Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:30 - 17:00
Sarbatori fericite!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Tulburarea obsesiv-compulsiva: simptome, cauze care declanseaza afectiunea, optiuni de tratament

Tulburarea obsesiv-compulsiva: simptome, cauze care declanseaza afectiunea, optiuni de tratament

Irina Ghiniţă
de , Farmacist
Data publicării: 19 decembrie 2024 Ultima actualizare: 19 decembrie 2024

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o forma complexa de anxietate manifestata prin ganduri persistente si necontrolate care conduc individul catre efectuarea unor actiuni repetitive, in cautarea unui sentiment de liniste. Desi persoanele care sufera de TOC sunt adesea constiente de irationalitatea comportamentelor lor si de anxietatea profunda pe care o resimt, gasesc dificil sa scape de aceste cicluri constrangatoare. Aceasta lupta interna nu doar ca perpetueaza starea de neliniste, dar subliniaza si dificultatea de a se distanta de aceste ritualuri, chiar si cu deplina cunostinta de cauza asupra naturii lor contraproductive.

Ce este tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC)?

Tulburarea obsesiv-compulsiva reprezinta o conditie psihiatrica de durata, marcandu-se printr-o serie de ganduri intruzive si imagini mentale persistente, care se transforma adesea in temeri sau fobii recurente. Aceste obsesii genereaza comportamente repetitive, compulsii, in incercarea de a neutraliza anxietatea provocata. Incercarile de a ignora sau de a opri aceste ganduri obsesive pot agrava starea de neliniste, determinand persoana afectata sa recurga la actiuni compulsive, uneori irationale, pentru a gestiona temporar anxietatea.

TOC poate focaliza anxietati extreme legate de sanatate sau curatenie, cum ar fi teama de contaminare cu germeni. Acest lucru poate duce la comportamente excesive de precautie, cum ar fi evitarea iesirilor din casa fara echipament de protectie adecvat (masti, manusi) sau practici riguroase de igiena la intoarcerea acasa, inclusiv spalarea obsesiva a mainilor sau utilizarea excesiva a dezinfectantilor, care pot provoca daune pielii. Aceasta ciclicitate a obsesiilor si compulsiilor evidentiaza o lupta interna continua si necesitatea suportului si interventiei specializate pentru a depasi aceasta tulburare complexa.

Simptomele tulburarii obsesiv-compulsive. Cum poti recunoaste afectiunea

Aceasta tulburare afecteaza activitatile cotidiene prin ciclurile sale de manifestare, pauza si reluare. Obsesiile sunt ganduri persistente, imagini sau impulsuri care genereaza anxietate si par a fi incontrolabile. Acestea includ frica excesiva de contaminare, temeri legate de siguranta proprie sau a altora, preocupari excesive legate de ordine sau simetrie, si multe altele. Compulsiile, pe de alta parte, sunt raspunsuri comportamentale la obsesii, efectuate in incercarea de a reduce anxietatea asociata. Acestea pot varia de la ritualuri de curatenie excesiva, nevoia de a organiza obiectele intr-un anumit mod, la repetarea unor cuvinte sau fraze si chiar la comportamente de verificare repetitiva. Aceste actiuni compulsive sunt adesea realizate intr-un mod rigid si pot duce la un ciclu vicios de obsesie si compulsie care interfereaza semnificativ cu viata de zi cu zi a persoanei.

Diagnosticul bolii

Diagnosticarea afectiunilor psihice, inclusiv a tulburarii obsesiv-compulsive (TOC), este un proces complex si meticulos, care implica o intelegere profunda a experientelor individuale ale pacientului. In aceasta calatorie spre claritate si ajutor, medicul psihiatru joaca un rol pivotal, desfasurand conversatii detaliate cu pacientul pentru a intelege cum gandurile, starile emotionale si comportamentele acestuia influenteaza functionarea zilnica si calitatea generala a vietii. Pentru o perspectiva mai ampla si cu consimtamantul pacientului, discutiile pot include interactiuni cu familia si prietenii.

Determinarea prezentei TOC se bazeaza pe criterii riguroase stabilite de Academia Americana de Psihiatrie, care sunt reflectate in Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM-5). Aceasta abordare asigura ca diagnosticul este precis si se bazeaza pe cele mai recente si recunoscute standarde profesionale. Complicatiile in diagnosticare pot aparea datorita simptomelor TOC care adesea se suprapun cu cele ale altor afectiuni mentale, cum ar fi tulburarile de anxietate, depresia, schizofrenia sau tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva. Aceasta suprapunere face esentiala o evaluare detaliata pentru a diferentia TOC de alte posibile conditii. Nu este neobisnuit ca pacientii sa prezinte simultan TOC si o alta tulburare mintala, complicand si mai mult procesul de diagnosticare.

Factori de risc care pot declansa boala

Tulburarea Obsesiv-Compulsiva (OCD) poate fi influentata de o serie de factori biologici, genetici si de mediu. Aceasta tulburare reflecta o interactiune intre structura cerebrala, chimia acestuia, factorii genetici si experientele de viata ale individului.Din perspectiva biologica, modificarile in chimia creierului sau functionarea acestuia sunt considerate elemente cheie. Desi cercetarile continua, exista indicii ca o serie de gene ar putea contribui la vulnerabilitatea fata de OCD, desi identificarea lor completa ramane un obiectiv in desfasurare.

