Calcinoza cutanata: De ce apare afectiunea, cum o recunosti, tipuri de tratament

Calcinoza cutanata este un fenomen complex ce implica depunerea anormala de saruri de calciu in piele, putand fi clasificata in mai multe tipuri, fiecare cu caracteristici si cauze specifice. Tipul distrofic de calcinoza se manifesta in contextul unor nivele normale de calciu si fosfat in sange, iar leziunile pielii sunt adesea rezultatul unor procese precum inflamatia, neoplazii sau necroza. Frecvent, aceasta forma apare la locul unor leziuni locale cum ar fi arsurile sau muscaturile de insecte. Calcinoza metastazica, pe de alta parte, se dezvolta datorita perturbarilor metabolice ce conduc la niveluri crescute de calciu sau fosfat in corp, fiind asociata cu conditii precum hiperparatiroidismul sau insuficienta renala cronica.Un alt tip este calcinoza idiopatica, unde depunerile de calciu se formaza fara o cauza evidenta, iar calcinoza iatrogena apare ca urmare a interventiilor medicale, de exemplu administrarea parenterala de calciu sau utilizarea prelungita a anumitor paste medicamentoase.
Calcinoza cutanata poate fi un simptom in boli sistemice cum sunt dermatomiozita, lupusul eritematos sau sclerodermia. In dermatomiozita, de exemplu, calcificarile sunt mai frecvente in forme juvenile decat la adulti si pot fi influentate pozitiv de tratamentul cu corticosteroizi. Anumite infectii precum oncocercoza sau cisticercoza pot induce calcificari in piele datorita raspunsului inflamator si al modificarilor locale ale tesuturilor. In plus, diverse tumori, cum ar fi pilomatrixoma, pot prezenta calcificari, acesta fiind un semn caracteristic al anumitor neoplazii benigne sau maligne. De ce apare boala, cum o putem preveni si trata descopera in urmatorul material.
- Calcinoza si factorii de risc. Ce declanseaza afectiunea
- Tipuri de calcinoza cutanata. Ce trebuie sa retinem despre aceste tipologii
- Simptome asociate cu calcinoza cutanata
Calcinoza si factorii de risc. Ce declanseaza afectiunea
Calcinoza poate fi un simptom in boli sistemice cum sunt dermatomiozita, lupusul eritematos sau sclerodermia. In dermatomiozita, de exemplu, calcificarile sunt mai frecvente in forme juvenile decat la adulti si pot fi influentate pozitiv de tratamentul cu corticosteroizi. Anumite infectii precum oncocercoza sau cisticercoza pot induce calcificari in piele datorita raspunsului inflamator si al modificarilor locale ale tesuturilor. In plus, diverse tumori, cum ar fi pilomatrixoma, pot prezenta calcificari, acesta fiind un semn caracteristic al anumitor neoplazii benigne sau maligne.Conditiile mostenite precum sindromul Ehlers-Danlos sau pseudoxanthoma elasticum pot fi asociate cu calcificari ale tesuturilor moi, indicand o predispozitie genetica pentru aceste manifestari.
Tipuri de calcinoza cutanata. Ce trebuie sa retinem despre aceste tipologii
Calcinoza cutanata reprezinta o afectiune in care calciul se depune anormal in piele, fiind observata pentru prima data in anul 1855. Acest fenomen poate fi impartit in patru categorii principale, bazate pe cauzele sale:
1. Distrofica: Apare in zonele unde pielea a suferit deja deteriorari sau inflamatii.
2. Metastazica: Este legata de problemele de reglare a calciului in corp, adesea datorate afectiunilor renale sau a hiperparatiroidismului.
3. Iatrogena: Se dezvolta ca rezultat al interventiilor medicale, inclusiv a tratamentelor cu anumite medicamente.
4. Idiopatica: Survine fara o cauza cunoscuta, reprezentand un mister medical.
Exista si alte forme mai putin comune ale acestei conditii, care sunt uneori clasificate ca distrofice sau idiopatice, in functie de caracteristicile specifice ale fiecarei cazuri. Printre acestea se numara calcinoza cutis circumscripta, calcinoza cutis universalis, calcinoza tumorala si calcinoza cutanata asociata cu transplantul.
Simptome asociate cu calcinoza cutanata
Calcinosis cutis este caracterizata prin depunerea de saruri de calciu in piele. Acest proces poate avea diverse cauze si se manifesta prin simptome variate, in functie de tipul specific de calcinoza cutanata.Simptomele comune includ aparitia de papule, noduli sau placi subcutanate, care sunt in general fermi si de culoare albicioasa. Aceste leziuni pot fi asimptomatice, dar in unele cazuri pot deveni dureroase sau pot limita mobilitatea articulatiilor afectate. Desi majoritatea leziunilor sunt benigne, uneori ele pot ulcera, eliminand un material cretos albicios.
Tipurile de calcinosis cutis includ:
1. Calcinosis cutis distrofica: Apare de obicei in zone specifice afectate de leziuni tisulare si poate fi generalizata sub diverse conditii.
2. Calcinosis cutis metastazica: Se caracterizeaza printr-o depunere generalizata de calciu, frecvent in jurul articulatiilor mari (genunchi, coate, umeri) si organele viscerale (plamani, rinichi, vase de sange, stomac).
