Calcitonina, un hormon implicat in reglarea metabolismului calciului. Ce trebuie sa retii
Calcitonina este un hormon polipeptidic, avand ca rol principal mentinerea echilibrului de calciu si fosfor in organism prin reducerea resorbtiei osoase si inhibarea secretiei de suc gastric si pancreatic. Calcitonina are un rol semnificativ in reglarea nivelurilor de calciu din sange. Calcitonina este produsa si eliberata de celulele parafoliculare (celule C) din glanda tiroida. Exista forme diferite de calcitonina circulanta gasite in serul persoanelor sanatoase si bolnave, cunoscute sub numele de ,,calcitonina imunoreactiva circulanta". Calcitonina se formeaza din precursori mai mari, incluzand precalcitonina, procalcitonina si calcitonina imatura, pana la forma biologic activa, calcitonina matura.
Reglarea completa a calcitoninei nu este pe deplin inteleasa, dar concentratia de calciu ionizat joaca un rol important in reglarea secretiei sale. Cresterea nivelului de calciu ionizat duce la cresteri ale calcitoninei, in timp ce administrarea farmacologica a calcitoninei reduce concentratiile de calciu si fosfat in sange prin inhibarea resorbtiei osoase osteoclastice. Calcitonina actioneaza asupra oaselor, rinichilor si tractului gastro-intestinal. Se leaga direct de osteoclaste, inhiband resorbtia osoasa osteoclastica, efect observat rapid dupa administrarea de calcitonina. Cu toate acestea, aceasta inhibare este tranzitorie si probabil nu joaca un rol semnificativ in homeostazia globala a calciului. De asemenea, calcitonina inhiba actiunea hormonului paratiroidian si a vitaminei D. Aceste actiuni sunt importante pentru reglarea echilibrului calciului si fosforului in organism.
Cand se recomanda masurarea calcitoninei
Calcitonina este folosita si ca marker tumoral specific in diagnosticarea si monitorizarea carcinomului tiroidian medular, un tip de cancer al glandei tiroide. Din acest motiv, testul pentru calcitonina nu este efectuat in mod obisnuit, ci mai degraba in situatii specifice. Un test de calcitonina este util pentru identificarea pacientilor cu afectiuni ale glandei tiroide, in special a celor cu noduli tiroidieni. Acest test este deseori efectuat in speranta detectarii precoce a carcinomului tiroidian medular, mai ales in cazurile de sindromul neoplaziilor endocrine multiple de tip 2.
Detectarea precoce a carcinomului tiroidian medular este esentiala pentru un tratament de succes. Diagnosticul tardiv are un prognostic nefavorabil. O usoara crestere a nivelului de calcitonina, urmata de o interventie chirurgicala de explorare a glandei tiroide, poate ajuta medicii sa identifice aceasta leziune in stadii incipiente, cand nu poate fi detectata prin palpare. Printre acestea se numara:
- Noduli tiroidieni
- Cazuri de cancer tiroidian cu histologie neconcludenta
- Diaree rezistenta la tratament, in special in contextul cancerului tiroidian medular
- Persoane cu rude care au sindromul neoplaziilor endocrine multiple ereditare tip 2, o conditie genetica asociata cu riscul crescut de cancer tiroidian
- Tumori neuroendocrine
- Monitorizarea postoperatorie a carcinomului tiroidian medular dupa interventia chirurgicala
Valori normale ale calcitoninei
Acestea variaza in functie de varsta, sex si metoda de testare utilizata. Aceste valori pot varia in functie de laboratoare, insa urmatoarele indicatoare sunt, de regula, aplicate.
Valori de referinta
Fete:
- 3 - 12 luni: < 26.3
- 1 - 6 ani: < 8.68
- 6 - 11 ani: < 7.42
- 11 - 20 ani: < 3.96
Baieti:
- 3 - 12 luni: < 26.6
- 1 - 6 ani: < 13
- 6 - 11 ani: < 9.81
- 11 - 20 ani: < 4.11
Femei:
- Fumatoare: < 7.49
- Nefumatoare: < 4.3
Barbati:
- Fumatori: < 10.9
- Nefumatori: < 9.52
Rezultatele testului de calcitonina pot fi influentate de mai multi factori.
Valori crescute – posibile cauze
Nivelurile de calcitonina sunt in mod normal crescute in timpul sarcinii la termen si la nou-nascuti. Niveluri usor crescute de calcitonina pot aparea dupa masa. Calcitonina poate fi produsa in afara glandei tiroide, de exemplu, de tumori mamare sau pulmonare. Cresteri ale calcitoninei pot fi observate in afectiuni precum hiperparatiroidism, hipergastrinemie, insuficienta renala si boli inflamatorii cronice.
Mai multe medicamente pot afecta nivelurile de calcitonina, de aceea este important ca medicul sa cunoasca tratamentul pe care il urmati pentru a interpreta corect rezultatele testului. Cele mai comune cauze ale nivelurilor crescute de calcitonina includ cancerul tiroidian medular (cu celule C). Acesta necesita testarea pentru diagnostic si monitorizarea tratamentului. Deoarece acest tip de cancer are o componenta genetica si poate fi ereditar, testarea calcitoninei este indicata in cazurile cu risc crescut.
