Ce este dacrioadenita si cum se manifesta. Ce trebuie sa retii despre aceasta afectiune
Dacrioadenita reprezinta o afectiune caracterizata prin inflamatia glandei lacrimogene. Aceasta poate aparea ca o complicatie a altor boli si se manifesta prin umflarea si durerea in zona coltului exterior superior al ochiului. Dacrioadenita apare rar ca o afectiune independenta, adesea fiind o complicatie a altor boli. Se imparte in forme acute si cronice. In forma acuta, se manifesta prin edem acut (umflatura) si durere in zona glandei lacrimale, afectand forma fisurii optice. In forma cronica, se observa o usoara dilatare a glandei si o usoara hiperemie (roseata) a conjunctivei. Diagnosticul se realizeaza prin examen clinic, precum si prin teste specifice. In cazul formei cronice, pot fi necesare mai multe investigatii pentru a determina cauza. Tratamentul poate fi conservator, cu antibiotice si proceduri fizioterapeutice. In cazul formarii unui abces al glandei, poate fi necesar tratament chirurgical.
Tipuri de dacrioadenita
Inflamatia glandei lacrimale poate fi acuta sau cronica. Dacrioadenita acuta este adesea infectioasa si de obicei unilaterala. Cauzele comune ale dacrioadenitei acute includ infectii virale (de exemplu, Epstein-Barr, adenovirus, oreion, herpes simplex, herpes zoster) si bacteriene (de exemplu, Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, bacterii gram-negative). Dacrioadenita infectioasa cronica este rara si poate fi asociata cu Mycobacterium tuberculosis. Cazurile cronice de dacrioadenita sunt adesea inflamatorii. Acestea pot fi asociate cu conditii precum sindromul Sjogren, sarcoidoza, boala Crohn, granulomatoza.
Simptomele initiale ale dacrioadenitei includ disconfort in regiunea glandei lacrimale (orbita superolaterala) si durere ocazionala. In cazurile severe, pot aparea umflarea, tandretea, cresterea locala a temperaturii si roseata in zona glandelor lacrimale. De asemenea, pot aparea ochi uscati din cauza functiei afectate a glandelor lacrimale. Simptomele care apar la debutul afectiunii sunt adesea legate de disconfort si durere in regiunea glandei lacrimale, iar in cazurile mai grave, pot aparea inflamatii vizibile, umflaturi, sensibilitate crescuta, crestere locala a temperaturii si roseata in zona glandelor. De asemenea, inflamatia poate afecta functia glandelor lacrimale, determinand ochi uscati. Simptomele pot varia de la caz la caz si pot include fotofobie, lacrimare excesiva, descarcari oculare sau senzatia de corp strain. Simptomele ochilor pot aparea atunci cand inflamatia locala cauzata de glandele marite comprima globul ocular.
Momentul aparitiei inflamatiei glandelor lacrimale poate fi important pentru diagnostic. Diferentierea intre prezentarea acuta si cea cronica poate ajuta la determinarea cauzei subiacente si la alegerea tratamentului corespunzator. De asemenea, literatura de specialitate mentioneaza ca unele leziuni maligne ale glandei lacrimale pot imita simptomele dacrioadenitei, inclusiv adenomul pleomorf, limfomul, melanomul si carcinomul chistic adenoid. Daca suspiciunea de cancer este ridicata, poate fi necesara o biopsie pentru confirmare, urmata de consultarea cu un hematolog sau oncolog. Simptome comune includꓽ
- Umflarea in coltul exterior superior al ochiului
- Ptoza (pleoapa cazuta)
- Durere
- Lacrimare excesiva sau secretie oculara
- Ganglioni limfatici umflati langa ureche
- Senzatie de caldura
Cauze specifice dacrioadenitei
Dacrioadenita acuta este adesea cauzata de infectii virale sau bacteriene, dar si de infectii fungice sau parazitare. Dacrioadenita cronica este legata de boli autoimune, unde sistemul imunitar ataca incorect glandele lacrimogene. Cauzele dacrioadenitei pot fi impartite in doua categorii mari: infectioase si reactii inflamatorii cauzate de anumite afectiuni sistemice. Cele de natura infectioasa pot fi:
- Infectiile virale (de exemplu, Epstein-Barr, herpes simplex, virusul oreionului);
- Infectii bacteriene (stafilococi, streptococi, gonococi, hemofilus, moraxella, pseudomonas);
- Infectii fungice sau parazitare rare;
Boala poate aparea si ca o urmare a unor reactii inflamatorii cauzate de afectiuni mai mult sau mai putin incurabile precum : sarcoidoza, granulomatoza Wegener, oftalmopatie tiroidiana, sindromul Sjögren, pseudotumor orbital.
