Bisinoza: simptome, diagnostic si cum putem preveni instalarea acestei boli
Bisinoza este tipica pentru lucratorii angajati in activitati care implica manipularea bumbacului neprocesat sau brut, precum si pentru in si canepa. Aceasta afectiune pulmonara se manifesta in principal la lucratorii care lucreaza la recoltarea acestui tip de fibre, precum si la cei care lucreaza in primele etape ale prelucrarii lor industriale, facandu-i sa sufere de ingustarea considerabila a cailor respiratorii. Afectiunea cuprinde o serie de simptome respiratorii provocate de expunerea la textile brute non-sintetice in timpul procesului de fabricatie. Bisinoza este mai frecventa la persoanele care lucreaza in industria textila unde sunt fabricate tesaturi de bumbac.
In mod clasic, expunerea la praful de bumbac in timpul procesului de filare si fabricatie provoaca bisinoza. Cu toate acestea, expunerea la iuta, in si fibre de canepa au fost implicate in dezvoltarea sa. Studii recente au identificat ca endotoxina eliberata de peretele celular al bacteriilor din fibrele textile contribuie la simptomele specifice bisinozei. Persoanele care fumeaza prezinta un risc ridicat de dobandire a tulburarii. In tarile in care industria de prelucrare a bumbacului este traditionala, cum ar fi India, Pakistan, Nepal, Sri Lanka si Bangladesh, bisinoza este comuna. De asemenea, populatia generala din aceste tari fumeaza, ceea ce tinde sa agraveze simptomele. In ciuda modernizarii si introducerii unor medii de lucru mai bune, bisinoza este inca comuna in multe parti din Pakistan, India, Indonezia, Etiopia, Turcia si Sudan.
Cum se manifesta bisinoza?
Etapele de inceput in prelucrarea firelor de bumbac produc cel mai mult praf. Prin urmare, cu cat o persoana este nevoita sa lucreze la inceputul procesului, cu atat este mai mare nivelul de expunere la praf si riscul mai mare de a experimenta o reactie sau un raspuns pulmonar. In etapele initiale, simptomele se manifesta cu tuse frecventa, etanseitate toracica, dispnee si, uneori, respiratie suieratoare, in special in cateva ore de la expunerea (sau reexpunerea) la locul de munca.
Odata ce expunerea si iritatia pulmonara devin persistente, pacientii nu vor mai avea simptome ciclice si vor progresa pana la starea de bisinoza cronica. In combinatie cu simptomele de mai sus, se poate manifesta si tuse cu productie de sputa, ceea ce poate duce la un diagnostic gresit al bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC) sau bronsita.
Cum se diagnosticheaza
Nu exista teste diagnostice cunoscute pentru bisinoza. Cu toate acestea, expunerea acuta la praful de bumbac poate duce la o crestere serologica a numarului de leucocite. Diagnosticul este adesea dificil, deoarece afectiunea poate imita astmul si multe alte pneumoconioze. Pe langa examenul fizic, care este nespecific, este necesara o radiografie toracica pentru a exclude alte patologii. Cel mai mare indiciu al bolii este faptul ca pacientul se va plange de obicei ca simptomele se agraveaza atunci cand vine la munca dupa zilele libere si se amelioreaza in zilele in care nu lucreaza.
O scanare CT toracica se face de obicei atunci cand diagnosticul este incert sau cand medicul doreste sa excluda alte tulburari. Testarea functiei pulmonare poate sustine diagnosticul prin dezvaluirea unei scaderi a volumului expirator fortat pe o secunda - sub 80%. Majoritatea oamenilor se simt mai bine dupa respectarea tratamentului, dar, in acelasi timp, trebuie sa se evite expunerea la bumbac. Pentru acei indivizi care sunt diagnosticati gresit sau netratati, expunerea cronica la bumbac poate duce la fibroza pulmonara, cu afectarea functiei pulmonare. Acesti pacienti sau cel putin jumatate din ei vor necesita oxigen.
Complicatiile care pot aparea includ, pe langa fibroza pulmonara, dependenta de oxigen, toleranta scazuta la efort, insa, de asemenea, poate aparea si decesul. Odata ce afectiunea este diagnosticata, pacientului trebuie sa i se comunice sa evite orice expunere la bumbac si alte tesaturi. Se poate face, in masura posibilului, o schimbare a carierei pentru a evita expunerea suplimentara la bumbac. Reabilitarea fizica poate fi necesara pentru pacientii care au avut expunere pe termen lung. Stransa colaborare cu medicul este necesara pentru monitorizarea functiei pulmonare.
Prevenirea bisinozei
Prevenirea este esentiala pentru a evita dezvoltarea bisinozei in cazul lucratorilor expusi la praf de bumbac sau de fibre textile sintetice. Metode comune includ:
Utilizarea echipamentului de protectie individuala (masti, echipament de protectie a ochilor) pentru a preveni inhalarea prafului.
Implementarea unor masuri de control al prafului in mediul de lucru, cum ar fi ventilarea adecvata si utilizarea sistemelor de aspiratie a prafului.
