Alopecia areata: De ce apare, factori de risc, cum se poate preveni
Alopecia areata, cunoscuta popular sub numele de pelada, este o afectiune autoimuna cu origini misterioase, caracterizata prin pierderea neasteptata a parului in zone localizate. Un aspect cheie al acestei conditii este ca nu lezeaza permanent radacina firului de par, ceea ce permite regenerarea acestuia in majoritatea cazurilor. Desi nu reprezinta o problema medicala severa, alopecia areata poate avea un impact psihologic si social semnificativ, avand in vedere ca vizual, efectele sunt notabile si adesea stanjenitoare. Aceasta conditie afecteaza predominant copiii, adolescentii si adultii tineri, accentuand preocuparile legate de imaginea de sine. Desi nu constituie o urgenta medicala, este recomandabil ca tratamentul sa fie initiat cat mai curand posibil pentru a obtine rezultate optimale in managementul simptomelor.
Tipuri de alopecie
Alopecia se manifesta in diverse forme, fiecare cu caracteristici specifice. Prima forma este alopecia areata, o conditie care provoaca pierderea parului in zone rotunde, izolate, fie pe scalp, fie pe barba. O forma mai extensiva este alopecia totalis, in care pierderea parului se intampla pe intregul scalp. In cele mai severe cazuri, persoanele pot suferi de alopecia universalis, unde pierderea de par se extinde pe intregul corp. Fiecare tip de alopecie are propriile sale provocari si impact asupra vietii celor afectati.
Cauze si factori de risc pentru alopecia areata
In cazul alopeciei, cunoscuta si sub numele de caderea parului, foliculii pilosi pot fi distrusi sau inlocuiti cu tesut cicatricial, iar ciclul de crestere a parului este adesea intrerupt, prevenind astfel cresterea de noi fire de par. Cauzele acestei afectiuni sunt diverse si includ factori genetici, efecte secundare ale medicamentelor, schimbari hormonale, radioterapie, stres, practici agresive de coafare si factori de risc specifici.
Factorii genetici
Ereditatea joaca un rol semnificativ in alopecie, manifestandu-se diferit la barbati si femei. La barbati, este frecventa retragerea liniei parului si aparitia zonelor chele, in timp ce la femei, parul tinde sa se rareasca. Aceasta forma de alopecie devine mai vizibila odata cu inaintarea in varsta.
Medicamente si suplimente
Anumite tratamente medicamentoase, precum cele pentru cancer, depresie, artrita, probleme cardiovasculare, hipertensiune arteriala, guta si lupus, pot induce caderea parului ca efect secundar.
Schimbarile hormonale
Variatiile hormonale pot cauza alopecie, fie temporara, fie permanenta. Femeile insarcinate, cele care au trecut recent printr-o nastere, cele aflate la menopauza sau persoanele cu afectiuni ale tiroidei sunt deosebit de susceptibile la acest tip de alopecie.
Radioterapia
Tratamentul cu radioterapie in zona capului poate incetini semnificativ cresterea parului.
Stresul
Evenimentele stresante, fie ele fizice sau emotionale, pot declansa temporar alopecia, cu efecte vizibile la cateva luni dupa incident.
Tehnici de coafare agresive
Utilizarea excesiva a tehnicilor de coafare dure poate duce la alopecie permanenta prin aparitia cicatricilor.
Factori de risc suplimentari
Riscul de alopecie creste cu varsta, pierderile semnificative in greutate, anumite conditii medicale precum lupusul si diabetul, stresul si o alimentatie deficitara.
Simptome asociate cu alopecia areata
Alopecia areata este o conditie autoimuna caracterizata prin pierderea temporara a parului, afectand adesea scalpul in pete rotunde sau ovale. Simptomele acestei afectiuni pot aparea brusc, pe durata unei sau mai multor saptamani, cu zone clar delimitate unde parul cade, lasand pielea neteda si sanatoasa la vedere. Parul poate regenera subtire si mai deschis la culoare, asemanator cu cel al nou-nascutilor, dar evolutia alopeciei areata este neprevizibila si poate suferi recidive multiple de-a lungul vietii.
