Trifoiul rosu: Cum recunosti planta, cum se poate folosi, contraindicatii
Trifoiul Rosu face parte din flora spontana din Europa, Asia si unele regiuni din Africa. In Romania este foarte des intalnit in flora spontana prin fanete, pasuni, raristi de padure, livezi, buruienisuri de coasta, mai frecvent in regiuni de deal si munte, dar este si cultivat pe arii extinse. Trifoiul rosu are radacina puternica, pivotanta, bine dezvoltata, lunga de pana la 100 cm, cu numeroase ramificatii. Radacina principala formeaza un rizom multicapitat, situat practic la suprafata solului, care se adinceste in sol pe masura inaintarii in virsta a plantelor.
Tulpina sa este dreapta, inalta de 30-70 cm si creste in grupuri de cate 2-5 bucati la un loc. Frunzele sunt trifoliate, cu codite lungi, cele de la baza plantei sunt usor paroase, celelalte au pe suprafata o pata mai deschisa la culoare. Planta contine: saponozide triterpenice, flavonoizi, ulei volatil, proteine, albumina, grasimi, caroten, celuloza, substante minerale, vitaminele: A, C, D. Planta are efect: antiinfectios, antitusiv, antimicotic, antiasmatic, antireumatic, antianemic, emolient, antiinflamator, diuretic, detoxifiant. Care sunt beneficiile acestei plante si cum trebuie folosita descoperiti in acest material.
Cum se recolteaza trifoiul rosu?
Exista un intreg proces de recoltare care se face dupa un plan cert. Asadar, frunzele se recolteaza in primul an si al doilea de vegetatie in perioada august-octombrie. In primul an se recolteaza frunzele bazale la inceputul perioadei de vegetatie, iar in al doilea an cele tulpinale, dar dupa perioada de inflorire. Nu se recomanda recoltarea plantei atunci cand afara este umezeala.
Studiile subliniaza faptul ca cea mai mare acumulare de principii active, are loc in intervalul orar 11-14, de aceea este indicat ca recoltarea sa se face in jurul amiezii. Apoi, planta trebuie pusa la uscat intr-un loc unde bat curentii de aer cald si uscat, sau in poduri bine aerisite. Produsul final trebuie sa fie cat mai bine uscat pentru ca substantele active sa nu fie degradate de procesele enzimatice. Care este compozitia chimica a acestei plante?
Frunzele contin heterozide cardiotonice in proportie de 0,40-0,80% iar heterozidele cardiotonice se impart dupa structura chimica a agliconului pe care il contin in 3 grupe,: A, B si E. Frunzele plantei de Trifoi rosu contin 10% substante minerale bogate in potasiu, calciu si magneziu, acizi citric, acid ascorbic, flavonoide, colina si acetilcolina, mucilagii si enzime.
Beneficii si actiuni terapeutice ale ceaiului de trifoi rosu
Heterozidele cardiotonice produc o crestere de contractie a miocardului, ceea ce face ca bataile inimii sa fie mult mai rare, prelungindu-se astfel influxul nervos prin miocard. Datorita aceste efecte, se obtine ameliorarea circulatiei sanguine si marirea fluxului de oxigenare a tesuturilor. Heterozidele cardiotonice au si efect diuretic ce se datoreaza cresterii debitului cardiac si prezentei flavonoidelor. Aceasta planta nu este folosita doar in terapia inimii, ci si in alte afectiuni, precum: astm simptomatic, pleurezie, pneumonie, edem pulmonar, icter, staza hepatica, reumatism acut, migrene, somnolenta si hidropizie.
Trifoiul rosu este cel mai bun tonic cardiac in angina pectorala, cardiopatie si tahicardie. Acesta dilateaza vasele periferice si joaca un rol important in resorbtia edemelor. De asemenea, se foloseste in afectiuni renale-genitale, cum ar fi: nefrite, dismenoree dar si prostata. Trifoiul rosu se foloseste sub mai multe forme, si anume: ca produs vegetal pulverizat, tinctura sau pulbere, sirop, macerat sau ceai. Produsul vegetal pulverizat isi dovedeste eficienta in cazul persoanelor care sufera de insuficienta cardiaca cronica. Preparatele sub forma de tinctura sau pulbere sunt deosebit de utile in cazurile de insuficienta cardiaca la efort, stadiile I si II.
Tinctura de Trifoi rosu se obtine prin pulverizarea fara reziduu a frunzelor foarte bine uscate care prezinta un grad de umiditate scazut, de cel mult 5%. Ceaiul de trifoi se face astfel: se pun 0,2-0,8 g de frunze proaspete la infuzat in 180 ml de apa clocotita si se lasa la infuzat pentru 30 de minute. Apoi se strecoara, se imparte in 4-5 portii egale si se administreaza pe tot parcursul zilei.
Tinctura de trifoi contine 65% alcool si 4% substanta activa iar doza maxima este de 4 ml de tinctura in 24 de ore, in 4 ratii egale. Siropul de trifoi se prepara din 50 ml de tinctura de trifoi rosu si 950 ml de sirop simplu. Se administreaza cate 10-50 g de sirop in interval de 24 de ore, in 4 porții egale. Maceratul de trifoi se obtine astfel: se pun 0,1-0,6 g de pulbere de frunze la macerat timp de 12 ore in 300 ml de apa rece. Cantitatea obtinuta după strecurare se imparte in 4-5 porții egale, care se consuma in 24 de ore.
