Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:30 - 17:00
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Util: Ce analize trebuie sa faci daca esti suspectat de cancer osos

Util: Ce analize trebuie sa faci daca esti suspectat de cancer osos

Irina Ghiniţă
de , Farmacist
Data publicării: 14 noiembrie 2024 Ultima actualizare: 14 noiembrie 2024

Cancerul osos reprezinta o afectiune grava si, similar cu alte tipuri de cancer, identificarea sa in stadii incipiente este foarte importanta. Prin diagnosticarea timpurie, sansele de recuperare si supravietuire ale pacientului pot fi semnificativ imbunatatite. Este important pentru pacienti sa fie constienti de simptomele precoce si sa solicite asistenta medicala la primele semne de boala, pentru a beneficia de tratamentele disponibile care pot opri evolutia bolii si pot ameliora prognosticul.

Simptomele cancerului osos. Cum le recunosti

Cancerul osos se manifesta prin diverse semne care pot alerta asupra dezvoltarii bolii, incepand cu durerea osoasa, care este cel mai comun simptom, afectand majoritatea pacientilor la momentul diagnosticului. Durerea, care poate fi continua sau intermitenta, tinde sa se intensifice odata cu progresia bolii. Un alt indicator precoce poate fi aparitia umflaturilor sau nodulilor pe oase sau in jurul articulatiilor, palpabile adesea sub piele. Aceste modificari sunt mai evidente la oasele apropiate de suprafata pielii, cum ar fi cele din brate sau picioare.

Fracturile inexplicabile reprezinta un posibil semnal de alarma. Cancerul osos poate slabi structura osoasa, facand ca oasele sa se fractureze fara un motiv aparent precum un accident sau o cazatura. Simptome generale precum pierderea neasteptata in greutate, febra, oboseala excesiva sau anemia pot indica nu doar cancerul osos, ci si alte conditii medicale grave. De aceea, este bine sa se consulte un medic pentru evaluari amanuntite daca aceste simptome persista sau se agraveaza.

Cum se face diagnosticarea corecta a cancerului osos

Diagnosticarea precoce a cancerului osos este importanta pentru optimizarea sanselor de vindecare si supravietuire pe termen lung. Procesul de identificare a acestei afectiuni implica utilizarea unor metode de investigatie avansate si diversificate, adaptate pentru a detecta si analiza celulele maligne specific acestui tip de cancer. Unul dintre primele teste aplicate in evaluarea pacientului suspect de cancer osos este radiografia. Aceasta poate evidentia rapid eventuale anomalii ale structurii osoase.

Daca rezultatele radiografiei sugereaza prezenta cancerului, sunt recomandate investigatii suplimentare pentru o imagine mai detaliata si precisa. Tomografia computerizata (CT) si imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) ofera detalii esentiale despre integritatea oaselor si tesuturilor adiacente, esentiale pentru stabilirea unui diagnostic corect. Pe langa aceste metode imagistice, analizele de sange si biopsiile osoase sunt proceduri diagnostice valoroase, folosite pentru a confirma sau infirma prezenta celulelor canceroase. Prin analiza probelor de tesut obtinute direct din os, medicii pot determina cu precizie tipul si agresivitatea cancerului osos.

Imagistica in cancerul osos

Investigatiile imagistice joaca un rol important in diagnosticarea si tratamentul cancerului osos, oferind medicului o perspectiva detaliata asupra stadiului si raspandirii bolii. In mod tipic, radiografia serveste drept punct de plecare in evaluarea pacientilor cu suspiciuni de cancer osos, oferind o vizualizare clara a structurii oaselor. Daca rezultatele radiografiei sunt preocupante, se apeleaza la metode imagistice mai complexe pentru o analiza aprofundata. Tomografia computerizata (CT) utilizeaza raze X pentru a obtine imagini cuprinzatoare ale oaselor si tesuturilor adiacente, in timp ce imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) se bazeaza pe campuri magnetice si unde radio pentru a vizualiza tesuturile moi cu mare fidelitate.  Pe de alta parte, scintigrafia osoasa implica injectarea unei substante radioactive care se concentreaza in zonele cu activitate osoasa intensa, sugerand prezenta cancerului. PET-CT aduce un plus de valoare, permitand medicilor sa observe functionarea celulelor si tesuturilor la nivel molecular, esential pentru evaluarea metabolismului tumoral.

