Argiria: De ce apare boala, cum o recunosti, tratamente disponibile
Argiria este o afectiune dermatologica rara, provocata de acumularea in organism a sarurilor de argint, fie prin contact direct prelungit, fie prin ingestie. Aceasta conditie se manifesta prin colorarea pielii si a mucoaselor in nuante de gri sau negru, un fenomen declansat de depunerea particulelor de argint in tesuturi. Expunerea la argint poate surveni in diverse moduri, incluzand activitatile industriale cum ar fi exploatarea miniera, prelucrarea si rafinarea argintului, precum si in procesele de productie a filmelor metalice si solutiilor fotografice. Utilizarea suplimentelor alimentare care contin argint coloidal este populara pentru tratamentul unor afectiuni cum ar fi HIV, diabetul, infectiile herpetice si chiar cancerul, acestea putand sa contribuie la aparitia argiriei in urma unui consum prelungit.
Argiria poate aparea si ca urmare a unor proceduri medicale sau dentare, inclusiv in zonele unde se efectueaza acupunctura cu ace de argint sau unde sunt purtate cercei din acest metal, rezultand pete albastre la locul expunerii. Din nefericire, tratamentele pentru depigmentare, cum ar fi cele cu hidroquinona 5%, sunt limitate in eficacitate, putand doar sa diminueze concentratia granulelor de argint din straturile superioare ale dermului. Protectia solara este recomandata pentru a preveni agravarea pigmentarii si pentru a masca discromatia. Modificarile pielii provocate de argirie sunt permanente si ireversibile, subliniind importanta precautiilor si monitorizarii atente in cazul expunerii la argint.
![[2025] [MARTIE] [SPRING] [1+1 identic] [Rilastil Aqua Intense]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-1_1_4.png)
Cauzele argiriei
Argiria este o conditie rara, dar remarcabila, caracterizata prin coloratia gri-albastruie a pielii si, in anumite cazuri, a mucoaselor. Aceasta coloratie unica se datoreaza acumularii de argint in corp, un metal prezent in mod natural in cantitati foarte mici in organismul uman. Continutul normal de argint din corp este de aproximativ 1 mg, insa expunerea prelungita la concentratii semnificativ mai mari poate duce la argiria localizata sau universala.
- Argiria localizata si universala - Argiria localizata se manifesta pe zone specifice ale corpului, cum ar fi conjunctiva ochilor sau mucoasa orala, adesea ca rezultat al utilizarii prelungite a solutiilor de sare de argint sau procedurilor de acupunctura. Pe de alta parte, argiria universala afecteaza intregul corp si apare dupa expuneri de lunga durata la tratamente care contin saruri de argint. Aceasta poate fi observata la persoane care consuma suplimente pe baza de proteine argintice pentru probleme gastrointestinale, precum gastrita cronica sau ulcerul gastric, sau la cei care folosesc picaturi nazale pe baza de argint.
- Implicatii si toxicitate - Desi o doza de pana la 5 grame de argint poate fi suficienta pentru a declansa argiria generalizata, concentratii de 50-500 mg/kg corp sunt considerate toxice si pot fi letale. Interesant este ca, desi pigmentarea afecteaza in principal zonele expuse la soare, argintul se depune in toate straturile pielii. Exista teorii diverse legate de motivul pentru care pigmentarea este mai accentuata in zonele expuse la lumina. Una dintre acestea sugereaza ca lumina solara reduce compusii de argint in combinatie cu proteinele pielii la argint elementar, un proces asemanator celui fotografic. O alta teorie indica faptul ca interactiunea dintre argint si lumina stimuleaza melanogeneza, contribuind astfel la coloratia gri-albastra observata.
Simptome asociate cu argiria
Argiria este cauzata de acumularea argintului in corp. In analiza initiala a pacientului, este foarte important sa se determine orice expunere la argint, fie prin utilizarea locala, administrarea de suplimente sau in contextul profesional. Un semn distinctiv al argiriei localizate este aparitia acesteia la nivelul cicatricilor, frecvent asociata cu utilizarea cremelor ce contin sulfadiazina si argint. Din punct de vedere clinic, argiria se manifesta initial prin discoloratia gri-albastra a gingiilor, evoluand treptat catre o pigmentare extinsa a pielii. Aceasta poate capata o nuanta gri metalic sau gri-albastra, vizibila uneori dupa cateva luni, dar in general necesita ani de expunere pentru a deveni evidenta. Zonelor pielii expuse la soare, cum ar fi fruntea, nasul si mainile, le este caracteristica o hiperpigmentare mai accentuata.
