu atat mai mult, sa realizeze igiena orala in fiecare dimineata si seara. Sunt cazuri in care, daca nu este fixata bine, anumite alimente pot patrunde sub proteza, caz in care este indicat sa fie scoasa si curatata sau, cel putin, clatita cu apa rece. De asemenea, nu uitati sa va curatati gingiile, limba si cerul gurii cu o periuta moale de fiecare data cand faceti igienizarea protezei, astfel veti stimula circulatia sangvina si veti indeparta tartrul care ar putea afecta dintii naturali.