Trifoiul rosu poate interactiona cu diferite plante ce au in compozitia lor glicozide cardiotonice cum ar fi: lemnul dulce, paducelul, ginsengul sau sunatoarea. Trifoiul rosu poate interactiona cu o gama larga de plante, atat ca parteneri in crestere, cat si ca plante gazda sau potentiale pericole. In natura, Trifoiul rosu poate fi gasit crescand alaturi de alte plante umede, cum ar fi ferigi, iarba de apa si diverse specii de arbusti.
Aceste plante pot oferi suport si umbra pentru Trifoiul rosu si, in acelasi timp, pot profita de apa si nutrientii pe care Trifoiul rosu ii poate elibera in sol. Pe de alta parte, Trifoiul rosu poate fi afectat de unele specii de ciuperci, precum si de insecte care se hranesc cu frunzele acestuia. De asemenea, plantele vecine pot concura pentru resurse, cum ar fi apa si nutrientii din sol.
Contraindicatii si precautii ale folosirii Trifoiului Rosu
Se recomanda administrarea acestei plante doar sub supraveghere medicala, deoarece substantele care se regasesc in compozitia acesteia se acumuleaza in jurul muschiului cardiac. Nu toti bolnavii care sufera de boli de inima suporta tratamentul cu Trifoiul rosu, de aceea pacientii trebuie supravegheati atent de medici. Acesta este principalul motiv care duce la aparitia intoxicatiilor si aparitia simptomelor precum : puls neregulat, ameteli, voma, diaree, insuficienta respiratorie, stop cardiac.
Intoxicaţiile apar cel mai frecvent ca urmare a supradozarii si nerespectarii intervalului dintre administrari. Planta este in totalitate toxica la supradozare astfel ca apare pulsul neregulat si insuficienta respiratorie care duce la deces. Acest produs nu se poate utiliza pe timp indelungat si necontrolat. Intervalul de siguranta este foarte mic in ceea ce priveste administrarea preparatelor cu Trifoiul rosu. Doza toxica a preparatelor este cu 50-60% mai mare decat doza terapeutica iar 2 g de produs vegetal uscat reprezinta doza letala pentru un om.
Avand in vedere ca vorbim despre o planta toxica, aceasta nu trebuie administrata sub nici o forma persoanelor care sufera de: tahicardie ventriculara, bloc cardiac, cord iritabil, aortita, embolie recenta, hemoragie la nivel cerebral, anevrism, uremie, pericardita constrictiva, boli cardiace de origine toxica sau nervoasa. Planta Trifoiul rosu este o planta care face minuni asupra inimii insa dat fiind faptul ca prezinta un grad de toxicitate marit, se recomanda a fi folosita cu maxima precautie.
Cimbrisorul, o planta inrudita cu Trifoiul Rosu. Cum poate fi folosita
Ceaiul de cimbrisor si-a dovedit eficienta impotriva mai multor afectiuni. Acesta are efect curativ in laringite, traheite, gripa, bronsite, infectii respiratorii si tuse convulsiva sau chiar tuberculoza, datorita uleiului eteric. Delicioasa licoare calmeaza spasmele cailor respiratorii, stimuleaza pofta de mancare la anemici si are rol in dischinezia biliara, enterocolite, enterite, dureri de stomac, dispepsii nervoase, crampe abdominale, constipatie, aerofagie, meteorism intestinal, hemoragii interne, hemoroizi. Ceaiul de cimbrisor este indicat in caz de reumatism, artrite, sciatica, scleroza in placi, nevroza astenica, neurastenie, stari de oboseala, depresie psihica, migrene, apatie, convalescenta, stari de slabiciune si epilepsie.
Tu stiai ca ceaiul de cimbrisor slabeste? In plus, spre deosebire de cafea, ceaiul de cimbrisor nici nu deshidrateaza. Pentru cateva cani de ceai ai nevoie de: 3 tulpini de cimbru cu frunze proaspete sau 2 tulpini cu frunze uscate, putin suc de lamaie (proaspat stors), 250ml apa, miere dupa gust. Cum il prepai? Pune apa intr-un ibric. In momentul in care incepe sa fiarba, adauga planta. Opreste focul si lasa planta la infuzat in jur de 10 minute, daca e cimbru verde, sau 7 minute, daca folosesti cimbru uscat. Apoi strecoara ceaiul, aromeaa-l cu zeama de lamaie si indulceste-l cu miere de albine. Poti bea ceaiul dupa ce s-a racit. Daca faci asta timp de 2 luni in fiecare dimineata vei observa schimbari in organism.
Bibliografie:
Abdel-Rahim IR, Using of endophytic Saccharomycopsis fibuligera and thyme oil for management of gray mold rot of guava;
Alamgeer, Pharmacological evaluation of antihypertensive effect of aerial parts of Thymus linearis benth;
Ali G, Chemical composition, α-glucosidase inhibitory and anticancer activity of essential oil of Thymus vulgaris leaves;
Alshaikh NA, Susceptibility of fluconazole-resistant Candida albicans to thyme essential oil;
Boruga O, Thymus vulgaris essential oil: chemical composition and antimicrobial activity;
Damtie D, Toxicity and oviposition deterrent activities of thyme essential oils against Anopheles arabiensis;
Deletre E, Repellent, irritant and toxic effects of 20 plant extracts on adults of the malaria vector Anopheles gambiae;
El-Darier SM, An in vitro study on antimicrobial and anticancer potentiality of thyme and clove oils;