In cazuri severe, intreaga piele poate deveni gri. Alte manifestari includ pigmentarea crescuta a sclerei, unghiilor si mucoaselor. Organele interne, precum splina, ficatul si intestinele, pot prezenta o coloratie albastra, vizibila in timpul interventiilor chirurgicale abdominale sau la autopsie. Complicatiile argiriei sunt diverse si includ casexie, uremie si albuminurie, alaturi de degenerare grasa a organelor vitale cum ar fi ficatul, rinichii si inima. Problemele pot progresa catre hemoragie, trombocitopenie idiopatica si probleme de coagulare a sangelui. Alte complicatii grave includ bronsita cronica, scaderea coordonarii, diminuarea acuitatii vizuale nocturne, alterari ale gustului, afectare vestibulara si chiar convulsii de tip grand mal. In cele mai grave cazuri, argiria poate conduce la deces prin paralizia sistemului respirator.
Diagnosticarea argiriei
Diagnosticarea acestei conditii este complexa si necesita o abordare meticuloasa.
- Procesul de diagnosticare - Pentru a confirma prezenta argiriei, medicii recurg la biopsia pielii. Aceasta implica prelevarea unei probe mici de tesut, care ulterior este supusa unui examen histologic. In cadrul acestui examen, probele sunt colorate prin metode standard, permitand observarea caracteristicilor specifice.
- Observatii histologice specifice - La microscop, in cadrul tesutului afectat de argirie se observa prezenta unor granule mici, de culoare maro-negru, care tind sa se aglomereze sau sa apara solitar. Aceste granule evita straturile superficiale ale pielii, cum ar fi epiderma si anexele acesteia, si se concentreaza predominant in jurul glandelor sudoripare si la nivelul membranelor bazale. De asemenea, acestea sunt frecvent depozitate in tesutul conjunctiv din jurul foliculilor de par, glandelor sebacee si nervilor. Prezinta o predilectie particulara pentru fibrele elastice, facandu-le usor de identificat prin tehnici de iluminare specializate.
- Diferentierea de alte conditii - Diagnosticul de argirie trebuie facut cu grija, distingandu-se de alte afectiuni care pot prezenta simptome vizuale similare. Printre acestea se numara ocronoza, efectele secundare ale medicamentelor precum amiodarona sau minociclina, hemocromatoza, boala Addison si diverse forme de melanoza.
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Tratamente si solutii pentru gestionarea argiriei
Argiria reprezinta o provocare terapeutica, dat fiind ca optiunile de tratament sunt limitate. Unul dintre regimurile explorate include utilizarea preparatelor de depigmentare, cum ar fi hidroquinona in concentratie de 5%. Aceasta are potentialul de a diminua vizibilitatea granulelor de argint din straturile superficiale ale pielii si din zona glandelor sudoripare, reducand totodata si numarul de melanocite, celulele responsabile cu pigmentarea pielii. In ciuda acestor eforturi, tratamentele de depigmentare adesea nu ofera rezultate concludente in cazul argiriei. De asemenea, tehnicile de chelare, care ar avea rolul de a extrage argintul din organism, nu au demonstrat eficacitate.
In acest context, preventia joaca un rol foarte important. Utilizarea regulata a cremelor de protectie solara si a cosmeticelor opace poate ajuta la prevenirea agravarii pigmentarii si la mascarea decolorarilor vizibile. Pe langa aceste masuri, s-a observat ca seleniul si sulful pot avea efecte benefice asupra metabolismului argintului si a toxicitatii acestuia. Aceste elemente formeaza complexe cu argintul, reducand astfel posibilitatea ca argintul monovalent sa perturbe activitatea enzimatica normala a tesuturilor. In special, selenitul de argint se dovedeste a fi insolubil in corp, ceea ce contribuie la scaderea disponibilitatii biologice a argintului si la atenuarea impactului sau negativ.
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;