Pe langa acestea, se sugereaza ca tulburarea poate fi invatata sau modelata prin comportamentul observat in familie sau in cursul vietii, devenind dificil de eliminat odata ce este instaurata. Factorii de risc care pot predispune la aparitia OCD includ un istoric familial al tulburarii, experiente de viata stresante sau traumatizante, precum si prezenta altor afectiuni de sanatate mintala, cum ar fi anxietatea, depresia sau tulburarile de tic. Exista si alti factori de risc, precum trasaturile de personalitate orientate spre perfectionism, schimbarile majore in viata, abuzul sau neglijenta din copilarie, pierderea unei persoane dragi, dificultatile scolare sau profesionale, leziunile cerebrale traumatice, hiperactivitatea in anumite regiuni ale creierului sau un nivel scazut de serotonina. Anumite conditii neuropsihiatrice din copilarie, cum ar fi infectiile cu streptococi, sunt considerate a avea un rol in declansarea OCD, indicand complexitatea si varietatea factorilor care contribuie la dezvoltarea acestei tulburari.

Tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsiva

In centrul strategiei de tratament se afla selectia atenta a medicamentelor, care pot include antidepresive, inhibitori de serotonina si antipsihotice, ajustate meticulos de medicul specialist in functie de evolutia simptomelor si reactiile pacientului. Este esential ca pacientii sa urmeze cu strictete indicatiile medicului si sa raporteze orice reactie adversa, pentru a asigura o ajustare optima a tratamentului. Pe langa medicatie, terapia cognitiv-comportamentala (TCC) joaca un rol important, oferind pacientilor instrumente pentru a infrunta si gestiona obsesiile si comportamentele compulsive. TCC presupune expunerea gradata la factorii declansatori si invatarea tehnicilor de coping, proces ce poate dura si necesita perseverenta. Aceasta poate fi realizata individual sau in cadrul terapiei de grup, variind de la sesiuni ambulatorii la spitalizare, in functie de nevoile pacientului.

Pentru cazurile refractare la tratamentele conventionale, optiuni inovatoare precum stimularea cerebrala profunda sau stimularea magnetica transcraniana pot oferi o noua speranta, intervenind direct asupra activitatii cerebrale pentru a modula disfunctionalitatile neuronale. Tehnicile de relaxare, inclusiv yoga, tai chi, meditatia si masajul terapeutic, alaturi de aromaterapie, pot complementa abordarea terapeutica prin reducerea stresului si imbunatatirea starii de bine a pacientilor. Hipnoza, utilizata de catre psihoterapeuti specializati, vizeaza identificarea si restructurarea gandurilor obsesive, facilitand o detasare de comportamentele compulsive.

Bibliografie:

Necrotizing Enterocolitis in Pulmonary Atresia with Intact Ventricular Septum; J. Hassoulas et al., 1985;

Neonatal Intussusception Misdiagnosed as Necrotizing Enterocolitis; American Journal of Perinatology, 1995;

Are Scores Reliable in Predicting the Need for Surgery and Mortality in Necrotizing Enterocolitis, Delphine, 2016;

Articole similare
Sindromul Noonan: o afectiune genetica care poate afecta dezvoltarea fatului Sindromul Noonan: o afectiune genetica care poate afecta dezvoltarea fatului

Sindromul Noonan se caracterizeaza printr-o heterogenitate clinica si genetica ridicata, cu implicarea variabila si in schimbare de varsta a mai multor organe si sisteme. Din cauza acestei variabilitati, este esential ca medicii implicati in ingrijirea lor sa fie familiarizati cu manifestarile sale si sa cunoasca recomandarile de urmarire, inclusiv monitorizarea cresterii si dezvoltarii.

26 mai 2023
citește articolul
Sindromul Mayer-Rokitansky: o afectiune rara care afecteaza organele reproducatoare feminine Sindromul Mayer-Rokitansky: o afectiune rara care afecteaza organele reproducatoare feminine

Etiologia sa este necunoscuta. De obicei, se prezinta ca amenoree primara la femeile adolescente, cu organe genitale externe normale si crestere. Alte modificari pot fi asociate, in special la nivel genito-urinar. Sunt necesare teste imagistice pentru a confirma diagnosticul. Nu exista un consens cu privire la cel mai adecvat tratament, insa afectiunea necesita un management multidisciplinar si necesita consiliere psihologica si sprijin adecvat, avand in vedere impactul semnificativ pe care il are asupra sferei psihosociale atat a pacientului, cat si a familiei sale.

25 mai 2023
citește articolul
Sindromul Ehlers-Danlos: cauze, simptome si optiuni de tratament Sindromul Ehlers-Danlos: cauze, simptome si optiuni de tratament

Sindroamele Ehlers-Danlos (SED) sunt un grup de tulburari ale tesutului conjunctiv care pot fi mostenite si variaza in modul in care afecteaza organismul si cauzele sale genetice. Acestea sunt de obicei caracterizate de hipermobilitatea articulatiilor (articulatii care se deplaseaza dincolo de intervalul normal de miscare), hiperextensibilitatea pielii (piele care se intinde mai mult decat in mod normal) si fragilitatea tesuturilor.

25 mai 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.