Carcinomul hepatocelular: De ce apare, cum se poate preveni, factori de risc
Hepatocarcinomul sau cancerul hepatocelular ori carcinom hepatocelular, este o forma de cancer care se dezvolta in celulele hepatice. Carcinomul hepatocelular (HCC) este o tumoare primara a ficatului si constituie mai mult de 90% din tumora primara a ficatului. Carcinomul hepatocelular apare la aproximativ 85% dintre pacientii diagnosticati cu ciroza. HCC este acum a cincea cea mai frecventa cauza de cancer la nivel mondial si a doua cauza principala de deces prin cancer dupa cancerul pulmonar la barbati. Factori de risc semnificativi pentru carcinomul hepatocelular includ hepatita virala (hepatita B si hepatita C), boala hepatica alcoolica si hepatica non-alcoolica / boala hepatica grasa non-alcoolica. HCC apare la 80% -90% dintre pacientii cu ciroza.
Hepatita B, hepatita C, boala hepatica alcoolica si hepatica non-alcoolica/boala hepatica grasa non-alcoolica sunt factorii etiologici pentru dezvoltarea carcinomului hepatocelular. Virusul hepatitei cronice B si virusul hepatitei cronice C sunt asociate cu mai mult de 70% din cazurile de carcinom hepatocelular.
Boala ficatului gras non-alcoolic este excesul de grasime in hepatocite in absenta unui istoric de alcool. Aceasta afectiune este acum o cauza principala a HCC la nivel mondial, in special in tarile occidentale. 30% din cauzele hepatocarcinomului sunt legate de un istoric de ingestie excesiva de alcool. Alcoolul poate provoca, direct si indirect, HCC, prin ciroza. Alcoolul duce la cresterea stresului oxidativ reactiv si a inflamatiei.
Aflatoxina B1 este un micotoxin produs de Aspergillus flavus si Aspergillus paraziticus. Aflatoxina B1 este asociata cu un risc crescut de cancer la ficat la pacientii cu virusul hepatitei cronice B.v Alti factori de risc includ supraincarcarea cu fier, boala de stocare a glicogenului, boala Wilson, boala alfa 1 antipitripsina, hipercitrullinemia, sindromul Alagille si porfiriile intermitente acute.
Multi factori de risc au fost asociati cu cancerul de ficat. Nu toata lumea cu unul sau mai multi dintre acesti factori de risc va dezvolta boala, iar boala se va dezvolta la unii oameni care nu au niciun factor de risc cunoscut. Factorii de risc includ urmatoarele:
Infectia cu virusul hepatitei B poate fi transmisa in sange, material seminal sau alte fluide ale corpului. Infectia se poate transmite de la mama la fat in timpul nasterii, prin folosirea la comun a acelor sau prin contact sexual. Aceasta poate provoca inflamarea (umflarea) ficatului care duce la cancer. Vaccinarea de rutina in copilarie reduce incidenta infectiei cu virusul hepatitei B.
Infectia cu virusul hepatitei C poate fi transmisa in sange si se poate raspandi prin schimbul de ace care sunt folosite la comun sau, mai rar, prin contact sexual. In trecut, a fost, de asemenea, raspandita in timpul transfuziilor de sange sau transplantului de organe. Astazi, se testeaza sangele donat pentru virusul hepatitei C, ceea ce scade foarte mult riscul de a obtine virusul din transfuzii de sange. Poate provoca ciroza care poate duce la cancer de ficat.
Riscul de a dezvolta cancer hepatic este crescut pentru persoanele care au ciroza, o boala in care tesutul hepatic sanatos este inlocuit cu tesut cicatricial. Tesutul cicatricial blocheaza fluxul de sange prin ficat si il impiedica sa functioneze asa cum ar trebui. Alcoolismul cronic si infectiile cronice cu hepatita sunt cauze frecvente ale cirozei. Consumul excesiv de alcool: Consumul excesiv de alcool poate provoca ciroza, care este un factor de risc pentru cancerul de ficat.
Aflatoxina B1: Riscul de a dezvolta cancer la ficat poate fi crescut prin consumul de alimente care contin aflatoxina B1 (otrava de la o ciuperca care poate creste pe alimente, cum ar fi porumbul si nucile, care au fost depozitate in locuri calde si umede). Este cel mai frecvent intalnita in Africa sub-sahariana, Asia de Sud-Est si China.
Boala hepatica non-alcoolica este o afectiune care poate provoca ciroza care poate duce la cancer la ficat. Este cea mai severa forma de boala hepatica non-alcoolica grasa, in care exista o cantitate anormala de grasime in ficat. La unii oameni, acest lucru poate provoca inflamatii si leziuni ale celulelor ficatului. Fumatul: Fumatul a fost legat de un risc mai mare de cancer la ficat. Riscul creste odata cu numarul de tigari fumate pe zi si cu numarul de ani in care persoana a fumat.