Pregatirea pentru aceste investigatii variaza: in cazul CT si IRM, pacientii sunt adesea instruiti sa nu consume alimente sau lichide inainte de examen. Pentru scintigrafie, substanta radioactiva este administrata cateva ore inainte, oferindu-i timp sa se acumuleze in oase. Rezultatele sunt apoi analizate de un radiolog pentru identificarea semnelor de cancer osos. Desi investigatiile imagistice sunt de mare ajutor in diagnostic si monitorizare, ele nu sunt lipsite de riscuri. Radiografiile si tomografiile pot expune pacientul la radiatii, cu un risc scazut dar existent de a dezvolta alte forme de cancer. IRM poate induce reactii alergice la substanta de contrast si disconfort din cauza zgomotului produs de aparat. Cu toate acestea, beneficiile acestor proceduri, precum obtinerea de imagini precise si detaliate ale structurilor afectate, depasesc in general riscurile asociate.

Biopsia pentru confirmarea cancerului osos

Biopsia osoasa este o procedura critica pentru diagnosticarea cancerului osos, implicand extragerea unei probe de tesut osos pentru analiza detaliata in laborator. Aceasta procedura incepe cu pregatirea pacientului, inclusiv analize de sange pentru a evalua starea generala de sanatate si o discutie preliminara cu medicul. In ziua biopsiei, pacientii sunt frecvent sedati pentru confort, urmand ca medicul sa utilizeze un ac special sau un bisturiu pentru a colecta tesutul necesar. Recuperarea post procedurala poate fi insotita de durere sau disconfort.

Exista doua metode principale de realizare a biopsiei osoase: biopsia percutanata, care este mai putin invaziva si se efectueaza sub anestezie locala, si biopsia chirurgicala, care necesita o incizie mai mare si se face sub anestezie generala. Alegerea metodei depinde de cantitatea de tesut necesara si de specificul cazului medical. Desi este o procedura invaziva, riscurile asociate cu biopsia osoasa, cum ar fi infectiile, sangerarile si reactiile la anestezie, sunt rare, datorita precautiilor stricte luate de echipa medicala.

Importanta analizelor de sange in detectarea cancerului osos


Analizele de sange joaca un rol important, oferind indicii semnificative despre starea de sanatate a pacientului si posibile anomalii legate de boala. Diverse teste sunt implementate pentru a cerceta diferite aspecte ale sanatatii pacientilor si pentru a detecta semne preliminare ale cancerului osos. O hemoleucograma completa este adesea primul pas in evaluarea generala, verificand starea de sanatate a pacientului si cautand indicii ale unei posibile infectii sau anemii, care ar putea sugera un sistem imunitar suprasolicitat sau alte probleme de sanatate conexe. 

Testele biochimice sunt folosite pentru a masura nivelurile anumitor substante chimice in sange, inclusiv markeri care pot indica prezenta unei tumori. Markerii tumorali sunt specifici pentru a detecta proteine care pot fi produse de celulele canceroase, ajutand astfel la conturarea unui profil al bolii. Testele care masoara markerii inflamatiei pot oferi indicii despre prezenta unei tumori sau a unei infectii in curs de desfasurare, elemente care pot contribui la diagnosticul diferential. De exemplu, nivelurile anormal de ridicate de calciu sau fosfataza alcalina pot sugera activitatea unei tumori osoase, desi aceste semne nu sunt suficiente pentru a confirma diagnosticul de cancer osos in mod izolat.

Aceste teste sunt esentiale nu doar pentru detectarea bolii, dar si pentru monitorizarea progresului acesteia sau a raspunsului la tratament. Desi nu definitiveaza diagnosticul, contribuie semnificativ la construirea unui tablou clinic, care, coroborat cu simptomele pacientului si investigatii suplimentare, poate duce la un diagnostic precoce. Detectarea timpurie este esentiala deoarece creste sansele de supravietuire si succesul tratamentelor, subliniind importanta recunoasterii prompte a semnelor de alarma si a implementarii unui regim de testare adecvat.