3. Calcinosis cutis idiopatica: De obicei localizata intr-o singura zona a corpului, fara o cauza clara identificabila.
4. Calcinosis cutis iatrogena: Apare la locul unei proceduri invazive, cu posibile depuneri difuze pe corp.
Fiecare tip de calcinosis cutis are o etiologie specifica si o evolutie diferita, influentata de factori precum antecedentele medicale ale pacientului sau eventualele traumatisme.
Diagnosticul si monitorizarea calcinosis cutis
Diagnosticarea si monitorizarea acestei conditii implica o serie de teste de laborator si studii imagistice specifice.
Teste de laborator recomandate
1. Parametri biochimici serici: Analizele de baza includ determinarea nivelurilor de calciu seric, fosfat anorganic, fosfataza alcalina si albumine. Variatiile acestor valori pot indica diferite tulburari subiacente:
● O crestere a calciului seric si a fosfatazei alcaline, combinata cu o scadere a fosfatului anorganic, poate sugera prezenta hiperparatiroidismului.
● Nivelul de albumina este important pentru interpretarea corecta a hipocalcemiei sau hipercalcemiei, deoarece calciul seric este majoritar legat de proteine.
2. Evaluarea functiei renale: Testele pentru ureea si creatinina serica sunt esentiale pentru a evalua sanatatea renala, care poate fi afectata in contextul tulburarilor de metabolism mineral.
3. Markeri specifici pentru alte conditii asociate:
● Hemoleucograma poate indica anomalii hematologice, sugestive pentru conditii precum neoplasmele sau lupusul eritematos.
● Nivelurile de creatin kinaza si aldolaza sunt relevante in diagnosticarea afectiunilor musculare precum dermatomiozita sau miozita.
● Determinarea amilazei serice si a lipazei poate ajuta in identificarea afectiunilor pancreatice.
● Testele pentru anticorpii antinucleari si anticorpii SCL-70 sunt utilizate in evaluarea si prognosticul lupusului eritematos, respectiv sclerodermiei.
4. Metabolismul vitaminei D si mineralelor: Este important sa se masoare nivelurile vitaminei D si sa se efectueze un test pentru excretia urinara de calciu si fosfat pe o perioada de 24 de ore, pentru a evalua echilibrul acestor nutrienti esentiali.
Studii imagistice
Pentru a determina amploarea si localizarea calcificarilor, sunt recomandate diverse metode imagistice:
● Scintigrafia osoasa este preferata pentru sensibilitatea sa superioara in detectarea calcificarilor nonviscerale comparativ cu radiografia simpla.
● Tomografia computerizata (CT) este utila pentru identificarea calcificarilor atat viscerale, cat si nonviscerale, oferind o imagine detaliata a distributiei acestora.
Tratament pentru calcinoza cutanata
Calcinoza cutanata reprezinta o provocare medicala datorita varietatii raspunsurilor la tratament si optiunilor terapeutice limitate. Aceasta conditie este adesea gestionata printr-o combinatie de terapii medicale si modificari ale stilului de viata, adaptate specific nevoilor fiecarui pacient.
Optiuni terapeutice farmacologice
● Corticosteroizii intralezionali sunt frecvent utilizati datorita proprietatilor lor antiinflamatorii si capacitatea de a inhiba activitatea fibroblastelor, contribuind astfel la reducerea calcificarilor.
● Colchicina s-a dovedit a fi eficienta pentru unii pacienti, oferind ameliorare prin mecanisme antiinflamatorii.
● Antiacizii ce contin magneziu sau aluminiu sunt utili in captarea fosfatului la pacientii cu hiperfosfatemie, desi utilizarea lor este contraindicata in cazul insuficientei renale datorita riscului de toxicitate.
● Bifosfonatii, cum ar fi etidronatul de sodiu, reduc turnoverul osos si inhiba formarea de cristale de hidroxiapatita ectopice.
● Diltiazem, utilizat pe termen lung (minimum cinci ani), a aratat beneficii prin antagonizarea pompei ionice calciu-sodiu.
● Minociclina poate oferi o optiune terapeutica alternativa, valorificand proprietatile sale antibiotice si antiinflamatorii.
Interventii chirurgicale
Chirurgia poate fi necesara pentru cazurile severe, caracterizate prin durere, infectii recurente, ulcerare si afectare functionala. Cu toate acestea, este foarte important sa se inceapa cu zone limitate, deoarece traumatismul chirurgical poate induce noi calcificari. Rata recurentei post-chirurgicale ramane ridicata.
Modificari ale dietei
O dieta redusa in fosfor si calciu, combinata cu o abordare ketogenica ce favorizeaza consumul de acizi grasi liberi, poate contribui la gestionarea simptomelor. Aceste metode de tratament si interventie sunt esentiale pentru a aborda complexitatea calcinozei cutanate, fiecare pacient implicand o evaluare detaliata pentru a determina cea mai eficienta strategie terapeutica. Adaptabilitatea si personalizarea tratamentului sunt cheia in gestionarea acestei afectiuni, incurajand o calitate mai buna a vietii pentru cei afectati.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Miller L. Herbal medicinals: selected clinical considerations focusing on known or potential drug-herb interactions. Arch Intern Med. 2018;
Morelli V, Zoorob RJ. Alternative therapies: Part II. Congestive heart failure and hypercholesterolemia. [Review]. Am Fam Physician. 2020;
Pittler MH, Schmidt K, Ernst E. Hawthorn extract for treating chronic heart failure: meta-analysis of randomized trials. Am J Med. 2023;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;