In cazuri mai severe, afectiunea poate progresa spre alopecia totalis, care implica pierderea completa a parului de pe scalp, sau chiar alopecia universalis, care se extinde la pierderea parului de pe intreg corpul. Alopecia areata poate afecta si unghiile, manifestandu-se prin depresiuni punctiforme sau alte modificari ale formei unghiilor. Aceste schimbari pot fi un semn suplimentar al afectiunii, adesea trecut cu vederea.
Diagnostic
Diagnosticarea alopeciei areate se realizeaza prin evaluarea amanuntita a istoricului medical si prin examinarea fizica a pacientului. In mod exceptional, o biopsie cutanata poate fi necesara, dar acest lucru este rareori impus, fiind rezervat pentru studiile clinice sau cazurile neobisnuite. Data fiind legatura frecvent observata intre alopecia areata si anumite conditii autoimune, cum ar fi tiroidita autoimuna si anemia megaloblastica, medicul poate recomanda efectuarea unor analize de sange specifice. Acestea includ hemoleucograma completa, numarul de reticulocite, nivelurile de vitamina B12 si acid folic, testele functiei hepatice si biliare, evaluarea functiei tiroidiene, precum si testarea prezentei anticorpilor tiroidieni.
Tratament pentru alopecia areata
Alopecia areata poate duce la pierderea temporara a parului, manifestandu-se prin zone circulare fara par. Abordarea tratamentului poate varia in functie de severitatea si extensia pierderii parului, iar unele cazuri usoare pot sa nu necesite interventie medicala, deoarece parul poate sa regenereze natural in cateva luni. Pentru cazurile moderate, o optiune eficienta o reprezinta combinatia de corticosteroizi intralezionali, cum ar fi triamcinolon, administrat lunar direct in zonele afectate, si minoxidil 5%, aplicat de doua ori pe zi.
Aceasta metoda poate ajuta la accelerarea regenerarii parului. In situatiile mai severe, terapia puls cu corticosteroizi, precum metilprednisolon administrat prin perfuzie timp de trei zile consecutive pe luna, poate fi considerata ca tratament de prima intentie. Tratamentele de a doua intentie includ imunoterapia locala cu difenciprona, o substanta care provoaca o eczema de contact usoara, stimuland in acest mod cresterea parului. Adjuvantii precum injectarile cu plasma bogata in trombocite (PRP) si suplimentele alimentare cu zinc pot sa fie de ajutor, oferind suport pentru sanatatea scalpului si regenerarea parului. Este important de mentionat ca, desi aceste tratamente sunt adesea eficiente, ele nu garanteaza succesul in toate cazurile, fiecare pacient raspunzand diferit la diversele metode de tratament. Discutia cu un dermatolog este esentiala pentru a alege cea mai potrivita strategie terapeutica pentru fiecare caz in parte.
Masuri de preventie
Pana in prezent, specialistii nu au reusit sa identifice metode eficiente de prevenire sau declansatori specifici ai acestei afectiuni. Gestionarea alopeciei areate: Recomandari pentru ingrijirea parului. Alopecia areata poate fi o provocare emotionala semnificativa pentru cei afectati. In ciuda acestei conditii, este reconfortant sa stim ca ingrijirea de zi cu zi a parului nu trebuie sa se schimbe. Specialistii confirma ca persoanele cu alopecie areata pot continua sa utilizeze aceleasi produse de ingrijire pe care le-au folosit intotdeauna. Nu exista restrictii specifice sau produse de evitat exclusiv pe baza acestei conditii. Aceasta ofera o anumita normalitate si confort in rutina zilnica, permitand persoanelor afectate sa se concentreze pe tratamentele si optiunile de management ale alopeciei, fara a se ingrijora inutil despre schimbari complexe in ingrijirea personala.
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;
