Polihidramnios: cauze, simptome si optiuni de tratament

Polihidramniosul este caracterizat de o acumulare excesiva de lichid amniotic in timpul sarcinii. Majoritatea cazurilor sunt usoare si apar din cauza cresterii treptate a lichidului amniotic in al doilea trimestru, de obicei fara a provoca simptome semnificative. Polihidramniosul sever poate duce la dificultati respiratorii, nastere prematura si alte probleme medicale. Polihidramniosul este o afectiune caracterizata prin acumularea excesiva de lichid amniotic in timpul sarcinii, si poate fi determinata de mai multi factori. Printre cauzele comune se numara malformatiile fetale la nivelul tractului gastrointestinal sau al sistemului nervos central, diabetul zaharat al mamei care nu este bine controlat si anumite anomalii cromozomiale. Polihidramniosul poate fi asociat cu sindromul transfuzor-transfuzat, o complicatie in sarcinile gemelare cu gemeni identici in care un fetus primeste prea mult sange, iar celalalt prea putin. Alte cauze includ anemia fetala si incompatibilitatea de sange intre mama si copil. Exista si cazuri in care cauza exacta a polihidramniosului ramane necunoscuta.


Simptomele polihidramniosului la gravide
Polihidramniosul face ca abdomenul gravidei sa para mai mare decat ar fi normal pentru stadiul sarcinii. Medicul obstetrician poate suspecta prezenta polihidramniosului daca uterul este marit, dar este dificil sa se evalueze bataile inimii fetale si conturul corpului copilului. Printre simptomele comune ale polihidramniosului se numara:
● Disconfort abdominal: Cresterea volumului uterin poate provoca o senzatie de jena sau presiune in abdomen.
● Dificultati respiratorii: Uterul marit poate comprima plamanii, facand respiratia mai dificila.
● Edem: Umflarea gleznelor, vulvei si a abdomenului inferior este frecventa din cauza acumularii de lichide.
Monitorizarea atenta si consultarea regulata cu medicul sunt esentiale pentru gestionarea corecta a acestei afectiuni.
Complicatiile polihidramniosului in sarcina
Polihidramniosul, o afectiune caracterizata printr-un exces de lichid amniotic, poate duce la diverse complicatii, mai ales daca apare devreme in sarcina sau daca volumul lichidului este semnificativ. Iata principalele riscuri asociate cu polihidramniosul:
1. Nasterea prematura: Excesul de lichid amniotic poate provoca contractii premature, crescand riscul unei nasteri inainte de termen.
2. Hipertensiunea arteriala indusa de sarcina: Femeile cu polihidramnios sunt mai predispuse la dezvoltarea hipertensiunii arteriale in timpul sarcinii.
3. Infectii ale tractului urinar: Cresterea presiunii asupra vezicii urinare si tractului urinar poate duce la infectii frecvente in timpul sarcinii.
4. Ruptura prematura a membranelor: Lichidul amniotic in exces poate cauza ruperea timpurie a membranelor, ceea ce poate declansa travaliul inainte de termen.
5. Cresterea excesiva a fatului: Polihidramniosul este adesea asociat cu macrosomia fetala, unde fatul creste peste limitele normale.
6. Abruptia placentara: Aceasta este o complicatie grava in care placenta se separa de peretele uterin inainte de nastere, punand in pericol atat mama, cat si copilul.
7. Prolapsul de cordon ombilical: In aceasta situatie, cordonul ombilical coboara in vagin inaintea copilului, ceea ce poate intrerupe alimentarea cu oxigen a fatului.
8. Cezariana: Datorita riscurilor crescute si complicatiilor, multe femei cu polihidramnios ajung sa nasca prin operatie cezariana.
9. Nasterea unui copil mort: In cazurile severe, polihidramniosul poate duce la pierderea sarcinii.
10. Sangerari vaginale severe: Dupa nastere, lipsa tonusului muscular uterin poate cauza sangerari abundente, reprezentand un risc semnificativ pentru mama.
Monitorizarea atenta si interventia medicala prompta sunt esentiale pentru a gestiona eficient polihidramniosul si a minimiza riscurile pentru mama si copil.
Diagnostic in polihidramnios
Cand medicul obstetrician suspecteaza prezenta polihidramniosului, adica acumularea excesiva de lichid amniotic, primul pas este efectuarea unei ecografii. Prin aceasta procedura, se evalueaza cantitatea de lichid amniotic fie subiectiv (lichid in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, prin calcularea ecografica a indicelui de lichid amniotic (ILA). Daca ecografia confirma polihidramniosul, medicul va investiga detaliat dezvoltarea fatului pentru a identifica posibilele cauze ale acestei acumulari excesive de lichid. Acest lucru poate necesita teste suplimentare precum amniocenteza, testul de provocare la glucoza si analiza cariotipului.
Monitorizarea atenta a sarcinii devine esentiala in aceste cazuri, incluzand ecografii saptamanale pentru a masura cantitatea de lichid amniotic si pentru a evalua sanatatea fatului. Medicul poate recomanda teste periodice cum ar fi testul non-stres, profilul biofizic, ecografia Doppler si testul de stres la contractii pentru a se asigura ca bebelusul se dezvolta in conditii optime.


Tratament pentru polihidramnios
Tratamentul pentru polihidramnios variaza in functie de severitatea afectiunii. Cazurile usoare, de obicei, se rezolva de la sine si nu necesita interventii. In schimb, formele severe pot necesita drenajul lichidului in exces prin amniocenteza. Aceasta procedura, numita amnioreducere, poate fi repetata de mai multe ori pe parcursul sarcinii si are un risc scazut de nastere prematura, placental abruptio si ruperea prematura a membranelor. In unele situatii, medicul poate prescrie indometacin pentru a reduce productia de urina fetala si, implicit, cantitatea de lichid amniotic. Totusi, acest medicament nu este recomandat dupa saptamana 31 de sarcina din cauza riscului de complicatii cardiace pentru fat. Tratamentul poate include gestionarea afectiunilor subiacente, cum ar fi diabetul gestational, pentru a controla mai bine polihidramniosul.
Prevenirea polihidramniosului
Prevenirea polihidramniosului se bazeaza pe gestionarea atenta a factorilor de risc controlabili, cum ar fi mentinerea unui nivel adecvat al glicemiei in cazul diabetului gestational. O ingrijire prenatala riguroasa este importanta pentru identificarea timpurie si tratarea prompta a oricaror afectiuni care ar putea conduce la aparitia polihidramniosului.
Cum afecteaza bebelusul?
Polihidramniosul are de obicei un impact minor asupra sanatatii bebelusului in cazurile usoare. Daca aceasta afectiune este asociata cu diabetul, fatul poate creste excesiv, ceea ce ar putea complica o nastere vaginala. In formele severe, polihidramniosul poate duce la travaliu prematur si la nasterea prematura. Desi majoritatea femeilor nu intampina complicatii semnificative din cauza excesului de lichid amniotic si nasc copii sanatosi, exista situatii in care medicul poate recomanda o operatie cezariana pentru a reduce riscurile asociate unei nasteri naturale.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;