Cum se indentifica boala
Diagnosticarea dacrioadenitei implica evaluarea clinica si investigatii adecvate. Sunt importante subliniaza evaluari amanuntite, precum si cunoasterea istoricului medical si efectuarea testelor de laborator pentru a determina cauza subiacenta si alegerea tratamentului corespunzator. In cazul unei suspiciuni de dacrioadenita acuta, este esential sa se initieze un antrenament concentrat al afectiunii. Un istoric detaliat si o examinare fizica sunt absolut esentiale. Istoricul medical poate dezvalui factori de risc si informatii relevante precum problemele medicale anterioare, simptome sistemice, calatorii recente si imunizari anterioare.
Examinarea fizica trebuie sa includa o inspectie detaliata a glandei si a tesutului inconjurator, precum si examinarea altor glande ale fetei pentru a exclude alte anomalii. Serologiile virale pentru anticorpii impotriva EBV si oreion pot fi utile. Din orice descarcare prezenta din glanda sau ochi ar trebui recoltata o mostra pentru analiza microbiologica. Pentru cazurile legate de tulburari inflamatorii, se pot face teste suplimentare, cum ar fi radiografie toracica, CT toracic pentru tuberculoza, investigatii pentru granulomatoza Wegener si serologie pentru sifilis.
Tratament pentru dacrioadenita
Tratamentul depinde de etiologie. Dacrioadenita acuta virala se rezolva de obicei in 4-6 saptamani, dar tratamentul antiviral oral nu este intotdeauna clar benefic. Dacrioadenita bacteriana necesita antibiotice sistemice, in special pentru a acoperi Staphylococcus aureus rezistent la meticilina. Corticosteroizii pot fi utilizati pentru a reduce inflamatia, dar nu sunt recomandati in scopuri de diagnostic. Cazurile cronice pot necesita tratament cu radioterapie, metotrexat sau rituximab in functie de caz. Dacrioadenita legata de IgG4 are nevoie de gestionare specifica, iar studiile sunt in curs pentru a intelege tratamentul optim.
Pentru pacientii cu dacrioadenita care raspund la tratament dar nu au o rezolvare completa in 3 luni, poate fi necesara o biopsie a glandei lacrimale. Dacrioadenita infectioasa poate necesita antibiotice, dar de obicei se rezolva fara complicatii. Dacrioadenita inflamatorie poate necesita diverse abordari, inclusiv terapie cu corticosteroizi, terapie imunomodulatoare sau interventii chirurgicale, in functie de raspunsul si evolutia afectiunii. In cazul reaparitiei sau a esecului rezolvarii, poate fi necesara o biopsie repetata.
In anumite cazuri, tratamentul empiric cu antibiotice poate fi initiat pentru a acoperi posibile infectii bacteriene. Daca se identifica o cauza bacteriana, tratamentul pentru cazuri usoare poate implica antibiotice orale precum amoxicilina sau cefalosporine. Daca etiologia este virala, tratamentul poate include comprese reci, antipiretice si analgezice. Etiologiile inflamatorii trebuie tratate specific pentru cauza subiacenta. Ingrijirea locala de sustinere pentru zona glandelor lacrimale poate fi utila. Importanta cunoasterii posibilelor cauze ale dacrioadenitei pentru instituirea unui management adecvat este deosebit de utila.
Pentru prevenirea dacrioadenitei acute, se recomanda igiena adecvata a mainilor pentru a preveni infectiile. In cazul dacrioadenitei cronice legate de boli autoimune, gestionarea simptomelor este cruciala, fiind recomandata colaborarea cu un specialist. In concluzie, dacrioadenita poate manifesta o serie de simptome, variind de la disconfort si durere pana la umflaturi si inflamatii vizibile. Aceasta poate fi cauzata de infectii virale, bacteriene, fungice, parazitare sau de reactii inflamatorii asociate cu boli autoimune si inflamatorii. Pentru diagnosticul si tratamentul corect, este important sa se identifice cauza subiacenta, iar in cazul suspiciunii de malignitate, medicul poate indica necesitatea prelevarii unei biopsii, impreuna cu alte investigatii suplimentare.
Bibliografie:
Kothari, S. K.; Bhattacharya, A. K.; Ramesh, S.; Garg, S. N.; Khanuja, S. P. S. (November–December 2005). "Volatile Constituents in Oil from Different Plant Parts of Methyl Eugenol-Rich Ocimum tenuiflorum L.f. (syn. O. sanctum L.) Grown in South India". Journal of Essential Oil Research;
Bast, Felix; Pooja Rani; Devendra Meena (2014). "Chloroplast DNA Phylogeography of Holy Basil (Ocimum tenuiflorum) in Indian Subcontinent". The Scientific World Journal. 70;
"Ocimum tenuiflorum (holy basil) - CABI Invasive Species Compendium"."ITIS Standard Report Page: Ocimum tenuiflorum";
Sundaram, R. Shanmuga; Ramanathan, M; Rajesh, R; Satheesh, B; Saravanan, D (2012). "Lc-Ms Quantification of Rosmarinic Acid and Ursolic Acid in Theocimum Sanctumlinn. Leaf Extract (Holy Basil, Tulsi)". Journal of Liquid Chromatography & Related Technologies;