Alte conditii: Anumite afectiuni medicale si genetice rare pot creste riscul de cancer la ficat. Aceste conditii includ urmatoarele:
Hemocromatoza ereditara netratata
Deficitul de alfa-1 anti-tripsina
Boala de stocare a glicogenului
Boala Wilson
Prevenirea hepacarcinomului
Prevenirea cancerului este actiunea intreprinsa pentru a reduce sansele de a obtine cancer. Prin prevenirea cancerului, numarul de noi cazuri de cancer intr-un grup sau populatie este redus. Orice lucru care creste sansele de a obtine cancer se numeste factor de risc. Orice lucru care scade riscul de a face cancer se numeste factor de protectie impotriva cancerului. Prevenirea include evitarea factorilor de risc si cresterea factorilor de protectie. Modalitatile de prevenire a hepatocarcinomului includ:
Vaccinarea impotriva hepatitei B - vaccinarea impotriva hepatitei B este una dintre cele mai eficiente modalitati de prevenire a hepatocarcinomului. Prevenirea infectiei cu virusul hepatitei B prin vaccinare s-a dovedit a reduce riscul de cancer la ficat la copii. Nu se stie inca daca vaccinarea reduce riscul de cancer la ficat la adulti.
Testarea si tratarea infectiilor cu virusul hepatitei B si C - testarea si tratamentul infectiilor cu virusul hepatitei B si C poate ajuta la prevenirea inflamatiei si deteriorarii hepatice. Obtinerea tratamentului pentru infectia cronica cu hepatita B poate reduce riscul de a dezvolta cancer la ficat.
Reducerea expunerii la aflatoxina B1: Inlocuirea alimentelor care contin cantitati mari de aflatoxina B1 cu alimente care contin un nivel mult mai scazut din aceasta poate reduce riscul de cancer la ficat.
Reducerea consumului de alcool - reducerea consumului de alcool poate ajuta la prevenirea deteriorarii hepatice si a inflamatiei.
Mentinerea unei greutati corporale sanatoase - mentinerea unei greutati corporale sanatoase si a unei diete echilibrate poate ajuta la prevenirea diabetului si a altor boli hepatice.
Este important sa se efectueze examene medicale regulate, sa se urmeze un stil de viata sanatos, cu un consum redus de alcool, sa se repecte tratamentul prescris pentru hepatita B si C, precum si indicatiile medicului, pentru a se reduce riscul de a dezvolta hepatocarcinom.
Simptome specifice in cazul unui hemangiom hepatic. Similitudini cu carcinomul hepatocelular
In cele mai multe situatii, hemangioamele hepatice nu prezinta semne si/sau simptome, cel mai probabil acestea fiind descoperite intamplator in timpul investigatiilor imagistice pentru alte afectiuni care nu au legatura. Daca simptomele apar, acestea sunt nespecifice, comune multor alte boli, in special de origine digestiva. Durerea abdominala este cea mai frecventa plangere; altele includ scaderea apetitului, senzatie de satietate prematura, greata, varsaturi, disconfort abdominal: senzatie de plenitudine, balonare Aceste simptome pot indica prezenta unui hemangiom sau pot fi cauzate de alte tulburari independente de prezenta hemangioamelor.
Examenul fizic poate detecta hepatomegalie si foarte rar o masa palpabila. Hemangioamele hepatice prezinta complicatii in functie de dimensiune si locatie: inflamatorii acute (febra) si cronice; mecanice: ruptura, spontane sau traumatice: traumatisme de intrerupere a masei intra-abdominale sau traume marginale atunci cand sunt situate in apropierea marginii costale, prin urmare mai expuse la traume, comprimarea structurilor adiacente: stomac, care duce la obstructie gastrica (senzatie precoce de plenitudine), ducte biliare, care duc la icter, hemofilie.
Bibliografie:
Adams LA, George J, Bugianesi E, Rossi E, De Boer WB, van der Poorten D, et al. Complex non-invasive fibrosis models are more accurate than simple models in non-alcoholic fatty liver disease. Journal of Gastroenterology and Hepatology. 2011;
Adams LA, Sanderson S, Lindor KD, Angulo P. The histological course of nonalcoholic fatty liver disease: a longitudinal study of 103 patients with sequential liver biopsies. Journal of Hepatology. 2005;
Aida Y, Abe H, Tomita Y, Nagano T, Seki N, Sugita T, et al. Serum cytokeratin 18 fragment level as a noninvasive biomarker for non-alcoholic fatty liver disease. International Journal of Clinical and Experimental Medicine. 2014;
Aithal GP, Thomas JA, Kaye PV, Lawson A, Ryder SD, Spendlove I, et al. Randomized, placebo-controlled trial of pioglitazone in nondiabetic subjects with nonalcoholic steatohepatitis. Gastroenterology. 2008;
Akcam M, Boyaci A, Pirgon O, Kaya S, Uysal S, Dundar BN. Therapeutic effect of metformin and vitamin E versus prescriptive diet in obese adolescents with fatty liver. International Journal for Vitamin and Nutrition Research. 2011;
Al-Jiffri O, Al-Sharif FM, Abd El-Kader SM, Ashmawy EM. Weight reduction improves markers of hepatic function and insulin resistance in type-2 diabetic patients with non-alcoholic fatty liver. African Health Sciences. 2013;
Alisi A, Bedogni G, Baviera G, Giorgio V, Porro E, Paris C, et al. Randomised clinical trial: The beneficial effects of VSL#3 in obese children with non-alcoholic steatohepatitis. Alimentary Pharmacology and Therapeutics. 2014;