Niveluri crescute de calcitonina pot fi observate si in alte tipuri de cancer, cum ar fi carcinomul pulmonar, cancerul de san, cancerul celulelor insulare pancreatice, cancerul ovarian, cancerul de prostata si tumori carcinoide. De asemenea, nivelurile crescute pot fi prezente la pacientii cu metastaze osoase si un turnover osos crescut. Valori crescute de calcitonina pot aparea in hipercalcemie (cresterea nivelului de calciu in sange), sindromul Zollinger Ellison (afectarea stomacului si pancreasului), ciroza hepatica, anemie pernicioasa, tiroidita acuta si insuficienta renala cronica.
Diagnosticarea si monitorizarea carcinomului tiroidian medula reprezinta principala utilizare a testului de calcitonina serica. Nivelurile bazale ale calcitoninei sunt crescute la majoritatea pacientilor, dar pot fi normale in cazul a 30% dintre cei cu forme ereditare sau cu sindromul neoplaziilor endocrine multiple de tip 2.
Rezultatele testului de calcitonina pot varia in functie de diferiti factori precum varsta, sexul, istoricul medical, metoda de testare si alti factori individuali. Valorile testului se masoara in picograme pe mililitru (pg/mL). O valoare normala este de obicei mai mica de 10 pg/mL. Totusi, valorile normale pot varia in functie de laborator. De exemplu, unele laboratoare considera valorile normale a fi sub 8,4 pg/mL pentru barbati si sub 5,0 pg/mL pentru femei.
Uneori, medicii pot efectua un al doilea (sau chiar un al treilea) test de calcitonina dupa o perfuzie intravenoasa de calciu, in special atunci cand se suspecteaza carcinom medular al tiroidei. Acest test suplimentar poate fi necesar daca suspiciunea de boala este foarte mare, dar rezultatul initial al testului de calcitonina a fost normal.
Pe de alta parte, nivelurile scazute de calcitonina pot indica faptul ca tratamentul impotriva cancerului functioneaza, in special la pacientii cu un istoric de cancer care urmeaza terapie. Scaderea nivelului de calcitonina poate sugera ca tumora se micsoreaza. Nivelurile scazute de calcitonina nu par sa aiba efecte clinice negative in mod normal. De asemenea, pacientii carora li s-a extirpat tiroida si au niveluri nedetectabile de calcitonina in sange nu prezinta semne sau simptome adverse legate de aceasta situatie.
Calcitonina are un rol important in reglarea nivelului de calciu din organism, insa determinarea sa nu este atat de legata de afectiunile care implica un deficit de calciu. Principalul scop al analizei calcitoninei este sa ofere informatii despre functionarea glandei tiroidiene. Carcinomul medular tiroidian reprezinta aproximativ 5%-8% din toate cancerele tiroidei, iar aproximativ 0.57% din nodulii tiroidieni sunt diagnosticati ca fiind cancere medulare tiroidiene.
In plus fata de rolul sau in reglarea calciului, calcitonina are si utilizari terapeutice. Aceasta poate fi utilizata cu succes in tratamentul osteoporozei si a bolii Paget, care sunt ambele afectiuni caracterizate prin cresterea resorbtiei osoase. Determinarea calcitoninei in sange este esentiala pentru diagnosticarea, monitorizarea si evaluarea evolutiei unor afectiuni tiroidiene si osoase, dar trebuie interpretata in contextul clinic si al altor investigatii medicale relevante.
Legatura dintre Tiroxina, Calcitonina si sistemul endocrin
Hormonul T4 (Tiroxina) este principalul hormon produs de glanda tiroida, are doar un efect usor asupra accelerarii indicelui metabolic al organismului. In schimb, T4 devine T3 (triiodotironina), cea mai activa forma hormonala. Conversia T4 la T3 are loc in ficat si alte tesuturi. Exista multi factori care controleaza conversia T4 la T3, inclusiv nevoile organismului in orice moment si prezenta sau absenta bolilor. Cele mai multe T4 si T3 din sange calatoresc legate de o proteina numita globulina purtatoare de tiroxina. Doar o mica parte din T4 si T3 circula liber in sange. Cu toate acestea, aceasta parte libera este partea activa. Atunci cand organismul utilizeaza hormon liber, unii dintre hormonii legati sunt eliberati din proteina de legare.
Iodul, un element gasit in alimente si apa, este necesar pentru a produce hormoni tiroidieni. Glanda tiroida colecteaza iodul si il proceseaza pentru a-l transforma in hormoni tiroidieni. Pe masura ce hormonii tiroidieni functioneaza, o parte din iodul continut in acesti hormoni este eliberat, returnat glandei tiroide si ”reciclat” pentru a produce mai multi hormoni. Glanda tiroida produce, de asemenea, hormonul calcitonina, care contribuie la intarirea oaselor prin facilitarea incorporarii calciului in oase.
Bibliografie:
Koopmans RA, Li DKB, Grochowki E, et al. Benign versus chronic progressive multiple sclerosis: magnetic resonance imaging features.
Francis GS, Evans AC, Arnold DL. Neuroimaging in multiple sclerosis. Neurol Clin 1995;13:147-69.
Rose JW. Digre KB, Lynch SG, et al. Acute Vith cranial nerve dysfunction in multiple sclerosis. J Clin Neuro Ophthalmol 1992;12:17-20.
Jacobs L, Kinkel W, Polachin I, et al. Correlations of nuclear magnetic resonance imaging, computerized tomography, and clnical profiles in multiple sclerosis. Neurology 1986;
Frank JA, Stone LA, Smith ME, et al. Serial contrast-enhanced magnetic resonance imaging in patients with early relapsing-remitting multiple sclerosis: implications for treatment trials. Ann Neurol 1994;