Anafilaxia sau socul anafilactic este cea mai grava manifestare alergica care exista. Este definita ca o reactie alergica generalizata, cu debut rapid si potential fatal. Spre deosebire de alte boli alergice care afecteaza doar un organ, cum ar fi rinita alergica care afecteaza numai nasul, in acest caz reactia alergica este "sistemica", ceea ce inseamna ca afecteaza intregul organism si se poate manifesta cu simptome variate, in diferite sisteme ale corpului. In plus, este o reactie care apare rapid, de obicei in cateva minute si care poate deveni severa, producand aparitia simptomelor respiratorii, cum ar fi inecul sau unele afectiuni cardiovasculare - scaderea tensiunii si, de asemenea, pierderea constiintei. In cazuri foarte extreme, poate duce la un rezultat fatal, mai ales daca simptomele nu sunt recunoscute la timp si nu se actioneaza rapid.

Atunci cand exista o implicare cardiovasculara cu tensiune arteriala mai mica in anafilaxie, se numeste soc anafilactic. Pacientii cu risc mai mare de anafilaxie mai severa sunt cei cu astm bronsic slab controlat sau boli cardiovasculare anterioare. Prin urmare, anafilaxia este o urgenta medicala. Este foarte important ca toti profesionistii din domeniul sanatatii sa poata diagnostica imediat un pacient care prezinta anafilaxie, pentru a incepe rapid tratamentul adecvat.

Cum se produce anafilaxia?

Anafilaxia este cauzata de o eliberare exploziva a substantelor de catre celule, mastocite si bazofile, care induc simptomele tipice ale unei reactii alergice. Aceste celule sunt activate prin diferite mecanisme, iar mecanismul cel mai tipic este reactia alergica clasica, imediata in care un alergen se leaga de anticorpii de tip IgE gasiti pe suprafata celulelor sistemului imunitar, cum ar fi celulele mastocite si bazofilele. Aceasta articulatie functioneaza ca o cheie care se potriveste intr-o incuietoare si "deschide" aceste celule care elibereaza substantele care induc simptomele socului anafilactic.

Din ce cauze se instaleaza la anumite persoane si doar la anumite substante anafilaxia?

Cele mai frecvente cauze ale anafilaxiei sunt medicamentele, alimentele si intepaturile de albine si viespi. La adulti, principala cauza sunt medicamentele, iar printre acestea se remarca antibioticele, cum ar fi penicilinele si derivatele lor, urmate frecvent de aspirina si medicamente antiinflamatoare. Al doilea loc este mancarea, printre care se remarca fructe precum piersici, nuci si fructe de mare. La copii, cea mai frecventa cauza este reprezentata de unele alimente, cum ar fi ouale, laptele, nucile, pestele si crustaceele.

Alte cauze mai putin frecvente sunt latexul, relevant in special in contextul sanatatii, unde manusile de cauciuc sunt utilizate pentru majoritatea examinarilor si procedurilor medicale, sau Anisakis, care este un parazit gasit in pesti. In general, se constata ca acestea nu sunt substante nocive in sine, ci produse inofensive pentru majoritatea persoanelor care nu sunt alergice la ele si ca pot fi gasite in multe contexte zilnic.

In unele cazuri, originea anafilaxiei se poate datora altor cauze, cum ar fi exercitiul fizic sau frigul. In plus, exista alte boli rare care se pot manifesta clinic cu reactii anafilactice, asa cum se poate intampla in mastocitoza, in care apare un exces de celule mastocitare care sunt usor activate, eliberand substante care induc simptome alergice. Intr-un procent nu nesemnificativ de cazuri, nu se gaseste nicio cauza specifica, chiar si dupa un studiu alergologic exhaustiv. In aceste cazuri se vorbeste anafilaxia idiopatica (adica nu se poate determina cauza exacta).

Cum se manifesta anafilaxia?

Simptomele anafilaxiei pot fi foarte variate. In general, pentru ca o reactie alergica sa fie considerata anafilaxie, trebuie sa afecteze doua sau mai multe sisteme ale corpului, asa cum sunt enumerate mai jos. Simptomele apar rapid si durata poate varia, pana la cateva ore, in functie de tratamentul administrat. In unele anafilaxii, simptomele pot reaparea in cateva. Pielea este organul cel mai frecvent afectat in anafilaxie, pana la 80% din cazuri. Cele mai tipice simptome sunt:

Mancarimea, care incepe adesea in palme sau pe talpi, in canalul urechii sau in organele genitale si care se poate raspandi apoi;
Caldura, pe care pacientii o descriu ocazional ca o sufocare, senzatia ca nu te mai poti oxigena suficient;
Roseata pielii cu senzatii acute de urticarie;
Umflarea pleoapelor, buzelor, fetei, organelor genitale sau a altor parti ale corpului, atunci cand tesutul subcutanat este afectat.