Educatia lucratorilor cu privire la riscurile asociate cu expunerea la praf si promovarea igienei respiratorii adecvate.
Monitorizarea nivelului de expunere la praf si evaluarea periodica a starii de sanatate a lucratorilor.
Cele mai bune metode de prevenire a bisinozei sunt controlul prafului si utilizarea dispozitivelor de protectie, cum ar fi masuri respiratorii, mastile de praf si alte echipamente. De aceea, se spune ca cea mai buna modalitate de a combate aceasta afectiune este de a opri imediat expunerea la aceste pulberi.
La locul de munca trebuie sa se reduca nivelul de praf emis in mediul de lucru, deci este necesara implementarea unei politici de imbunatatire a tuturor utilajelor care sunt operate intr-un anumit loc, precum si imbunatatirea sistemelor de ventilatie, masuri care vor contribui la prevenirea prezentei bisinozei la lucratori. Daca conditiile de munca nu sunt imbunatatite in domeniile mentionate deja, trebuie luata in considerare schimbarea locului de munca ca o metoda eficienta de prevenire.
Puteti alege, de asemenea, ca masura imediata pentru a controla inhalarea acestor pulberi, utilizarea mastilor faciale care evita cu exactitate inhalarea tuturor acestor particule de fibre vegetale, care ar fi o masura destul de practica, in timp ce se incearca stabilirea altor masuri de control care contribuie la reducerea directa a nivelului de emisie a acestor elemente.
In plus, daca un fumator are deja simptome ce pot indica bisinoza, este important sa se renunte la fumat, deoarece continuarea acestui lucru poate complica diagnosticul si ameliorarea simptomelor. Pe de alta parte, daca simptomele se manifesta pentru perioade foarte lungi de timp, pacientul poate fi supus unor sedinte de nebulizare, ceea ce va permite cresterea nivelului de oxigen prezent in sange, care poate fi completat de terapii specifice, care include exercitii fizice si exercitii pentru stimularea cailor respiratorii. Este important ca lucratorii expusi la praf de bumbac sau fibre textile sintetice sa efectueze controale medicale regulate pentru a depista precoce eventualele probleme pulmonare si pentru a beneficia de tratament adecvat in cazul in care dezvolta bisinoza.
Ce este berilioza? Asemanari cu bisinoza
Berilioza se refera la modificari pulmonare care pot fi observate cu expunere prelungita la beriliu, care este un metal alcalin care este utilizat in multe aplicatii industriale diferite. Se caracterizeaza prin dezvoltarea inflamatiei granulomatoase secundare unui raspuns imun mediat de celule la beriliu. Desi este o boala granulomatoasa multisistemica, implica predominant plamanii. Este uneori clasificata drept o forma de pneumoconioza fibrotica, precum si un tip de boala granulomatoasa pulmonara, desi unii autori descriu acest lucru pentru a reprezenta o tulburare de hipersensibilitate, mai degraba decat o pneumoconioza adevarata
Principala cale de expunere este inhalarea particulelor fine de praf de beriliu care ajung in plamani. Aceste particule pot provoca o reactie imuna exagerata in plamani, care duce la inflamatie si formarea de granulomatoza, caracterizata prin formarea de granuloame in tesutul pulmonar. Granuloamele pot determina fibroza (inlocuirea tesutului normal cu tesut fibros cicatricial), ceea ce duce la dificultati respiratorii si alte simptome asociate.
Fiecare expunere ulterioara duce la un raspuns imun care implica macrofage si CD4 + ajutator T-limfocite care se acumuleaza in plamani. Pe masura ce acest raspuns continua, macrofagele, CD-urile + 4 limfocite T si celulele plasmatice se agrega pentru a forma granuloame necazante care evolueaza pentru a provoca fibroza plamanului. Studiile au relevat ca exista o componenta genetica a sensibilitatii la beriliu. Mai exact, acei lucratori expusi la beriliu cu mutatie la pozitia HLA-DPB1 Glu69 au crescut prevalenta sensibilizarii beriliului. Gena HLA-DPB1 este importanta pentru functia moleculei MCH clasa II pe celulele care prezinta antigen. Compusii de beriliu sunt cancerigeni de categoria 1 si cancerigeni atat la animale, cat si la oameni.
Bibliografie:
Monczor F, Fernandez N. Current Knowledge and Perspectives on Histamine H1 and H2 Receptor Pharmacology: Functional Selectivity, Receptor Crosstalk, and Repositioning of Classic Histaminergic Ligands. Mol Pharmacol. 2016 Nov;
Schaefer TS, Zito PM. StatPearls [Internet]. StatPearls Publishing; Treasure Island (FL): Nov 15, 2020. Antiemetic Histamine H1 Receptor Blockers.
Curto-Barredo L, Giménez-Arnau AM. Treatment of chronic spontaneous urticaria with an inadequate response to H1-antihistamine. G Ital Dermatol Venereol. 2019 Aug;
