Poromul: simptome, diagnostic si cum poti gestiona aceasta afectiune dermatologica

Poromul este un tip de neoplasm benign al anexelor pielii, format din celule epiteliale cu diferentiere tubulara. Desi exista si o varianta maligna a acestuia, numita porocarcinom, poromul apocrin este mult mai frecvent intalnit decat cel ecrin. Poromul face parte din grupul acrospiromelor, alaturi de alte tumori precum hidradenoamele nodulare, hidradenoamele cu celule clare, tumorile ductelor dermice si hidroacantomul simplex. Aceste leziuni apar de obicei sub forma unui nodul sau papula solitara, fiind in general asimptomatice, dar pot provoca uneori dureri minore. In cazuri rare, pacientii pot dezvolta mai multe poroame simultan, o conditie cunoscuta sub numele de poromatoza, care poate avea un impact cosmetic negativ. Poromul nu necesita tratament medical specializat, fiind de obicei indepartat prin excizie chirurgicala. Nu sunt asociate complicatii cu aceste leziuni, iar prognosticul este favorabil, deoarece poromul nu prezinta semnificatie clinica.
Chiar si in cazurile de poromatoza, nu sunt observate alte anomalii, iar riscul de transformare maligna este minim, comparabil cu cel al pielii normale. Tumorile benigne apar in corp din cauza unei diviziuni celulare anormale si necontrolate. In mod normal, celulele corpului cresc si se divid pentru a contribui la formarea si regenerarea organelor si structurilor necesare bunei functionari a organismului. Aceste celule sunt programate sa moara dupa o anumita perioada, un proces cunoscut sub numele de apoptoza, permitand astfel inlocuirea lor cu altele noi. Problemele apar cand acest echilibru intre cresterea si moartea celulelor este perturbat. In cazurile de tumori benigne, celulele noi continua sa se formeze chiar daca nu sunt necesare, iar celulele vechi nu mor conform ritmului natural. Acest dezechilibru duce la acumularea excesiva a celulelor, formand astfel o masa distincta, cunoscuta sub numele de tumoare benigna. Aceste tumori nu sunt canceroase si de obicei nu se raspandesc in alte parti ale corpului, dar pot cauza probleme daca presioneaza structurile inconjuratoare.
Caracteristici specifice poromului
Poromul se caracterizeaza printr-o suprafata neteda si poate sa sangereze in cazul unei traume. Dimensiunile sale variaza, avand un diametru de la cativa milimetri pana la cativa centimetri. Desi nu provoaca durere, poromul poate crea disconfort daca este situat in zone unde este supus frecarii sau presiunii constante.
Patogenie si factori declansatori
Poromul este clasificat drept un tip de tumora benigna, cu o particularitate distincta de diferentiere poroida, adica este structurat specific celulelor porilor pielii. In cazuri rare, acesta poate evolua spre o forma maligna cunoscuta sub denumirea de porocarcinom. Este important de mentionat ca poromii se manifesta exclusiv la nivelul pielii si nu invadeaza alte tesuturi din corp.
Cum recunosti afectiunea
Poromul este o formatie benigna care poate aparea la orice varsta, dar este mai frecvent intalnita in randul adultilor. Aceste leziuni sunt, de obicei, asimptomatice si se caracterizeaza prin noduli sau papule de culoarea pielii, cu dimensiuni de pana la 2 cm, ce evolueaza lent in timp. In unele cazuri, poroamele pot fi usor dureroase si pot avea o tenta pigmentata. Desi majoritatea sunt stabile, exista situatii in care acestea pot suferi modificari precum eroziuni sau chiar ulceratii la suprafata. Poromul face parte din categoria neoplasmelor benigne ale anexelor pielii, care pot aparea in asociere cu alte conditii dermatologice, cum ar fi un nev sebaceu.


Diagnosticarea poromului
Pentru a diagnostica poromul, examenele de sange nu sunt necesare. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza anamnezei si a examenului clinic. Este esential un examen histopatologic pentru a confirma prezenta poromului. Poromul este o leziune mica, formata din celule epiteliale cuboide. Aceste celule neoplazice prezinta citoplasma eozinofilica. Diferentierea ductala se manifesta sub forma unor tubuli cu o cuticula eozinofilica densa si, uneori, vacuole citoplasmatice. Desi rar, se pot observa focare de necroza si o stroma bine vascularizata, indicii ce pot sugera o posibila malignizare. Pentru a stabili un diagnostic corect, este important sa se ia in considerare si alte afectiuni similare, cum ar fi:
● Keratoza seboreica
● Carcinomul scuamos celular
● Trichilemoma
● Hidradenom
● Acrospirom
● Hidradenom poroid
Un diagnostic diferential precis ajuta la evitarea confuziilor cu alte afectiuni dermatologice si la asigurarea unui tratament adecvat.
Ingrijirea poromului
Poromul, desi nu prezinta riscuri semnificative pentru sanatate, necesita excizie chirurgicala pentru eliminare. Acest tratament este suficient, iar prognosticul pentru pacienti este in general foarte bun, leziunile neavand implicatii clinice majore. In cazurile de poromatoza, unde pacientul prezinta multiple poroame, acestea nu sunt legate de alte anomalii si nu prezinta un risc crescut de a deveni maligne. Gestionarea poromului este directa si majoritatea cazurilor se rezolva fara complicatii suplimentare.


Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2021;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;