Atat tractul respirator superior (nas, gat), cat si tractul respirator inferior (bronhii) pot fi afectate intr-un episod de anafilaxie. Pacientul poate avea congestie nazala, stranut, mancarime nazala, senzatie de corp strain sau presiune in gat, tuse de la implicarea faringiana, alterarea vocii (voce ragusita) sau dificultati de inghitire. Daca exista umflaturi semnificative, apare uneori salivatie pe care pacientul nu o poate inghiti. Atunci cand bronhiile sunt afectate, apare un bronhospasm (un fel de criza de astm), prin care tuburile bronsice sunt "inchise", ceea ce face dificila trecerea aerului, ducand astfel la sufocare, tuse si suieraturi (fluierat) in piept.

Un sistem care poate fi, de asemenea, implicat in reactiile anafilaxice este sistemul digestiv, iar simptomele care apar sunt greata, varsaturile, durerea abdominala sau diareea. Anafilaxia mai severa incepe atunci cand sistemul cardiovascular este deja afectat. Astfel, in cazul unui soc anafilactic poate aparea tensiunea arteriala scazuta sau hipotensiune arteriala, tahicardie, palpitatii sau simptome neurologice precum ar fi ameteli sau pierderea constientei. Episoadele de anafilaxie fatala se datoreaza fie implicarii respiratorii severe cu edem laringian, fie bronhospasmului intens, fie implicarii cardiovasculare, cu stop cardiac.

Cum se poate preveni anafilaxia?

In ceea ce priveste metodele de prevenire a aparitiei socului anafilactic, este important ca pacientii care se cunosc cu diferite alergii, sa evite consumul acelor alimente sau situatii, intrucat nu doar la nivel alimentar pot aparea, ci si din alte motive, precum alergia la venin (albine, vipere, etc.). Desigur, nu doar la aceste doua conditii se rezuma alergiile, intrucat pot exista numeroase substante ce pot fi posibili alergeni, iar printre factorii declansatori ai socului anafilactic se numara si administrarea anumitor antibiotice, analgezice, substante de contrast utilizate in scanarile imagistice, insa nu numai.

Epinefrina este substanta care se administreaza pacientilor care au intrat in soc anafilactic, iar daca o persoana manifesta simptome ce indica anafilaxie, are la indemana epinefrina, este important ca un membru al familiei sa i-o administreze cat mai curand posibil. Simptomele socului anafilactic reprezinta o conditie medicala extrem de grava, care pot pune viata pacientilor in pericol, motiv pentru care, la aparitia primelor simptome, este obligatoriu sa fie apelat serviciul medical de urgenta!

Ce este epinefrina si cum functioneaza?

Epinefrina este cunoscuta si sub numele de adrenalina si este un hormon, neurotransmitator sau medicament. Aceasta este produsa de glandele suprarenale si de anumiti neuroni. Adrenalina, ca medicament este folosita in tratarea mai multor afectiuni, inclusiv anafilaxie, stop cardiac si sangerari superficiale.

Se poate administra si in astm in cazul in care alte tratamente nu au fost eficiente. Testul este indicat pentru determinarea cantitativa a adrenalinei in urina sau plasma. Aceasta este utilizata in diagnosticarea anumitor afectiuni care cresc productia de adrenalina. In urma administrarii adrenalinei pot aparea efecte secundare cum ar fi: dificultatea de respiratie crescuta sau tensiunea arteriala periculoasa (cefalee severa, vedere incetosata, tinitus in urechi, anxietate, confuzie, dureri in piept, dificultati de respiratie, batai neregulate ale inimii, convulsii).

Persoanele cu alergii alimentare severe trebuie sa aiba cel putin doua auto-injectoare de epinefrina in cazul in care o expunere accidentala la alimente duce la o reactie alergica. Consultati medicul endocrinolog pentru instructiuni despre cand si daca o a doua doza de epinefrina trebuie utilizata pentru reactiile alergice severe.

Asigurati-va ca verificati auto-injectoarele cu epinefrina pentru datele de expirare. Aceste dispozitive au de obicei o data de expirare de un an, deoarece epinefrina se defecteaza odata cu expunerea la lumina, aer si temperatura ridicata. Poate doriti sa le etichetati in mod vizibil si sa va stabiliti un memento pentru a le inlocui in fiecare an.

Studiile au aratat ca un procent semnificativ de oameni cu reactii alergice la alimente necesita o a doua doza de epinefrina, in special cei cu reactii la crustacee, alune si nuci. Un studiu pe sute de cazuri la doua centre medicale academice din SUA a constatat ca 17% dintre adultii care se prezinta la departamentul de urgenta cu anafilaxie legata de alimente au nevoie de mai mult de o doza de epinefrina.

Bibliografie:

Papadakis MA, et al., eds. Poisoning. In: Current Medical Diagnosis & Treatment 2019. 58th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2019. https://accessmedicine.mhmedical.com;
Seifert SA. Evaluation and management of Crotalinae (rattlesnake, water moccasin [cottonmouth], or copperhead) bites in the United States. https://www.uptodate.com/contents/search; 
Venomous snakes. Centers for Disease Control and Prevention. https://www.cdc.gov/niosh/topics/snakes/. Accessed June 24, 2019;